Lupta cu acordul

18:29, 28 ianuarie 2018 | Opinii | 3594 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Am auzit că mâine e o zi mare. Parlamentul iese din nou la vot. Dar n-o s-avem nicio surpriză. Ca în poezia lui Prevert „Le combat avec l’ange“ : „Tout est arrange d’avance“, scuzaţi-mă, dar nu am pe tastatură diacritice franţuzeşti…

Ce minunat că o s-avem din nou guvern votat legitim, câtă normalitate, cât stat de drept şi democratic, tu-i maica mă-sii!

Ce dacă zic unii că doamna viitoare prim-ministru e agramată şi nu numai ea, dar şi viitorul ministru al învăţământului!? E-te fleoşc! Sunt ei mai puţin patrioţi din cauza asta? Vor ei mai puţin binele poporului, decât marii maeştri ai acordului gramatical? Nu, nici vorbă! Bineînţeles!

Ţara noastră acordă şanse egale cetăţenilor săi! Numai pe vremea lui Napoleon a fost aşa, cu bastonul ăla de mareşal din raniţa soldatului de rând, dar şi la noi, pe vremea comuniştilor, când era o raritate să găseşti în vreun guvern de-al nostru oameni cu studii superioare! Şi era şi normal, că marea majoritate a oamenilor nu aveau studii universitare. Şi dacă trebuia democraţie, era chiar democraţie, nu glumă! Tu-i maica mă-sii!

Asta însemna, băi frate, să dai o şansă tuturor cetăţenilor!

Iar azi au toţi studii universitare, ba unora le mai şi prisoseşte! Şi ce, lipsa de acord între subiect şi predicat sau stâlcirea cuvintelor limbii române să fie, oare, asta, un impediment pentru parcurgerea şi înaintarea într-un „cursus honorum“ dintr-un stat constituţional ca al nostru?

Ei, şi dacă am ajuns iar la Caragiale, hai, să ne mai uităm şi la nemuritorul Trahanache, care cu înţelepciunea lui absolut proverbială, a ajuns să influeţeze gândirea politicienilor noştri contemporani. Îl văd şi pe domnul Dragnea în Cepex, acolo, la ei, prezentându-şi câte-un candidat şi argumentându-l cu superbie:   „ Un om endependent, care a făcut servicii partidului, judeţului, ţării şi mie, ca amic“. Şi asta „pentru  că de la partidul întreg atârnă binele  ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru…“

Înţelepte vorbe!

Dar, hai, să ne lămurim, totuşi , ce facem cu acordul? Cu justiţia se pare că se rezolvă. Mai e puţin…

Rămâne problema cu acordul…

Dar există soluţii… Prin anii ’90, lucra la TVR Titi Enache, unul din marii boemi ai Bucureştilor, autor chiar şi a unei piese de teatru într-un act, publicate împreună cu Georges Astalos. Era acum la emisiunea de limbă  „Mult e dulce şi frumoasă “ şi era o bucurie să stai cu el la un  pahar… Spunea şi că are un mare proiect, anume de defiinţare a acordului în limba română…

Păcat, nu s-a ales nimic din proiectul ăla, ca şi din multe altele cu care ne aburea pe mine şi pe alţi băieţi de viaţă din Bucureştii de-atunci… Le expunea, chiar se-nflăcăra, dar. împins din urmă de alte şi ale idei, le abandona.

Și uite ce bun ar fi fost proiectul ăsta al lui cu acordul azi, dac-ar fi fost luat în serios şi cum ar fi băgat el în derizoriu miştoul ăsta stupid, care se face de miniştrii agramaţi, deşi ei sunt,  săracii, aşa de buni la suflet; după câte-am auzit…

Puşi Dinulescu

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,