NATO, România şi Europa nouă (III)

23:03, 19 mai 2017 | Opinii | 3177 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/fdF9F

 

Pe de altă parte, extinderea, în continuare, a NATO, după ce Războiul Rece a luat sfârşit, a riscat să submineze pacea europeană. Ce a produs NATO, după ce est-europenii i    s-au alăturat? A produs discordie între vest- şi est-europeni. La Praga, la 22 noiembrie 2002, s-a iniţiat operaţiunea „Big Bang” – intrarea în bloc a şase ţări est-europene (România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Slovacia) şi a Sloveniei în organizaţie şi, astfel, SUA au obţinut de la ele consensul faţă de viitorul război din Irak, consens refuzat de aproape toată Europa Occidentală. Apoi, la 5 februarie 2003, declaraţia „grupului de la Vilnius”, de sprijinire a planurilor neoconservatoare americane în Irak, a fost semnată de cele 10 state est-europene noi membre ale NATO (V-10). La vremea respectivă, vest-europenii au protestat faţă de încercarea Statelor Unite de a crea disensiuni între europeni, Vest şi Est, au spus că, născută în aprilie 1949, la Washington, NATO a decedat la 5 februarie 2003 în Europa de Est. Alţii au relevat demersul politic fără finalitate al Americii în Europa de Est, după 1991-1993, astfel: „În ultimele decenii, Statele Unite au investit o cantitate considerabilă de energie şi de resurse pentru a promova o Europă întregită şi liberă, care să poată acţiona ca un partener puternic, unit şi să ajute SUA să facă faţă provocărilor venite de dincolo de frontierele Europei. Dacă Europa de Est se va întoarce la vechile modele de naţionalism şi parohialism, iar procesul de integrare va eşua, o mare parte din aceste investiţii se va risipi. Este dezarmant faptul că grupul de la Vilnius, creat în 2000 pentru a promova solidaritatea şi cooperarea între viitorii membri ai NATO, a rămas, totuşi, un grup divers, cu tradiţii istorice şi culturale diferite şi cu niveluri diferite de  dezvoltare economică, aflat sub presiunea noii ofensive economice a Rusiei.” (Stephen Larrabee, expert în securitatea europeană la RAND Corporation, SUA, în „Foreign Affairs”, Nov.-Dec. 2006, New York.)

Vezi și  Jean Parvulesco și geopolitica transcendentală

Ceva mai târziu, la reuniunea NATO de la Bucureşti, de la 2-4 aprilie 2008, Bush Jr. a scăpat din mâini frâiele alianţei transatlantice, Germania a preluat rolul de factor decizional al organizaţiei. Toţi miniştrii de Externe ai statelor mari vest-europene  s-au raliat în spatele lui Angela Merkel, pentru a stabili viitoarea lărgire a Alianţei, iar când hotărârea lor a fost anunţată, Georgia şi Ucraina au constatat, uluite, că sprijinul Statelor Unite nu a fost suficient ca să le pună pe calea aderării. După anul 2008, cu toată popularitatea iniţială a fostului preşedinte Obama printre europeni, a fost limpede, că Statele Unite nu vor mai beneficia niciodată de solidaritatea automată a aliaţilor săi occidentali, de care s-a bucurat în vremea Războiului Rece. Iar din sens opus, “Glaciaţiunea Trump” coborâtă  peste Europa, în general, şi peste NATO în special, nu a fost altceva, decât contrareacţia naturală a Americii la această distanţare faţă de ea, a vest-europenilor, de 15 ani încoace. O Americă având probleme financiare mari, cu teme interne majore ce îşi aşteaptă de multă vreme rezolvarea, şi sătulă până peste cap să poarte, de şapte decenii şi mai bine, grija altora.

În ce priveşte partea noastră de lume, Europa Răsăriteană, după 24 de ani de la “Chemarea către Est”, la NATO ca la nimeni. Forţe multinaţionale de reacție rapidă, mii de soldați plus sute de parașutiști, plus vehicule speciale, avioane, tancuri etc. efectuează exerciții  în Polonia, Baltice, România sau Bulgaria, spre a dovedi Rusiei că nu poate porni o invazie într-acolo. Dar, este evident că ruşii sunt prea puţin interesaţi astăzi să invadeze Balticele, sau Polonia, sau Budapesta şi Sofia. Manevrele NATO de lîngă Riga din anii recenţi au fost minunate, au fost sublime, dar inutile, pentru că partidul rușilor letoni, Armonia, fără ajutorul Moscovei, este instalat pe bune, adică 100% democratic, comfortabil, de ani de zile, în parlamentul din Letonia. Fără absolut nici un fel de amestec, invazie, sau sprijin venit de la Kremlin. Apoi, în continuare, cu toți parașutiștii NATO – britanici, germani, estonieni, letoni, lituanieni și polonezi picați din cerul leton, în noul mileniu Letonia a devenit prima dintre Baltice în ce privește exporturile către Rusia, iar Rusia  a ajuns al doilea partener comercial extern al Letoniei. Şi, în prezent această țară mică reprezintă un model printre fostele țări socialiste est-europene, probabil cel mai relevant, în ce privește modul cum s-a putut trece de la o existență în cadrul fostei Uniuni Sovietice, la relațiile actuale libere și profitabile din punct de vedere economic cu Rusia post-sovietică, de la fosta economie strict planificată, la economia de piață liberă și, mai ales, de la un geo-politic conflictual, la un geo-economic pragmatic. Și iarăşi, nu este prea limpede unde-şi găseşte locul venerabila NATO în toate poveștile de mai sus…

