Un gânditor politic francez de azi, în premieră absolută în limba română » FLUX on-line | Un gânditor politic francez de azi, în premieră absolută în limba română

Un gânditor politic francez de azi, în premieră absolută în limba română

15:50, 31 ianuarie 2018 | Opinii | 3617 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Redacția www.flux.md în colaborare cu editura Universității Populare începe publicarea traducerii în română a ultimei cărți a bunului nostru prieten de la Paris, scriitorul, publicistul și gânditorul politic Jean-Michel VernochetRăzboiul civil rece. Stânga vs Dreapta. Teogonia republicană de la Robespierre la Macron”, apărute la editura ”Le retour aux sources” în 2017.

Lucrarea reputatului autor este de o actualitate stringentă. O astfel de lectură este un bun prilej de a ne limpezi optica asupra prezentului și trecutului dintr-o perspectivă conservatoare, tradiționalistă, profund patriotică, ajustată la marile teme ale momentului istoric pe care îl trăim. Cine va face efortul să parcurgă cu regularitate capitolele care vor apare rând pe rând, pe măsura traducerii lor,  în paginile noastre, are șansa să-și potrivească mai bine optica asupra realităților din Europa și din lume, să scape de iluziile și miturile inoculate prin sistemul de învățământ sau prin propaganda din media dominantă.  Deprovincializarea noastră și adaptarea la context se poate produce și datorită lecturii unor astfel de texte. Anticipând, vă anunțăm că în maxim câteva luni această lucrare va apărea în librăriile din Republica Moldova și România. Nu înainte, însă, de evenimentul de lansare, la care sperăm să avem bucuria de a-l avea drept invitat special pe autorul însuși.

Iurie Roșca

 

Jean-Michel Vernochet

 

Războiul civil rece

 

Avertisment

 

Teogonia zeităților incorporale ale panteonului republican:  originea lor, genealogia lor; constelația de idoli ce populează cerul democrației universale, ateiste și totalitare. 

Dacă marile idealuri, Libertate, Egalitate, Fraternitate ar fi rămas ceea ce sunt și ceea ce ar trebui să fie, niște idealuri, iar nu ceea ce au devenit, articole de credință și de lege, totul ar fi fost spre mai bine în cea mai bună dintre lumile republicane. Dar, din nefericire, fanaticii, mesianiștii mai mult sau mai puțin conștienți au făcut să cadă din cer pe dușumeaua umană aceste idealități  care ar fi trebuit să rămână acolo până la sfârșitul veacurilor.

Căzute de pe firmament, aceste mituri alegorice, pe care doar demenții pot să și le imagineze în mod literal, n-au descins pe Pământ decât pentru a face să prospere decadența, descompunerea civilizațiilor și infernul pentru toți. Poate cu excepția unei mâini de happy few chemați de toată veșnicia să domnească supra lumii și a oamenilor.  Așa cred ei!

Articolul I al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1789

”Oamenii se nasc liberi și egali în drepturi”

Articolul I al Constituției din 1958, cea de-a V-a Republică

”Franța este o Republică indivizibilă, laică, democratică și socială. Ea asigură egalitatea în fața legii a tuturor cetățenilor fără deosebire de origine, rasă sau religie”.

 

                                       Prolegomene I

 

Unde se situează dl. Macron? La stânga sau la dreapta? În centrul de negăsit și fără fond, la fel ca domnii Giscard și Bayrou? Altundeva? Desigur, pe vremea când era la cârmă, stânga și-a făcut faimă prin guvernarea cu măsuri de dreapta… și viceversa. În acest sens, mulți simpli cetățeni de bună credință s-au convins că votându-l pe Macron, acesta va promova o politică mai curând de dreapta. Altfel zis, un realist, în economie mai curând liberal decât libertar pe plan social. Dar acesta e un om care se revendică în mod sinistru (sinistra (it.)=stânga) din progresism, în același timp fiind ales grație sufragiilor conservatorilor paralizați de spectrul fascismului, ca și datorită fricii viscerale de a fi suspectat de una dintre fobiile rușinoase ce sunt interzise de către tirania consensuală. Acesta se cheamă un comportament de zevzec. Mulți dintre aceștia fiind printre aleși sau printre responsabilii politici, ei au aderat în mod perfect logic la rândurile mișcării ”En marche” (grupare electorală care l-a propulsat pe Macron – n.trad.) după cel de-al doilea tur al legislativelor! Încă nu e momentul să acționeze, de cealaltă parte a străzii, tinzând spre jilțuri și indemnizații, și în nici un caz nu e vorba despre vreo trădare a pozițiilor lor anterioare (pretins gaulliste) și cu atât mai puțin de vreun truc ideologic, ci de o simplă reajustare a pozițiilor lor anterioare sau de o redistribuire a rolurilor pe scena politică. Așadar, este cazul mai mult decât oricând, anume în acest moment al istoriei noastre politice, să ne întrebăm ”prin ce se deosebește dreapta de stânga de guvernământ? Același laxism judiciar, aceeași scădere a cheltuielilor militare, aceeași renunțare la fundamentele pe care trebuie să le transmită școala, aceeași creștere  a cheltuielilor publice și sociale, aceeași ridicare a impozitelor, același laxism față de migranți, aceeași supunere față de minorități”[1]?

