UE, România: aniversări cu şampanie, scepticism şi eşecuri vechi într-o Europă nouă

13:41, 7 aprilie 2017 | Opinii | 4415 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/BaAqE

Acum 20 de ani, în 1977 şi tot la Roma, europenii din cele 15 state ale recent botezatei Uniuni Europene (la Maastricht, 1993) au aniversat 40 de ani de la naşterea comunităţii. O comunitate integratoare, văzută de mulţi după Al Doilea Război Mondial ca o ieşire salvatoare din toate formele de naţionalism ce devastaseră continentul de două ori în jumătate de secol.

Astăzi zeci, poate deja sute, de milioane de europeni comunitari din Vest şi Est constată şi afirmă, că etnonaţionalismul şi patriotismul economic, laolaltă, se profilează ca o alternativă şi o soluţie pentru ieşirea din strânsoarea unei Uniuni Europene transnaţionale, segregată fatal pe axele Nord-Sud şi Vest-Est, fără putinţa să-şi organizeze propriile resurse, propria securitate, propria armată şi să-şi formuleze o politică externă unică. O UE pusă tot mai făţiş la remorca primei puteri continentale, Germania, a intereselor ei. Incapabilă să identifice şi să adopte o poziţie de echilibru între cele două superputeri din stânga şi dreapta ei, SUA şi Rusia – un Bruxelles inert şi tot mai “germanizat”şi un Berlin pacificat pe sute de ani de acum înainte, în faţa a doi coloşi militari, nucleari şi convenţionali.

În 1997, la Roma, s-a putut întrevedea ce se întâmplă acum cu UE. Aniversarea de atunci a fost primul moment când euroscepticismul câtorva a proliferat şi a devenit poziţia multora, politicieni şi, deopotrivă, oameni obişnuiţi şi media. S-a pus în discuţie atunci întregul proiect de integrare, adică însăşi temeliile Uniunii; s-au exprimat îndoieli în ce priveşte copilul încă nenăscut, viitoarea monedă comună, euro (?!); s-a atras atenţia că, după o vreme, Germania va folosi euro-ul în interesul ei, pentru a domina comunitatea; s-a cerut ca Bruxelles-ul să se concentreze mai mult pe partea socială şi politică a integrării, decât pe planuri de austeritate fiscală, i s-a solicitat să aibă grijă de cei 18 milioane de şomeri ai săi; media şi publicul au criticat vehement propunerea ministrului de Finanţe al Germaniei, ca viitoarea monedă euro să fie însoţită de reducerea drastică a programelor sociale, pretutindeni etc. Iar cuvânul de ordine despre UE 40 l-a rostit fostul Vaclav Havel al Cehiei, ca oaspete la Parlamentul European: “Oricine ajunge la vârsta de 40 de ani trebuie să se întrebe: cine sunt, ce menire am? Cred că, dacă Europa vrea să meargă mai departe cu unificarea, trebuie să identifice, care anume este misiunea sa.”

Vezi și  România se află în topul creşterii economice în UE, dar şi în topul sărăciei

Au trecut 20 de ani de la întrebarea lui Havel şi Bruxelles-ul nu i-a dat dramaturgului ceh, încă, un răspuns.

Şi a venit 2007, aniversarea a 50 de ani de la Tratatul de la Roma. În deceniul anterior lucrurile au înaintat anevoios, UE a comis erori mari în privinţa extinderii în Europa de Est, resentimentele persistă şi astăzi, de ambele părţi. După ce la 1 ianuarie 1995 ultimele elitiste, Austria, Finlanda şi Suedia, au devenit membre, abia la sfârşitul  lui 2000, după 11 ani  de la căderea comunismului, s-a hotărât extinderea Uniunii dincolo de Viena. La 16 aprilie 2003, 10 state: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria au semnat tratatul de aderare. România a mai avut de aşteptat încă aproape 4 ani, până la 1 ianuarie 2007. Adică 17 ani de carantină politică, socială, economică şi culturală, ca să se întoarcă oficial la ea acasă, în Europa. Adică 38% din timpul istoric nefast petrecut de această ţară între 1944 şi 1989 în sfera de influenţă politico-militară a fostei Uniuni Sovietice. Adică a aşteptat cu  16 ani şi opt luni mai mult decât o altă fostă “ciumată” din fostul sistem sovietic, Germania de Est, admisă în UE, NATO etc. la 23 august 1990, după Deutsche Wiedervereinigung, adică reunificarea oficială cu Germania Occidentală…

Din ce în ce mai firesc, UE 50 a fost aniversată în Germania – se putea altundeva? – şi a fost marcată de o faimoasă “ Declaraţie de la Berlin”, oraşul devenise iarăşi centrul Europei, Angela Merkel a exultat. În absenţa unei Constituţii a UE eşuate cu trei ani în urmă, respinsă fiind de francezi şi olandezi, documentul-surogat al doamnei cancelar, ca să fie unul cu multă şi ticluită greutate, începea : “Noi cetăţenii Uniunii Europene…”, exact ca şi Constituţia Statelor Unite ale Americii: “Noi cetăţenii Statelor Unite…” Între timp,  ambasadorul german in State, Klaus Scharioth, spunea fără ocolişuri la o ceremonie de aniversare UE 50, la Departamentul de Stat: “Ieri, la Bonn, pe străzile Berlinului şi în multe oraşe europene, europenii de toate soiurile au sărbătorit naşterea Uniunii Europene…Cred că (Berlinul) ar putea să fie în viitor simbolul Uniunii (Europene), al unificării Europei”. Afirmaţie fără ocolişuri, la Washington, în faţa secretarului de Stat al SUA –  Berlin în locul Bruxelles-ului. Nu este deci, deloc de mirare, că anii dinaintea lui UE 50 şi cei de după au fost marcaţi în Vest şi Est de scepticism  şi vorbe grele, că Uniunii i s-au adus aproape toate învinuirile cu putinţă: originile ideologice ale UE se află în planurile Reichului nazist din timpul celui de al Doilea Război Mondial (reclamă cinematografică în Anglia, sub genericul „Ein Volk, ein Reich, ein Euro”); Uniunea Europeană este o nouă Uniune Sovietică, socialistă, expansionistă şi coruptă; dreptul Pieţei Comune de a-şi impune autoritatea legală  este, de fapt, o lovitură de stat; în general, Bruxellesul a produs una din cele mai mari concentrări de reguli restrictive din istorie, iar europenii au fost puşi în cămaşa de forţă a monedei unice euro; statutul de membri de mâna a doua ai UE i-a aruncat pe est-europeni, inclusiv pe români,  în braţele SUA şi NATO; uniunea monetară şi euro se vor prăbuşi în următorii 10 sau 20 ani; creşterea economică redusă, şomajul ridicat, asistenţa socială precară şi o criză de reprezentare care se accentuează, subminează capacităţile UE de acţiuni comune; Europa nu este capabilă să pună la punct o forţă militară unită; Constituţia UE nu a trecut, pentru că alegătorii se gândesc la problemele lor de acasă – impozite, sănătate, pensii, educaţie, infrastructuri etc. – şi nu la birocraţii de la Bruxelles; Europa a alunecat în politici monopolizate de grupuri restrânse, parohiale şi atavistice etc.

Vezi și  Jean Claude Manifacier: 100 de ani de la lovitura de stat bolșevică

Despre aniversarea UE 60, de săptâmâna trecută, de la Roma, trebuie spus, în primul rând, că se înscrie perfect pe cursul descendent exponenţial al instituţiei, marcat de cele două decenii trecute.

Acum o lună şi ceva Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene și-a lansat planul privind o UE cu mai multe viteze, vizând direct eliminarea  unor est-europeni, inclusiv România, de la masa bogaților. Ascuns, ca de obicei, în spatele unor cuvinte umflate, de genul “modalități alternative de cooperare”, sau “grade diferite de integrare”, ori  “o Europă cu mai multe viteze” etc. Juncker  a anunțat starea gravă a UE, disensiunile ce-o răvășesc. O Uniune Europeană și o Europă pe care mai marii ei, aserviți docili ai neoliberalismului, încearcă să o reconfigureze exact ca în vremea Războiului Rece, adică în locul fostei Cortine de Fier urmând să ridice o altă cortină: Cortina de Bani. Juncker vitezomanul a stârnit mânie pretutindeni, de la Paris la Budapesta, cutia de viteze a fost uitată, au apărut apoi Europe în cercuri etc., numai şi numai ca să se ascundă adevărul, acela că acasă, singuri în baie, vorbeţii (vorbitorii) de la Bruxelles leagă retorice despre europeni de mâna a I-a şi europeni de mâna a II-a , despre ţări second hand est-europene, cum ar fi România…