Vezi și  Sensul destinului comun al popoarelor Eurasiei. Manifest Destiny și corectitudinea geopolitică

           În sfârşit, în ce priveşte România, deşi Bucureştiul, NATO şi Statele Unite insistă, că sistemul antirachetă şi elementele sale de la Deveselu nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, Moscova ignoră aceste asigurări. Recent, pe când ministrul de Externe Meleşcanu se întâlnea cu secretarul de Stat american Tilleson la Bruxelles, un şef al Statului Major rus declara că sistemul antirachetă american din România, împreună cu navele care patrulează în apropierea graniţelor Rusiei, permit SUA să lanseze un atac nuclear surpriză, şi că “scutul balistic este un simbol al consolidării balistice din lume şi declanşatorul unei noi curse a înarmării”. Aceste acuzaţii foarte serioase ale Moscovei nu au primit nici un răspuns de la Bucureşti, unde singurele componente ale politicii externe faţă de Rusia sunt tăcerea, ignorarea şi miopia. Chiar dacă realitatea înconjurătoare este vizibil alta: marcată pe harta globală a armamentelor (şi contraloviturilor) nucleare cu un steguleţ american, România lui Iohannis este o insulă înconjurată pe toate frontierele de prieteni ai Rusiei (Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Republica Moldova) şi de două zone din sfera ei defensivă vitală (Ucraina şi Marea Neagră). Este situată într-o Europă centrală şi de sud-est pornită în două direcţii de dialog politic, economic şi militar – Occidentul şi Eurasia. În calea unui posibil uragan de gradul 10. Ca cel care a bântuit Atlanticul în septembrie 2004, şi pe care meteorologii l-au numit Ivan…

Vezi și  Opinie: Băsescu promovează un unionism lipsit de proiect

Născută în cel mai violent secol din istorie, în care 188 milioane de oameni au pierit în conflicte organizate, şi ajunsă la senectute într-o lume a globalizării, NATO încercat şi ea să ţină pasul cu „moda” şi să se globalizeze geografic, din Scoţia în Afghanistan, şi până în Darfur, în Africa. Anecdotic, ne amintim că, la reuniunea Alianţei de la Riga, din 2006, s-a  propus extinderea ei dincolo de comunitatea transatlantică, un parteneriat cu Australia, Japonia şi Noua Zeelandă, s-a considerat că şi alţii – Brazilia, India, Africa de Sud şi Coreea de Sud – ar putea să contribuie la efortul de a răspunde ameninţărilor şi stărilor de urgenţă globale (?!).

Într-o Europă a păcii, trimisă de neoconservatorii de la Washington şi alţi “ülii ai războiului” pe căi aiurea, NATO a fost vreme de 23 de ani (1994-2017) o relicvă a trecutului bântuit de războaie.

Radu  Toma                     

Articole relevante

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (7)
accesări 1511
7. Ciocoii vechi și ciocoii noi, la ei ca și la noi Radiografia societății românești pe care o face autorul și maniera extrem de exactă de a descrie ...
Aleksandr Dughin: sensul istoriei
accesări 936
Astăzi vom vorbi  despre istorie. În societatea noastră circulă părerea că istoria ar reprezenta cunoaşterea faptelor din trecut. Dar o astfel de d...
Nesfârşita colonizare
accesări 1915
Dacă de politicieni vădit mediocri, corupţi, cinici nu putem scăpa, acest fapt se întâmplă pentru că sistemul îi fabrică, spre propria-i siguranţă, pr...
Opinie: SUA transmite România sub „protectoratul” turc
accesări 984
România este o colonie. Acesta nu este un slogan, este purul adevăr, iar aceasta este realitate de peste 150 de ani. Fie că au fost ”Marile Puteri” , ...
Atrocităţi sexuale pe copilaşi de numai 2 luni, baze ale „cercetări şt...
accesări 2605
De Paul Ghițiu Vă amintesc că în acest serial vorbim despre educaţia sexuală (EdSex) construită pe „descoperirile” zoologului american, devenit pes...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (14)
accesări 1276
14. Încă o dogmă liberală: statul ca piedică în dezvoltarea economică Printre elementele-cheie ale tacticii de învăluire și de anesteziere a voinței ...
Ivan Ilyin: Uniunea Sovietică nu este Rusia (8)
accesări 1953
Despre „patrioții sovietici” Cum vine asta, toți patrioții sovietici de-a valma suferă de orbire politică? Și cine sunt cei care trebuie numiți pat...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (5)
accesări 1751
5. O rată de depopulare consemnată doar în războaie Suntem la fel de afectați ca și România și la capitolul prăbușire demografică. Doar că, de regulă...
Era necredinţei. „Scrisori din continentul Paranoia”
accesări 918
De 200 de ani omenirea, cel puţin pe versantul ei euro-atlantic, a păşit într-o eră necredincioasă, cum o defineşte Eagleton, şi totuşi examinarea...

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *