Rusofobia, o încercare inutilă de a ascunde declinul SUA şi cel vest-european

08:51, 16 martie 2018 | Opinii | 1572 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Este un meşteşug vechi al statului de a urmări să-şi întărească unitatea proprie vorbind de un duşman sau o ameninţare externă. Rusia este iarăşi “bestia neagră” din poveste, aşa cum a fost în vremea Războiului Rece, pe timpul când făcea parte din Uniunea Sovietică.

Adevărul este că statele occidentale se confruntă cu probleme interne.

În chip ironic, în loc să admită această stare de lucruri, autorităţile  nu fac altceva decât să-şi grăbească prăbuşirea instituţională.

Rusofobia – adică “dă toată vina pe Rusia” – este un complot cu viaţă scurtă, inutil, spre a amâna ziua când cetăţenii din Vest, furioşi şi informaţi, vor cere rezolvarea democratică a neajunsurilor legitime cu care se confruntă.

Naraţiunea dominantă din Statele Unite şi până în Europa, este că Rusia cea “răutăcioasă” seamănă ”zavisitie  şi erodează insitutuţiile democratice şi subminează încrederea publicului“ în sistemele de guvernare, în credibilitatea partidelor politice cu un trecut bine stabilit şi onorabil, şi în media. Această naraţiune a prins viteză după alegerea lui Trump la Casa Albă, în 2016, cu acuzaţii că Moscova ar  fi ticluit un fel de “operaţiuni de influenţare” ca să-l ajute să ajungă în Salonul Oval. Baliverna asta e lipsită de bun simţ şi se cam destramă.

Paradoxal, chiar dacă şi Trump personal a respins uneori, pe bună dreptate, asemenea pretenţii dubioase, cum ar fi existenţa unei Russiagate, şi a respins-o  ca “ştiri false”, alteori tot el şi-a subminat propria-i poziţie, aderând la alte afirmaţii, cum că Moscova ar pune la punct o campanie de “subversiune împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor lor europeni”, a se vedea, de pildă, Strategia de securitate naţională pe care a semnat-o în decembrie trecut.

Şi mai jalnice sunt anumite afirmaţii,  ca aceea că “ruşii cei vicleni au ieşit la atac, ca să doboare democraţiile occidentale folosind armele dezinformării şi răspândind ”ştiri false“ prin oficine de media cum ar fi RT şi Sputnik.

Exact ca în regimurile totalitariste, se pare că dizidenţa cu adevărat inteligentă nu-şi mai află un loc în politică sau în media. Prim-ministrul britanic Theresa May a acuzat Moscova, că ar “semăna vrajbă“; serviciile olandeze pretind că Rusia a destabilizat alegerile prezidenţiale din America; comisarul de la Bruxelles pentru securitate etichetează, ocazional, media rusă că ar răspândi “dezinformări orchestrate de Kremlin“, pentru a destabiliza Uniunea Europeană; şeful CIA Mike Pompeo a avertizat recent că Rusia îşi intensifică eforturile pentru a “murdări“ alegerile pentru Congresul SUA din acest an. Poveştile despre statele occidentale – victime ale unui asalt malefic rusesc spre a le distruge, nu se mai opresc. Un eşantion semnificativ din această retorică a fost oferit recent de deputatul texan Will Hurd într-un text al său intitulat “Rusia este inamicul nostru “, unde a scris: “Rusia are un singur scop, să erodeze încrederea în instituţiile noastre democratice, profitând de disputele dintre noi. Ca să  salveze aceste instituţii, americanii trebuie să se unească”. Toate aceste păreri lamentabile de mai sus nu sunt susţinute de nici o dovadă, este vorba de  aşa-zisa tehnică a Marii Minciuni – adică repetarea necontenită transformă ceva ce nu există într-un “fapt real“. Ca soluţie, congresmanul Hurd adresează o chemare la o “strategie naţională de contracarare a dezinformării“, împotriva manevrelor ruseşti, şi adaugă că “americanii trebuie să înceteze să contribuie la un mediu politic coroziv “. Ultimele sale cuvinte sunt o pledoarie îngrijorătoare pentru instituirea în America a unui stat poliţienesc, unde orice dizidenţă sau critică să fie socotită drept un “delict de gândire” . O asemenea opinie antidemocratică şi paranoică a politicienilor din Vest, susţinută de media aservită, este exact ceea ce omoară democraţia din interior, şi nu un presupus duşman extern. Dar, spunem că aceste sisteme de guvernare, de politici de toate culorile şi de instituţii precum media şi serviciile de informaţii produc tot mai multe nemulţumiri în actuala lipsă de încredere a publicului în sistem. Cui trebuie atribuită vina pentru pierderea autorităţii politice şi morale? Guvernele şi instituţiile din Vest ar trebui să se uite într-o oglindă.

Războaiele nesfârşite, criminale, purtate în ultimele două decenii de SUA şi aliaţii lor europeni din NATO de-a lungul şi de-a latul Planetei constituie un motiv solid pentru care publicul şi-a pierdut încrederea în pretenţiile oficiale despre respectarea democraţiei şi a legii internaţionale. Este condamnabil faptul că media americană şi cea vest-europeană au renunţat la datoria de a informa corect publicul despre intrigile guvenelor lor, însetate de războaie. Luaţi exemplul Siriei. Când a citit, vreodată, cetăţeanul occidental în media corporată din Vest despre cum anume SUA şi aliaţii lor au devastat acea ţară, prin intermediul unor terorişti pe care i-au înarmat? Şi apoi, cum pot avea pretenţia ca cetăţenii bine informaţi să aibă respect pentru politicile unor asemenea guverne criminale şi pentru media complice lor, care le ascunde faptele?

Dezamăgirea publicului vizavi de guverne, politicieni şi media provine, cu siguranţă, şi din prăpastia grotescă a inegalităţii sociale, a sărăciei dintre cetăţeni, din pricina unor politici economice sclavagiste care-i îmbogăţesc pe cei bogaţi şi, în acelaşi timp, condamnă majoritatea vastă la o austeritate fără de sfârşit. Impactul destabilizator asupra societăţilor, produs de condiţiile economice opresive este pe departe cauza reală a nemulţumirilor, şi nu ce anume spune clasa politică despre caii verzi pe pereţi cu “amestecul rusesc”.

Cu toate acestea, media din Vest o ţine ca gaia maţu’ cu ţapul ispăşitor numit Russiagate, în locul unei campanii despre problemele sociale reale cu care sunt confruntaţi cetăţenii de rând. Şi, pe urmă, nu mai este de mirare că o asemenea media este privită cu dezgust şi neîncredere. Şi, adăugând la rană şi insulta, această media vrea ca publicul să creadă că Rusia este duşmanul.


     Declinul democraţiilor occidentale nu are nimic de-a face cu Rusia. Rusofobia, care împinge la a învinovăţi Rusia pentru declinul instituţiilor occidentale, este o sforţare de a scăpa basma curată din problemele foarte concrete cu care se confruntă guvernele şi media. Probleme inerente şi pricinuite în întregime de funcţionarea nedemocratică, îndelungată, a acelor guverne, precum şi de violarea sistematică a legii internaționale, de războaiele lor criminale.

de Finian Cunningham, martie 2018

Traducere de Radu  Toma

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,