Principiul continuității în exercitarea autorității

09:46, 4 septembrie 2018 | Opinii | 324 vizualizări | Un comentariu | Autor:

Jurnalistul Răzvan Savaliuc, în mai multe articole publicate în Lumea Justiției, atrage atenția asupra unui pericol real: constatând că șefii Inspecției judiciare care au dat prin rapoartele lor bătăi de cap corifeilor justiției selective și protagoniștilor industriei anti-corupției, au ajuns la capătul mandatului lor, fără să li se fi desemnat în mod oficial urmașii, CSM va numi interimari din categoria fidelilor „statului paralel”. Pornindu-se de aici, Ministrul justiției, prof Tudorel Toader, este somat să promoveze o Ordonanță de Urgență care să completeze lacunele actualei legislații în sensul în care persoana căreia îi expiră mandatul va rămâne să exercite prerogativele funcției deținute anterior până la desemnarea unui succesor conform procedurilor legale. Lipsa unei asemenea Ordonanțe este, în opinia reputatului jurnalist, fie o gafă fie, mai rău, un abandon laș.

Dl. Savaliuc are dreptate să tragă clopotele de alarmă, punând astfel presiune asupra Ministrului justiției și Guvernului. O face, probabil, și alertat de informația nepublică potrivit căreia săptămâna trecută ministrul Toader a trimis proiectul OUG respective în vederea adoptării de către Guvern, pentru ca numai peste câteva zile, din motive încă obscure, să îi retragă sprijinul.

Acestea fiind spuse, este necesar, însă, ca alertând publicul spre a obține presiunea unei mase critice aptă a determina luarea măsurii guvernamentale utile, să nu inducem acestuia o convingere greșită susceptibilă a face acceptată ca fatalitate o eventuală decizie abuzivă a CSM.

Cu alte cuvinte, dacă în lipsa OUG amintit, CSM va numi în locul actualilor șefi ai Inspecției Judiciare, cu titlu interimar, alte persoane decât pe cele care până acum au fost titulare ale mandatului respectiv, se va comite o încălcare a principiului continuității în exercițiul autorității. Potrivit acestuia, titularul unui mandat privind exercitarea autorității publice va continua să îndeplinească atribuțiile aferente lui și după expirarea sa, până la desemnarea legală a altui titular.

Principiul este motivat prin necesitatea de a evita vacanța autorității. Societatea are permanentă nevoie de a fi condusă de persoane legitimate de ea în acest scop. Administrarea afacerilor publice nu poate cunoaște pauză. Puterea publică nu poate rămâne nici un moment fără gestionar. Și nimeni nu poate fi mai legitim să o gestioneze, în cazul unui hiatus de fapt între sfârșitul unui mandat și începutul altuia, decât cel legal desemnat pentru exercitarea mandatului expirat. La numirea unui alt interimar se recurge numai atunci când fie vechiul titular nu este obiectiv în starea de a-și continua misiunea, fie întârzierea în desemnarea unui nou titular este imputabilă chiar celui vechi.

Acest principiu a fost consacrat explicit de Constituție cu privire la mandatul parlamentar. Astfel, mandatul unui parlamentar se exercită chiar și după alegerea unui nou Parlament, până când membrii acestuia depun jurământul și astfel mandatul lor intră în vigoare. Pentru identitate de rațiune același principiu trebuie aplicat și în cazul mandatelor de rang inferior, la care Constituția nu avea de ce să se refere în mod expres, dacă prin lege specială nu se dispune altfel.

Într-o lume normală, o asemenea interpretare nu are de ce fi neapărat consacrată prin lege sau ordonanță. România nu trăiește însă vremuri normale. De aceea, alături de Răzvan Savaliuc, eu însumi cred că o reglementare expresă este urgent utilă. Utilă, dar nu și necesară; adică nu și indispensabilă. Dacă ea nu va veni, actualii titulari vor trebui menținuți în funcție, de drept, cu titlu interimar, până la titularizarea altora. Lumea trebuie să înțeleagă că orice altă atitudine a CSM este abuzivă și că ea va avea fi sancționată potrivit legii.

Un lucru mai este important, totuși, de adăugat. Menținerea cu caracter interimar a actualilor șefi ai Inspecției judiciare nu poate fi înțeleasă ca o formă de ignorare sau de iertare a servilismului lor din perioada în care trinomul SRI-DNA-ÎCCJ părea de neatins. Curajul dovedit ulterior, atunci când ei înșiși s-au aflat sub amenințarea justiției politizate, este de apreciat, desigur. Tocmai de aceea nu trebuie lăsat ca interimatul să ajungă pe mâinile unor slugoi incorigibili ai puterii subterane ilegitime. Dar…

Nimeni nu trebuie să își facă iluzii. La judecata de apoi (și o am în vedere pe cea de pe Pământ, care se apropie, iar pe cea din Ceruri, care va veni ulterior) fiecare va aduce cu sine faptele sale bune și pe cele rele, iar ele, după cuvântul Evangheliei, vor fi puse în balanță fiind cântărite după caz spre „învierea vieții sau învierea osândei”. Aviz nu atât celor care au fost, cât mai ales celor care vor veni.

Sursa: http://adrianseverin.com

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,