Viena și Chișinăul – un zecist și un repetent

20:13, 29 martie 2018 | Opinii | 572 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Sau de ce Chișinăul va fi călcat în continuare în picioare

Autoritățile de la Viena au uimit comunitatea internațională prin refuzul categoric al Austriei de a se lăsa atrasă, împotriva propriilor interese, în războiul diplomatic contra Rusiei, declanșat de Marea Britanie susținută de SUA.

Șefa diplomației de la Viena, Karin Kneissl, a făcut câteva afirmații excelente în acest context, arătând întregii lumi că Austria este cu adevărat un stat independent, suveran și neutru și că autoritățile acestei țări au suficientă demnitate pentru a le pretinde celorlalți actori să respecte  statutul său internațional. Din păcate, nu putem face o afirmație similară despre guvernarea de la Chișinău. Autoritățile moldovenești au executat imediat ordinul venit din afară de a expulza câțiva diplomați ruși. Guvernanții noștri, cu o mândrie ingrată de vasali nedisimulați, au anunțat că se solidarizează cu Marea Britanie. Atâta tot! Li s-a cerut și au executat. Dar au „uitat” că Republica Moldova nu are de câștigat nimic, dacă relațiile sale cu Rusia se vor răci și mai mult. Nu mai puțin important este și faptul că țara noastră e un stat neutru, la fel ca Austria. Această normă este stabilită prin însăși Constituție.

După ce un grup de state importante din Uniunea Europeană, dar și din afara acesteia, a anunțat că expulzează mai mulți diplomați ruși, a urmat declarația diplomației de la Viena.

„Am anunțat luni că Austria nu are de gând să expulzeze diplomați ruși, pentru că în situațiile de criză este extrem de importantă păstrarea canalelor pentru dialog”, a declarat Kneissl.

Totodată, ea a declarat că nu exclude luarea unor măsuri față de Rusia în legătură cu incidentul din Solsbery. Cu alte cuvinte, ideea transmisă de diplomația de la Viena este că în cazul în care vor fi prezentate probe concludente ce ar demonstra necesitatea unei presiuni internaționale asupra statului rus, situația ar fi cu totul alta. Dar la ora actuală singurele probe sunt presupunerile Londrei că, „cel mai probabil” sau „e mare probabilitatea” că Rusia stă în spatele otrăvirii lui Skripal. Austria, ca stat neutru, nu a permis să fie atrasă într-un război ce a izbucnit din cauza unui „casus belli”, a cărui autenticitate „cel mai probabil, în opinia diplomației britanice”, este ca și cum demonstrată deja.

Merită toată atenția și o altă afirmație a șefei diplomației austriece. Ea a spus: „Suntem deschiși pentru toți, dacă ne vor fi solicitate servicii de intermediere, noi suntem pregătiți să le oferim cu plăcere”. Astfel, unei țări neutre îi stă bine nu numai să se retragă atunci când ceilalți se încaieră la bătaie, ci și să fie un furnizor de împăcare, un factor ce contribuie la calmarea spiritelor.

Chiar dacă au urmat și critici din partea unor politicieni europeni, acestea au fost minore, iar Austria, datorită conducătorilor săi actuali, și-a păstrat demnitatea și și-a consolidat prestigiul internațional.

Dar manifestarea de curaj de către Viena nu se oprește aici. Ministrul austriac ala Afacerilor Externe a declarat deschis că Marea Britanie a încercat în repetate rânduri să exercite presiuni asupra autorităților Austriei, pentru a le forța să participe la luarea de măsuri colective împotriva Rusiei pe marginea cazului Skripal. Apoi Karin Kneissl l-a acuzat direct pe ambasadorul Marii Britanii la Viena că a încercat să determine autoritățile austriece să expulzeze diplomați ruși alături de celelalte țări care s-au asociat demersului Londrei. Deci, Viena le-a dat peste nas în mod public englezilor pentru faptul că și-au permis să intervină în treburile interne ale Austriei, nesocotind mândria și interesele țării respective.

