Ivan Ilyin

Uniunea Sovietică nu este Rusia (3)

13:38, 29 noiembrie 2016 | Opinii | 844 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/Mt6zi

3. Despre teritoriul național

Elementele de bază ale statului sunt: teritoriul, puterea, poporul și loialitatea cetățenilor.

Și iată că în toate aceste elemente Uniunea Sovietică nu coincide cu Rusia națională (cu tot caracterul ei multinațional). Dimpotrivă, ea i se opune acesteia ca un dușman categoric, consecvent și fatal.

Să începem analiza noastră cu teritoriul.

Uniunea Sovietică a pus stăpânire pe teritoriul național rusesc și se folosește de acesta ca de o speluncă pământească. Dar asta nicidecum nu înseamnă că aceasta ar fi preluat moștenirea teritorială rusă, îi înțelege sensul și responsabilitatea și știe cum să o apere. Teritoriul național rus nu este pentru ea decât un câmp bun de experimentele ei comuniste, pe care râvnește, în nepotolita-i sete de putere, să-l extindă asupra întregii lumi. Ea nu înțelege că teritoriile statelor se întemeiază pe recunoașterea reciprocă, că relațiile internaționale să bazează pe principiile dreptului și pe respectul reciproc, că cel care sfidează drepturile altora, într-o zi va fi el însuși lipsit de drepturi, așa cum s-a și întâmplat cu Hitler… Ea nesocotește independența altor state și neatârnarea unor teritorii străine. Ea intervine în alte spații, inclusiv prin instrumente diplomatice, abuzând în mod clandestin de extrateritorialitatea diplomaților săi lipsiți de loialitate, ceea ce aduce atingere gravă intereselor Rusiei naționale: întrucât prin lipsa de loialitate ea surpă respectul altor state față de teritoriul național rusesc și compromite drepturile noastre teritoriale…

Vezi și  Aleksandr Dughin: Sfânta Alianţă

Cel care încalcă în mod conștient drepturile altora, își șubrezește și compromite propriile drepturi. Cel care își creează o reputație de cotropitor, îi provoacă pe alții la cotropirea teritoriilor cotropite, și încă pe de-asupra cu niște adaosuri nelimitate (vezi Germania după Primul Război Mondial). Însă ceea ce contează întâi de toate este faptul că Sovietele creează o astfel de reputație nu sieși, ci Rusiei. Întreaga lor politică teritorială și internațională reprezintă o compromitere permanentă a statalității naționale ruse; ei îi terfelesc prestigiul internațional, ei întinează pretutindeni bunul nume al Rusiei, ei îi creează o reputație de tâlhar internațional, pentru care toate mijloacele sunt bune, chiar și cele mai ignobile și mai sălbatice. Preț de treizeci de ani de zile Sovietele induc în conștiința întregii lumi ideea că Rusia este cel mai periculos imperialist, intrigantul internațional, disprețuitorul dreptului internațional, sabotorul păcii și al ordinii…

V-aș invita să răsfoiți documentele conferințelor de la Haga, să urmăriți acolo linia neabătută de pace și umanism, pe care o promova Rusia în timpul împăraților, și vă veți convinge că cele mai importante inițiative, ce vizau pacea lumii, porneau de la autoritățile ruse (de ex., proiectul despre Arbitrajul internațional sau interdicția de a arunca din aer obuze explozive, care a fost propusă de Rusia încă pe vremea împăratului Alexandr II, în 1868). Astfel vă veți putea convinge de ce autoritate, de ce prestigiu se bucura Rusia națională la acele conferințe, cât de conciliant, cât de solid, cât de responsabil, cât de chibzuit juridic și politic era fiecare cuvânt rostit în numele ei. Evaluați toate acestea și veți înțelege că Uniunea Sovietică acționează într-un mod diametral opus acestei tradiții, că moștenirea internațională a Rusiei este respinsă și batjocorită de către URSS.

Vezi și  Jurnalist român: Este Vlad Filat un bandit?

Puterea sovietică detestă drepturile altor state. Ea le sfidează în mod permanent și provocator, tinzând să pună stăpânire pe teritoriile lor. Ea consideră că Uniunea Sovietică trebuie neapărat, mai devreme sau mai târziu, – prin diversiuni economice, prin destabilizări revoluționare sau pe calea armelor, prin intermediul revoluției sau al ocupației – să cucerească întreaga lume și să o transforme într-o unică și internaționalist-mondială tiranie. Puterea sovietică pune toate celelalte state în fața următoarei alegeri: sau destabilizare revoluționară, jaf revoluționar și măcel revoluționar, sau, în caz contrar, război. O agresiune directă a Sovietelor (dacă acestea se vor simți mai bine înarmate și pregătite) poate să se întâmple, însă se poate întâmpla și un atac provocat și determinat de Soviete a altor state împotriva Sovietiei, dar asta doar ca măsură de autoapărare și de respingere a unui atac revoluționar permanent din partea Sovietelor… În ultimul caz în Sovietia se vor face auzite țipete despre intervenție, despre ”imperialismul statelor burgheze”, despre agresiunea dușmanilor, despre o campanie contrarevoluționară asupra nevinovatei Rusii etc., fiindcă atunci, la fel ca în 1941-1945, Sovietele își vor aminti de Rusia și se vor acoperi cu numele și cu interesele ei!

Vezi și  V-am dat bani! MURIŢI!

Întreaga politică a Sovietelor arată astfel: asemeni unor termite revoluționare, să macine și să distrugă edificiile altor state și în același timp să dea asigurări tuturora precum că ar promova pacifismul; să submineze capacitatea de autoapărare a altora și să declare că aceasta ar fi  manifestarea ”agresiunii militariste a capitalismului”, iar în caz de război, să ridice poporul rus împotriva dușmanilor, făcând apel la patriotismul lui, la spiritul lui de sacrificiu, la tot ce are mai sfânt și la instinctul său de autoconservare națională. Sovietele se joacă cu destinele Rusiei în numele revoluției mondiale și trimit la moarte milioane de eroi ruși, punând Uniunea lor în cele mai periculoase situații internaționale și prezentând propriile riscuri ca fiind unele ce ar viza interesele generale rusești.

Așadar, toate acestea arată în mod clar că interesele statului sovietic sunt diametral opuse intereselor Rusiei naționale…

Traducere de Iurie Roșca

(va urma)

Articole relevante

Decăderea Occidentului – Statele Unite ca ţară a răului absolut
accesări 5569
Continuăm să publicăm fragmente din lucrarea „Misiunea Eurasianistă. O introducere în eurasianism”, care urmează să apară în curând la o editură din R...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (11)
accesări 1226
11. Minciuna despre investițiile străine ca sursă a dezvoltării Într-un paragraf al cărții sale, intitulat cât se poate de elocvent, ”România va rămâ...
Aleksandr Dughin: Proiectul Marii Europe. O schiță geopolitică pentru ...
accesări 1190
(Teze pentru Conferința Internațională ”De la Atlantic la Pacific: pentru un destin comun al poparelor Eurasiei. 26-27 mai, 2017) Ca urmare a dec...
Radu Toma: Breaking news cu Ceaușescu și Iohannis
accesări 891
La 2 august 1969 preşedintele Richard Nixon, republican, a venit în România, fiind invitat de şeful statului român la acea vreme, Nicolae Ceauşescu. A...
Disputa Rusia – Occident, praf (de stele) în ochii lumii?
accesări 660
Agenţia Spaţială Europeană şi Roscosmos au lansat luni prima fază a misiunii ExoMars TGO (Trace Gas Orbiter). Obiectivul – căutarea unor potenţiale fo...
Poate fi întemeiată Uniunea Europeană pe constrângere?
accesări 684
Comisia de la Bruxelles a anunțat câteva propuneri cel puțin controversate, care marchează o întorsătură majoră în istoria Uniunii Europene. Comisia ...
O sfidare radicală a actualei ordini mondiale
accesări 1835
Textul pe care îl publicăm mai jos este un document programatic al unui grup de intelectuali angajați plenar în lupta de idei contra ordinii mondiale ...
Alain de Benoist – Tratatul transatlantic şi alte ameninţări
accesări 635
Sâmbătă, 23 aprilie a.c., zeci de mii de germani au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva preconizatului tratat comercial transatlantic (TTIP - ...
Diacov cheamă la proteste nonstop
accesări 2835
Ion Diacov, fratele lui Dumitru Diacov, care este președintele de onoare al Partidului Democrat, principala formațiune a coaliției de guvernământ, che...

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *