Nesfârşita colonizare

11:34, 7 aprilie 2016 | Opinii | 2215 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/gZ0SY

Dacă de politicieni vădit mediocri, corupţi, cinici nu putem scăpa, acest fapt se întâmplă pentru că sistemul îi fabrică, spre propria-i siguranţă, prin vechile metode adaptate. Ungaria, ţara care îşi plătea tinerii aflaţi în serviciul militar obligatoriu, în proletcultiştii ani ’50, oferă, astăzi, zeci de mii de euro celor care vor să revină acasă. Guvernul român, prin toţi titularii care s-au aflat la Palatul Victoria, face tot posibilul să transforme ţara într-un teritoriu al nimănui, producând o frisonantă consternare. Cu fiecare schimbare de gardă guvernamentală, pe fondul lipsei temeiurilor, reforma se situează provocator în pura contradicţie, fatală actului administrativ, lucrurile mergând tot mai rău. De unde vine această fatalitate dacă nu din faptul că instituţiile esenţiale, sistemul politic, nu au nici o legătură cu viaţa românilor? Nu se poate vorbi, sub nici un chip, de performanţă în plină sufocare publică. Programele de dezvoltare par a fi desprinse din aberaţiile comuniste în numele cărora se putea exercita orice abuz, cu prioritate când cineva avea altă opinie. Lucrurile ar putea fi simplificate şi eficiente, fără această saga politicianistă care ascunde noi şi noi posibilităţi de păstrare a sistemului mafiot. Românilor li se cere o solidaritate care îi ţine de multă vreme în moarte clinică. Fărâmiţarea societăţii, pentru a nu se putea exprima şi lua decizii în chestiunile importante, este politica noastră de stat. Obligaţia instituţiilor, privind interesul general, ar fi fost tocmai crearea pârghiilor de consultare şi decizie, drept esenţiale, în absenţa cărora nu există decât corupţie.

Aducerea în scenă, deloc întâmplătoare, a unor nulităţi, cu dublă cetăţenie, pune în pericol resursele publice. Politica de cadre la nivel guvernamental pare a nu mai fi sub niciun control al societăţii, situaţie mai mult decât alarmantă. Funcţionarii guvernamentali trebuie să aibă o relaţie perfectă, obligatoriu transparentă, cu societatea, pentru o apreciere exactă a situaţiei realităţilor. Toate acestea mult deasupra specificului birocratic, în care se camuflează mercenarii. Folosirea unor marionete tehnocrate, a căror expertiză e mai modestă decât a politrucilor, creează un vid poate mai grav decât cel provocat de corupţie. România are destui potenţiali funcţionari capabili să ocupe orice poziţie, oameni de care nu ştie nimeni. Aducerea în sistem a unor persoane din exterior, lipsite de relieful minim necesar, continuă mizerabilul algoritm politic. Absolvenţi de la Harvard, Cambridge nu pot fi peste noapte nişte voci din simplul fapt că aceste mari universităţi nu fabrică roboţi ai succesului. Sfera valorilor este ceva mai complicată, asemenea vieţii, şi numai emulaţia intelectuală poate fi decisivă. Folosirea unor garanţii ridicole ascunde o nesfârşită manipulare căreia va trebui să i se pună punct prin aducerea în discuţie a unor proiecte, fără ingrediente politicianiste.