 

Redefinirea conceptelor

 

Aici îndoiala se explică ușor: cuvintele nu mai vor să spună nimic, nimeni nu mai știe ce este cu adevărat la stânga sau la dreapta. Este de asemenea urgent de a redefini conceptele de bază, deoarece dacă a fi de stânga înseamnă a lua apărarea în mod prioritar claselor populare și a munci cu precădere pentru bunăstarea lor, ceea ce era în principiu programul socialiștilor, ei bine, văzut din acest unghi de vedere, dl Macron este foarte departe. Și atunci, cu toate acestea, este el cumva clasabil ca fiind de dreapta? Fiind susținut mai mult sau mai puțin de către caracatița tentaculară City și Wall Street, la fel ca Justin Trudeau (Premierul canadian și noul amic intim al președintelui francez), precum și ca Yared Kushner (influentul ginere și înalt consilier al lui Trump) sau ca ultimul  meteorit apărut, premierul Republcii Irlanda, Léo Varadkar, un metis homosexual care afișează o voință clară (potrivit spuselor sale) ”să facă Irlanda să avanseze”. Încotro? Nimeni nu știe, dar esențial nu este oare să se pună ”În marș”, în loc să se organizeze în ordinea de luptă contra crescândului pericol al terorismului și al manevrelor obscure ale strategilor haosului? În orice caz, pentru a-și câștiga independența, Irlanda și-a sacrificat atâția și atâția fii… Și toate acestea pentru a ajunge aici: a cădea în bulboana neagră a mondialismului plin de noroi. Anume acolo unde ne conduce sir Macron cu surâsu-i carnasier care place atât de mult damelor.

Pe scurt, dl Macron se declară într-o zi ”pentru”, iar în alta – ”contra”. Azi e socialist, iar mâine Marcheur (de la numele fromațiunii lui En Marche – n.trad.). Să constatăm totuși că el a avut meritul de a clarifica situația și – dacă încă nu știam asta –  de a ne administra probe că pretinșii inamici politici, Socialiștii vs Republicanii, n-au fost de fapt decât coțcari în toată legea care joacă aceeași comedie, și asta cel puțin din momentul căderii gaullismului. Ei mimează confruntarea pentru a-și partaja mai bine beneficiile grase, pe care le revarsă din abundență Republica, această vacă de muls![2]

La modul concret, proiectele politice în general și cele ale dlui Macron în particular par să confirme regula, potrivit căreia acești oameni înclină mai mult spre multiplicarea efectelor unor anunțuri bogate în promisiuni verbale decât a-și respecta angajamentele… mereu și în orice domeniu, evident, cu excepția revoluției pedagogice și a cesionării patrimoniului nostru industrial străinilor. Proiecte care cuprind, pentru partea nerostită, în plus față de contractare, o îndatorire  nebunească, a-l dezbrăca pe Pierre pentru a-l despuia Paul, și cel mai rău lucru, să faci să crească costul forței de muncă fără vreun beneficiu pentru salariați, dacă nu cumva asta se face tocmai pentru a-i face să ajungă șomeri concurați de către toți noii robi din atelierele cu prețuri joase din Lumea a Treia și din țările europene mai puțin ”sociale”.

În ceea ce privește fracțiunile politice de stânga (ca și cele de dreapta, deoarece sunt la fel), scopul lor esențial se rezumă mai curând în a se lăfăi în luxul palatelor Republicii decât  să asude servind proletariatul, Franța de jos și amărâții. Or, simpla apariție a dlui Macron a avut imensul merit de a spulbera ceața de iluzii ce înconjura funcția de parlamentar… Căci este lucru hotărât, faptul că Stânga a ajuns în capul bucatelor arată că ea știe cum să facă mai bine – bis repetitas – și ”să se ghiftuiască[3], așa cum le-a zis-o atât de  răspicat candidatul Mélenchon într-un video care l-a săltat la 20% din sufragiile exprimate. O capodoperă a ipocriziei pentru un om care, fiind un profesionist în ale politicii, un troțkist-lambertist reconvertit, fost ministru al lui Jacques Chirac, viețuiește și prosperă de trei decenii în chiar miezul sistemului.

            (va urma)

Traducere de Iurie Roșca

Note


[1]  Mylène Troszczynski. Bd.Voltaire 4 juin 2017.

[2]   Deputatul centrist (Modem) Jean Lassalle, din provincia Béarn, impozantul și marele redresor al greșelilor, în această calitate face parte din cei douăzeci și patru de parlamentari ingenioși care par a fi devenit proprietari ai  fondurilor alocate cu titlul faimoasei rezerve parlamentare.  Nimic ilegal și nici vorbă de înavuțire personală, ni se spune. Rămâne o practică reprobabilă în sine.

[3] https://www.youtube.com/watch?v=RDTxeY7akNA