Maurice Allais, laureat al Premiului Nobel: Cauzele dezastrului economic și căile de ieșire din impas (II)

08:53, 15 mai 2018 | Opinii | 481 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Continuându-și argumentația teoretică asupra efectului devastator al regimului de liber schimb pentru economia franceză, autorul nostru susține:

”Dacă politica liber-schimbistă a Organizației de la Bruxelles n-ar fi fost aplicată, PIB-ul real pe cap de locuitor în Franța ar fi fost astăzi (2005 – n.n.) cu cel puțin 30% mai mare decât  e la ora actuală. În orice caz, el ar fi fost cel puțin egal cu PIB-ul real per capita din Statele Unite…

Toată această analiză demonstrează că liberalizarea totală a schimburilor comerciale la scară globală, obiectiv afirmat al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), trebuie considerată deopotrivă irealizabilă, nocivă și nedorită. Ea nu este posibilă, ea nu este avantajoasă, ea nu este dezirabilă decât în cadrul unor ansambluri regionale economic și politic asociate, ce ar reuni țări cu un nivel de dezvoltare economică comparabil, fiecare asociație regională protejându-se în mod rezonabil față de celelalte. (Aici și în continuare sublinierile ne aparțin – Iu. R.).

O analiză corectă a teoriei comerțului internațional nu conduce sub nici o formă la concluzia că aplicarea la scară mondială a unei politici generalizate a liberului schimb ar putea corespunde interesului fiecărei țări, fie că e vorba despre țările dezvoltate ale Europei Occidentale și ale Americii de Nord sau de Japonia, fie că e vorba de țările în curs de dezvoltare ale Europei de Est, ale ex-URSS, ale Africii, ale Americii Latine sau ale Asiei. Nu cred că e exagerat să afirm: teoria naivă și  în mod nejustificat simplificatoare a comerțului internațional, pe care ne-o flutură apostolii liberalizării mondiale a schimburilor comerciale, este una totalmente eronată. Ea nu conține decât postulate lipsite de orice fundament”.

Așadar, autorul arată cum acești ”crainici ai unei gigantice mistificări”, în numele unui pretins progres, ”vor să deschidă porțile Uniunii Europene în fața tuturor vânturilor unei economii mondialiste lipsite de orice cadru instituțional cu adevărat potrivit, dominate de către legea junglei și lăsând-o dezarmată, fără nici o protecție rezonabilă”. Iar dacă până și o mega-entitate economică cum este UE își asumă riscuri imense prin acceptarea unui model economic lipsit de instrumente protecționiste, nu e greu să ne imaginăm ce i se întâmplă unei economii dintr-o țară mică precum Republica Moldova. Mai ales atunci când știm că țara noastră a încăput pe mâinile acelorași ”băieți deștepți” din structurile ”partenerilor de dezvoltare”, care de fapt sunt principalii vinovați de ruinarea economiei noastre naționale, de șomajul de masă ce generează exodul de masă, de dezindustrializare, de invazia mărfurilor străine și de vulnerabilitatea bugetară catastrofală. Anume cei care ne formulează rețete ”salvatoare” din exterior sunt asasinii noștri economici direcți. Iar cine încă nu a înțeles acest adevăr, e fie naiv, fie complice al acestor asasini (ca să facem uz de termenul utilizat de John Perkins).

”Întrucât economia mondială este lipsită la ora actuală de orice sistem real de reglementare și deoarece ea se dezvoltă într-un cadru anarhic, deschiderea mondialistă în fața tuturor vânturilor a economiilor naționale sau a asociațiilor regionale nu doar că e lipsită de orice justificare reală, ci ea nu poate să conducă decât la dificultăți majore. Adevăratul fundament al protecționismului, justificarea ei esențială și necesitatea ei constau în protecția necesară contra dezordinilor și dificultăților de toate felurile, induse de absența oricărei reglementări reale la scară globală. Este cu totul inexact să se susțină precum că o reglementare potrivită poate fi realizată doar prin intermediul funcționării piețelor, așa cum stau lucrurilor la ora actuală

De două decenii (e vorba de 2005 – n.n.) o nouă doctrină s-a impus puțin câte puțin, doctrina liberului schimb globalist, ce implică dispariția tuturor obstacolelor în fața liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.

Această doctrină a fost efectiv impusă guvernelor american succesive, iar mai apoi lumii întregi, de către multinaționalele americane și ulterior de către multinaționalele din toate colțurile lumii, care dețin pretutindeni (datorită puterii lor financiare considerabile și prin persoanele interpuse) o mare parte a puterii politice. Globalizarea – nu ni se pare exagerat să subliniem – nu servește decât multinaționalelor care extrag profituri enorme”.

Am adăuga aici următoarele. Regimul de liber schimb poate funcționa în mod echitabil și reciproc avantajos, așa cum arată autorul,  doar atunci când acesta vizează ”țări cu un nivel de dezvoltare economică comparabilă”. Este oare cazul să considerăm că Republica Moldova ar fi la același nivel de dezvoltare cu țările UE, precum Germania, de exemplu, sau cu Turcia, sau cu China, sau chiar cu aceeași Ucraina, extrem de prezentă pe piața noastră?  În mod evident, nu. Prin urmare, dacă se va păstra actualul regim de acorduri internaționale și bilaterale, țara noastră e condamnată la statutul ingrat de colonie economică, importatoare de bunuri, servicii și capitaluri (și exportatoare de forță de muncă pe piețele externe!) în detrimentul întreprinzătorilor autohtoni și în serviciul rechinilor din exterior.

Așa cum susținea renumitul economist de origine sud-coreeană Ha-Joon Chang, dacă pe un ring se confruntă doi boxeri, unul având greutatea de 120 kg, iar celălalt de 60 kg, nu e greu de presupus cine va învinge. În economie nu e diferit. Dacă o țară sau un grup de țări cu un nivel de dezvoltare economică net superior obține un regim de liber schimb cu o țară subdezvoltată, prima are doar de câștigat, în timp ce ultima are doar de pierdut. Iată un adevăr dur, ignorat cu desăvârșire de către servanții intereselor străine (din neștiință sau din interes egoist) din vârfurile ierarhiilor statale.

Economistul american David C. Korten explica cu lux de amănunte încă în 1994 în celebra lui carte ”Corporațiile conduc lumea” (”When the corporations rule the world”) cum funcționează acest mecanism perfid de înrobire a popoarelor și a statelor, pe care îl utilizează oligarhia globală. Și nu doar noi suntem cei care am reușit să prindem acest mesaj doar cu o întârziere uriașă. Lucrurile stau cu totul decât comentează experții de duzină de pe ambele maluri ale Prutului, care pretind precum că de vină ar fi mintea de pe urmă a românului (a moldoveanului, cum se mai exprimă cei din stânga râului care ne separă-unește). Ultimul alineat din Maurice Allais, pe care l-am citat mai sus, arată că nici prin alte părți lucrurile nu stau mai bine.

Atenție! Revin la ultima frază citată mai sus. Mai întâi corporațiile globale și-au subordonat guvernul SUA, după care l-au utilizat pe acesta în relațiile cu statele și grupurile de state mai vulnerabile în fața forței imperiale americane pentru a le supune propriei voințe (interes economic). Sau, precum afirmă pe bună dreptate autorul francez Herve Juvin, așa cum prima victimă a bolșevicilor a fost poporul rus, tot astfel prima victimă a globaliștilor a fost poporul american. Remarca din alineatul de mai sus, care nu trebuie să ne scape, subliniază faptul că anume concentrarea unor capitaluri uriașe în mâinile unui grup restrâns de jucători le permite acestora să-și subordoneze politicul, adică procesul decizional al statelor care nu le mai slujesc decât lor.