Sub presiunea unor schimbări care nu mai suportă amânare ne îndepărtăm tocmai de acestea. Unele ţări europene foste comuniste, Ungaria, Cehia, Polonia (aflată sub un puseu riscant, însă deloc de neglijat), au luat permanent distanţă faţă de partenerii strategici, păstrând reacţia publică în drepturile ei legitime, element decisiv pentru atmosfera democratică. Hipnoza indusă românilor de corupţia endemică asupra parteneriatelor strategice, în fapt politicianiste, i-a transformat pe politicienii noştri în veritabili avocaţi ai unor cauze personale, spre menţinerea puterii. Avem, în consecinţă, o politică externă lipsită de respiraţie practică, intelectuală, morală şi naţională, mai limitată decât în vremuri de război. Diplomaţii, atâţia câţi mai sunt şi cum sunt, au fost şterşi de pe lista vocilor publice. Faptul de a fi ales nu dă dreptul nimănui de a se erija în demiurg al treburilor publice decât în cazul în care se imită sau se instituie o dictatură. Vedetismul, altă creaţie a degradării mediului socio-politic, precum şi miturile salvatorilor neamului ne-au aruncat deja în apologia unui “miracol” absolutist. Fenomenul este identic perioadei când s-a instalat comunismul. În lipsa argumentelor, a soluţiilor, se aducea un membru al Academiei, demn de muzeul dinozaurilor, evident, care devenea garantul tuturor posibilităţilor şi deciziilor. Şi astăzi, absurdul are garanţi, tot felul de persoane şi instituţii, într-o încercare, până una-alta reuşită, de perturbare a realităţilor curente.

Parteneriatul public-privat va trebui instalat în toată amploarea lui morală pentru funcţionalitatea sistemului public. În Colonia actuală trebuie reinstaurate regulile de ţară în care cetăţenii decid, nimeni altcineva. România trebuie să se recentreze, cu accent ferm pe democraţie, dezvoltare economică şi eliberarea cetăţenilor dintr-un sistem care nu îi reprezintă. Cele mai elementare decizii vor trebui supuse votului public. Politicienii sunt slujitori ai societăţii, nu dumnezei, cum se întâmplă acum. Colonia la care au lucrat toţi cei care astăzi conduc ţara este şi rezultatul unei societăţi căreia i s-a reprimat continuu spiritul civic, instalându-se un individualism primitiv bazat de raţiunile imbatabile ale supravieţuirii. Cum o altă dictatură nu poate fi salvarea de dictatură, sau posibilitatea de anulare a alteia, nici actuala clasă politică nu mai poate reprezenta pe nimeni.

O întrebare se impune în subsidiarul tuturor criticilor aduse situaţiei interne a ţării: când, cum începe decolonizarea?

sursa: Cotidianul

Articole relevante

Starea Vremurilor: Statul social sau statul cămătarilor?
accesări 291
La fel ca în timpul lui Nicolae Ceauşescu (altfel deşănţat naţionalist de paradă), care a rămas omul sovieticilor până ce aceştia l-au lichidat fizic ...
România și decuplarea de geopolitică
accesări 1905
În România, geopolitica a fost (sperăm să nu mai fie pe viitor) o îndeletnicire stranie, curioasă: însușită, atâta câtă a fost, din punct de vedere in...
Ion Cristoiu: Mulţimea e manipulată de SRI
accesări 9683
Protestele de stradă din România au continuat şi chiar s-au amplificat după demisia Guvernului. Motorul acestor mişcări este, potrivit jurnalistului I...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (19)
accesări 1830
19. Pământul strămoșesc – pradă pentru străini În istoria recentă a României există o zi care ar trebui marcată cu negru în calendar. Este vorba desp...
Laurent James: Romania ca proiect
accesări 2854
(Textul intervenției lui Laurent James (Franța), unul dintre participanții la reuniunea de comemorare a filosofului, geopoliticianului și scriitorului...
Opinie: SUA transmite România sub „protectoratul” turc
accesări 1113
România este o colonie. Acesta nu este un slogan, este purul adevăr, iar aceasta este realitate de peste 150 de ani. Fie că au fost ”Marile Puteri” , ...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (6)
accesări 2578
6. Sărăcia programată și Enciclopedia Britanică despre colonialism Auzind discursul strident al unioniștilor de azi de la Chișinău, ai impresia că ni...
UE, România: aniversări cu şampanie, scepticism şi eşecuri vechi într...
accesări 4598
Acum 20 de ani, în 1977 şi tot la Roma, europenii din cele 15 state ale recent botezatei Uniuni Europene (la Maastricht, 1993) au aniversat 40 de ani ...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (18)
accesări 1627
18. La zece ani de la aderarea la UE, România este o ruină economică Încă o dată, în atenția euroentuziaștilor oficiali de la Chișinău și a eurolatri...

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *