Eterna ispită a naționalismului » FLUX on-line | Eterna ispită a naționalismului

Eterna ispită a naționalismului

20:36, 28 februarie 2018 | Presa internațională | 851 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Într-o victorie-surpriză, obținută în prelungirile la finala turneului de hockey masculin de la JO rușii au învins Germania cu 4 – 3.

Dar rușilor li s-a interzis să asculte Imnul național și înălțarea drapelului Rusiei, din pricina unui fost scandal de dopaj. Așa că, echipa a ignorat interdicția și a cântat Imnul Rusiei peste cel al Olimpiadei, intonat în difuzoare.

Ne amintim scena din filmul “Casablanca“, când patronii francezi ai salonului lui Rick s-au ridicat în picioare și au cântat cât au putut de tare  „Marseilleza”, pentru a nu se mai auzi “Die Wacht am Rhein” (De veghe pe Rin, cântec naționalist al germanilor, nota traducătorului), cântată la o masă din local de câțiva ofițeri germani.

Când echipa combinată olimpică Nord-Sud a Coreii a intrat pe stadion, vicepreședintele Mike Pence a rămas așezat și tăcut, în timp ce zeci de mii de coreeni s-au ridicat în picioare și au scandat și aplaudat cu entuziasm echipa unificată. Cu toate că americanii furnizează un scut defensiv pentru Sud, coreenii de pe ambele părți ale zonei demilitarizate consideră că sunt un singur popor. Și, departe de a fi un nebun, Kim Jong Un exploatează legăturile tribale, adânci, despre care știe că au rămas acolo unde au fost mereu.

Privindu-i pe ruși cum și-au cântat, sfidători, Imnul, ne amintim JO din vara anului 1968, de la Mexico City, unde sprinterii americani Tommie Smith și John Carlos au stat pe podium cu pumnul strâns puternic și ridicat spre cer – salutul “Panterelor Negre” (mișcare a populației de culoare din SUA în anii ’60, n. t.), afirmându-și identitatea rasială separată.

N-au decât elitele occidentale să deplângă reîntoarcerea naționalismului. Ar face bine, însă,  să nu-l ignore, pentru că afirmarea identităților naționale și tribale pare să fie exact viitorul.

Unii participanți la recenta Conferință a acțiunii politice conservatoare, un proiect al Uniunii Conservatoare din SUA, au fost uluiți de prezența lui Nigel Farage din Marea Britanie și Marion Le Pen din Franța. Dar, Farage este artizanul nr. 1 al Brexitului – decizia istorică a britanicilor de a părăsi UE. Iar Le Pen este probabil cea mai populară figură a partidului Frontul Național, care a câștigat 35% din voturi în confruntarea finală adjudecată de președintele Emmanuel Macron. Iar lozinca cu impactul cel mai mare a FN este “Lăsați Franța să fie Franța!” – poporul francez nu vrea ca țara-i fie invadată de milioane de migranți neasimilabili din Africa și lumea islamică. El vrea ca ea să rămână ceea ce a fost. Este ceva rău cu asta? Nu cumva păstrarea țării, familia națională în sânul căreia omul există, înseamnă conservatorism?

În Ungaria și Polonia, etno-naționalismul, deci credința că națiunile-stat sunt creații optime pentru protejarea și apărarea unui popor unic, de sine stătător, cu o istorie și o cultură separate și unice, etno-naționalismul, spun, este deja în ascensiune.

Globaliștii ar putea să considere ONU, UE, NAFTA, TPP ca trepte de piață pentru o viitoare “națiune universală” a tuturor raselor, triburilor, culturilor și convingerilor. Dar, un număr impresionant de oameni, în creștere în fiecare țară și pe fiecare continent, resping această viziune. Și urmăresc să restabilească ceea ce au avut părinții și bunicii lor, un stat-națiune, unul în întregime numai al lor.

Naționaliști ca Farage, care caută să-și scoată  țara afară din suprastate socialiste ca UE, și oameni care vor să plece și să întemeieze astăzi națiuni noi, cum ar fi Scoția, Catalunia, Corsica și Veneto, și Quebecul ieri, nu sunt mai anticonservatori decât patrioții americani de la Lexington și Concord care, de asemenea, și-au dorit o țară a lor, proprie.

De ce europenii care vor să pună capăt migrației în masă de peste Mediterana și să prezerveze cine și ce sunt, sunt etichetați drept rasiști? Nu cumva, cu mai bine de o jumătate de secol în urmă, popoarele africane și țările Orientului Mijlociu, i-au dat afară pe coloniștii europeni care ajutaseră la construirea acelor țări?

Rhodesia pilotului de Spifire Ian Smith (în Al doilea Război Mondial avionul britanic de vânătoare Spitfire a învins în toamna lui 1940 aviația germană Luftwaffe și a oprit invazia Angliei de către armatele lui Hitler, n.t.) a fost o “bijuterie” de națiune, de 250.00d de albi și câteva milioane de negri, ea a produs surplusuri comerciale chiar și atunci când a fost boicotată și sancționată de o lume plină de ură. Când Smith a fost forțat să renunțe la putere, “tovarășul Bob Mugabe” a preluat-o și a început să-i prade pe albii rhodesieni, lăsând tribul său, Shona, să-i măcelărească pe cei din tribul Matabele, al rivalului său Joshua Nkomo. 85% din albii care au trăit în Rhodesia înainte de “domnia majorității“ sunt plecați din Zimbabwe. Peste jumătate din albii care au făurit Africa de Sud și au făcut din ea cea mai avansată și mai prosperă țară a continentului, au părăsit-o. Sunt astăzi aceste două țări locuri de trăit mai bune, decât au fost înainte? Pentru cine?

Întorcându-ne să privim la secolul 21, vedem că elitele transnaționale, care urmăresc erodarea nesfârșită a suveranității naționale, venirea unei noi ordini mondiale, a frontierelor deschise, a comerțului liber și a custodiei globale a destinului omenirii, au declanșat o contrarevoluție.

Este cineva care arată ca Angela Merkel în stare să gândească un viitor?

Priviți la cea mai mare țară din lume. În China  etno-naționalismul, și nu partidul comunist conducător, este cel care unește și inspiră 1,4 miliarde de oameni, pentru a-i înlocui pe americani ca prima putere a lumii.

Naționalismul îl susține pe Vladimir Putin. Naționalismul și identitatea ei unică, ca o națiune Hindu, unifică și dă forță Indiei.

Aici, la noi, naționalismul se numește “America Întâi de toate”.

Și într-adevăr, acum, după ce cruciada pentru democrație a lui George Bush Jr.  a sfârșit într-un dezastru, ca și Cruciada Copiilor a lui Petru Sihastrul, întrebăm și noi care anume sunt viziunea și țelul istoric ale ofertei elitelor, ca să poată inspira și aduce de partea lor pe concetățenii noștri?

Traducere de Radu  Toma

Sursa: flux.md

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,