Și ce ar fi de făcut în această situație de-a dreptul dramatică? Iată întrebarea care îi apare oricărui cititor al unor astfel de texte. Autorul răspunde:

”Prin urmare, se impune o sigură strategie: ”Victime ale globalizării din toate țările, uniți-vă!”. Iată o parafrazare reușită a faimoasei lozinci marxiste, de care se și ghidează deja cele mai diverse curente politice din toată lumea, indiferent de nișa pe care o ocupă în spectrul politic. Sau, așa cum susține filosoful francez Alain de Benoist în lucrarea sa ”Le moment populiste. Droite-gauche, c’est fini!” , vechile noțiuni de ”stânga” și ”dreapta” și-au pierdut orice relevanță în ultimele decenii. În fața pericolului globalizării sălbatice, ce spulberă popoare, țări, culturi și civilizații, și care amenință însăși existența speciei umane prin dezastrele ecologice pe care le produce, o solidaritate  a tuturor  oponenților ei reprezintă manifestarea firească a instinctului autoconservării. Ori, cum ar zice un alt autor francez, sociologul și scriitorul Alain Soral, ”Gauche du travail, Droite des valeurs”, adică valorile echității sociale, de stânga, și cele ale familiei, ale culturii și identității naționale, de dreapta, reprezintă astăzi o sinteză firească. Desigur, o astfel de interpretare nu are nimic în comun cu simulacrul politico-mediatic din Republica Moldova, care cantonează pe segmentul de stânga filorușii, iar pe cel de dreapta – eurolatrii. De fapt, în cazul nostru este vorba despre purtătorii inconștienți aceluiași virus liberal, drapați cu etichete de partid pe placul sponsorilor din exterior și al alegătorilor care mai consumă miturile moștenite din secolul precedent.

Sau, așa cum susține autorul, afirmație valabilă în egală măsură și pentru Moldova, anume ”orbirea conducătorilor noștri politici, de dreapta și de stânga, începând cu 1974, este în întregime responsabilă de situația dramatică în care ne aflăm astăzi”.

Și continuă ceva mai la vale astfel:

Criza de astăzi este înainte de orice o criză de inteligență. Este ridicol să tratezi doar efectele. Cauzele sunt cele care trebuie atacate. Și această luptă trebuie să fie purtată în baza unui singur principiu care trebuie să fie de-asupra tuturor celorlalte: economia trebuie să fie în serviciul omului, și nu omul în serviciul economiei”.

Referindu-se la actualul sistem monetar și financiar, ce funcționează la scară planetară, Maurice de Allais susține următoarele:

”Profunde reforme monetare și financiare ale economiei internaționale sunt în egală măsură necesare. Sistemul monetar și financiar actual al economiei mondiale se întemeiază pe giganticele piramide ale datoriilor aflate într-un echilibru instabil. Acest sistem trebuie să fie reformat. În mod particular, o monedă internațională trebuie să fie creată. Actuala utilizare a dolarului ca monedă internațională are drept efect finanțarea deficitelor americane de către comunitatea internațională. Acest sistem a ajuns să îmbogățească cele mai bogate țări pe seama tuturor celor mai sărace țări”.

În concluzie, nu ne rămâne decât să sperăm că printre cititorii acestor rânduri se vor găsi și oameni care se vor pune pe gânduri, întrebându-se dacă nu cumva ceea ce credeau că știu despre economie reprezintă un set de mituri sacrosancte, impuse cu viclenie în mentalul colectiv preț de câteva decenii. Nu de alta, dar numai proștii le știu pe toate. Noi, iștilalți, care suntem mereu măcinați de curiozități intelectuale, uneori ne mai și dumerim. Și atunci căutăm, cum e și firesc, să îi facem atenți și pe alții asupra felului cum stau lucrurile cu adevărat. Ceea ce deja nu e deloc puțin.

Iurie Roșca

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,