Poziția Austriei în cazul respectiv este un exemplu demn de studiat și de urmat pentru administrația de la Chișinău. Ultima, însă, pare a fi departe de a înțelege în profunzime interesele naționale ale Republicii Moldova, pe care le confundă cu ambiția grupării de la guvernare de a se menține la putere, oricare ar fi prețul pretins pentru asta de stăpânii lor de peste ocean și, iată, și de dincolo de Canalul Mânecii.

Ce a câștigat Republica Moldova din faptul că s-a lăsat atrasă în războiul diplomatic total declanșat de Marea Britanie și SUA contra Rusiei? O mângâiere pe creștet din partea ambasadorului SUA la Chișinău și, probabil, câteva promisiuni de noi împrumuturi de la FMI? Moscova a avertizat că va răspunde dur. A analizat, oare, guvernarea moldovenească posibilele măsuri de răspuns ale Kremlinului? Va contribui cumva acest gest neprietenos la soluționarea conflictului transnistrean? Acestea sunt doar câteva dintre multele întrebări pe care trebuie să ni le punem în cazul respectiv.

Chișinăul a comis aceeași greșeală ca atunci când a izbucnit criza din Ucraina: a luat din start o poziție antirusească pentru a fi pe placul Occidentului, în loc să-și afirme neutralitatea și să-și ofere serviciile de mediator, sporindu-și astfel prestigiul internațional și afirmându-se în calitate de furnizor de stabilitate în regiune.

Războiul diplomatic actual dintre britanici și americani, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, nu are la bază, de fapt, cazul în sine al otrăvirii lui Skripal. Dacă ar fi fost așa, Londra ar fi făcut publice probe concludente. Acestea, însă, „cu o mare doză de probabilitate”, nici nu există. Tragicul incident a fost doar un pretext (sau poate că, „cel mai probabil”, a fost regizat ca să servească drept pretext) pentru a fi pornită o ofensivă diplomatică de proporții contra Rusiei, în condițiile în care aceasta se află într-o ascensiune care nu doar deranjează, ci sperie Londra și Washingtonul.

Relațiile dintre marii actori globali ar putea să degradeze și mai mult. În astfel de condiții Republica Moldova ar trebui să depună un efort mare pentru a nu se lăsa transformată într-o țară-țintă și un teatru de război. Da, este foarte dificil și extrem de incomod un asemenea efort în politica noastră externă. Însă practicarea lui este dictată de interesul nostru național. Rusia este vecina noastră și așa va fi mereu. Este și va rămâne o țară puternică, de ea atârnă securitatea noastră energetică, ca, de altfel, și cea a Ucrainei. Și este de-a dreptul stupid să te înrolezi într-un război contra Rusiei, atunci când ea își fortifică tot mai mult pozițiile pe plan mondial. Chișinăul nu-ar trebui să ignore această realitate, care place unei jumătăți a societății noastre și exasperează o altă parte a societății. Autoritățile moldovenești ar face bine să renunțe la o strategie în relația cu Moscova, sugerată  de puzderia de pretinși experți și analiști întreținuți de Soros. Pentru că aceștia promovează interese străine în țara noastră, în detrimentul intereselor întregii noastre societăți. Dar se pare că actuala guvernare a capitulat definitiv în fața lor.

Lucrurile stau la fel sau chiar mai rău în majoritatea statelor care au intrat în capcana  propagată de neoliberalismul globalist. Școala lui Soros a furnizat majoritatea cadrelor în politică, administrație, presă și ONG-uri. Dovada este decizia atâtor state de a expulza simultan, cu ochii închiși, diplomații ruși. Excepție de la această regulă fac doar statele, în care reușesc să preia puterea elitele naționale și suveraniste autentice.

Deocamdată societatea moldovenească poate doar să spere că la următoarele alegeri va învinge și la noi curentul suveranist și că va urma o nouă etapă în istoria noastră – una mult mai demnă.

Pentru Flux,

Alexandru Armașu

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,