Vezi și  Sondaj european: 60 la sută din europeni consideră că Marea Britanie trebuie să rămână în componența UE

La fel Angela Merkel, parcă mai preocupată ca niciodată în trecut de evoluţiile internaţionale potrivnice hegemoniei germane via UE, speriată de “ciudatul” de la Washington, de tupeul lui, de-ai cere bani mulţi din trecut în contul NATO; de perspectiva de a pierde Franţa şi armata ei, prima de pe continent, şi mai rău, înspăimântată de un Frexit după Brexit, adică de o Europă kaput ! Speriată de toate astea şi de altele, a devenit subit o unionistă înfocată, din Declaraţia de la Roma a fost eliminată referirea la “Europa cu mai multe viteze”, coşmarul ţărilor din Est, dar a fost introdusă sintagma “ritmuri şi intensităţi diferite, mergând în aceeaşi direcţie“. Cancelara a scos, apoi, o lozincă din dotare, adoptată în mai 2000 şi uitată de 17 ani, răsuflata “Unitate în diversitate”. A repetat-o obsesiv în ultima lună, la orice ocazie. Dar, nu pricepe că a devenit pisica, cu clopoţei în coadă. Că oamenii nu sunt proşti, şi o citesc corect: “ Unitate în diversitate de viteze”. Nu înţelege că, astăzi, UE este măcinată de crize identitare şi instituţionale, împinsă la zid de ridicarea etnonaţionalismului şi dezangajarea militară a Americii lui Trump; de perspectiva unei noi înţelegeri ruso-americane peste capul europenilor, de reîntoarcerea Europei la o lume bipolară şi la vechiul “echilibru al terorii nucleare”, singurul capabil să ţină în frâu întâmplările omeneşti.

Doamna cancelar trebuie să priceapă, că UE este a tuturor celor 500 de milioane de europeni, sau NU E.

Radu  Toma

Articole relevante

Disputa Rusia – Occident, praf (de stele) în ochii lumii?
accesări 746
Agenţia Spaţială Europeană şi Roscosmos au lansat luni prima fază a misiunii ExoMars TGO (Trace Gas Orbiter). Obiectivul – căutarea unor potenţiale fo...
Nesfârşita colonizare
accesări 2066
Dacă de politicieni vădit mediocri, corupţi, cinici nu putem scăpa, acest fapt se întâmplă pentru că sistemul îi fabrică, spre propria-i siguranţă, pr...
Rezistența europeană împotriva suicidului cultural
accesări 560
Luca Volontè este CEO-ul Fundației Novae Terrae și președintele InstitutuluiDignitatis Humanae. A fost membru al Parlamentului italian timp de optspre...
European sau UEuropean?
accesări 1541
Când mai aud cuvinte ca „valori europene”, „europenizare”, „integrare europeană”, nu pot să nu mă întreb: 1. De când uciderea copiilor prin avort e...
Think-thank: În 2016, tendința majoră va fi izbucnirea unui război civ...
accesări 2095
Katehon este platforma unui think-thank unde contribuie cu articole autori din toată lumea, inclusiv din România. Conform propriei descrieri, "Thin...
Poate fi întemeiată Uniunea Europeană pe constrângere?
accesări 763
Comisia de la Bruxelles a anunțat câteva propuneri cel puțin controversate, care marchează o întorsătură majoră în istoria Uniunii Europene. Comisia ...
Totalitarismul elitar
accesări 2009
Democraţiile reprezentative se află sub controlul totalitar al unui sistem elitar cum n-a mai existat vreodată în istorie Ce facem când susţinerea ...
Euroscepticismul britanic, o glumă. Urmează cel german. Intrăm în epoc...
accesări 1475
Întrebarea nu e dacă, ci când va întoarce Germania spatele Uniunii Europene. Ar putea fi vorba de câteva luni, câţiva ani sau cel mult încă o legislat...
Teodor Baconschi: Eurabia sau Europa islamica
accesări 1306
Toata lumea stie ca Michel Houellebecq este provocatorul de serviciu al scenei literare franceze si ca romanele sale iconoclaste impart opinia publica...
Navighează dupa cuvinte-cheie: ,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *