Jean Parvulesco: Semnificația supraistorică a masacrării ultimilor Romanovi (3)

10:34, 28 august 2017 | Opinii | 1446 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/GTau1

„Venise vremea”

Alcătuit chiar de Badmaiev, horoscopul tibetan al Țareviciului Alexei prefigura un destin cu totul providențial, acesta fiind menit să îndeplinească ceea ce nu reușise Împăratul Alexandru I înaintea lui, o Europă – cea mai Mare Europă – redefinindu-se în mod contra-revoluționar, și prin aceasta fiind capabilă să oprească revărsarea în această lume a metastazelor negative ale Puterii Întunericului și ale vastei conspirații revoluționare care i se supunea. Capabilă, de asemenea, și Rusia, pe atunci în prima linie, să pună pe picioare, să constituie, în termenii unei înalte strategii spirituale, această forță de reținere – Katechon – care, conform Apostolului Neamurilor, rămânea, la sfârșitul veacurilor, singura instanță în stare să oprească, să interzică venirea, emergența istorică directă, nașterea și apariția celui pe care îl numim Antihrist.

Într-un anumit sens, ”venise ceasul”, iar misiunea Țareviciului Alexis era exact cea de a se opune personal apariției, ”venirii” Antihristului. Or, exact asta nu permitea cu nici un preț Puterea Întunericului, exact asta voia să dejoace, cu orice preț. Și asta s-a făcut, V.I. Lenin ducând la bun sfârșit foarte oculta sa misiune necromantică, de a pregăti calea pentru venirea prevăzută a Antihristului ca posibilitate politică reală, pe cale de a se realiza, dacă nu cumva realizată deja.

Înalt Prea Sfințitul Ioan, Episcop de Sankt-Petersburg: Domnul ne-a hărăzit să fim contemporani cu aceste ”vremuri din urmă”. Antihristul, ca posibilitate politică reală în epoca noastră, nu mai ridică nici un dubiu.

Petrecându-se în dimensiunea invizibilă, în afara istoriei  vizibile și împotriva ei, ne putem încumeta să abordăm istoria comunismului în Rusia și în lume ca pe o încercare de forță ocultă, în umbra Antihristului însuși, între V.I. Lenin și Țareviciul Alexei, încercare a cărei încheiere finală nu se va vedea decât la mult timp după moartea lor. Or, s-ar părea că atotputernicia lui V.I. Lenin, a revoluției sale în Rusia și proiecției acesteia la scară planetară, a fost obligată de cedeze în fața divinei slăbiciuni a copilului predestinat din Ceruri, în fața figurii supuse unor cazne veșnic încercate a Țareviciului Alexei și că nu Steaua Roșie a triumfat.

Apropo de simbolul apocaliptic al Stelei Roșii, voi reaminti că, spre sfârșitul anului 1918, un grup de mari personalități militare și religioase ruse din tabăra națională anti-bolșevică a constituit un dosar ultra-confidențial, codificat cu titlul convențional Krasnaya Zvezda, care, la început, trebuia să folosească pentru instrucția prevăzută pentru marele proces de trădare națională și crimă de regicid, precum și, mai confidențial, pentru manevre satanice, proces pe care Armatele Albe s-au angajat să îl intenteze, cu ușile închise, după victoria finală, responsabililor vizibili sau ascunși ai evenimentelor sângeroase de la Ekaterinburg, conducătorilor din umbră ai ”Taberei Antihristului”.

Având în vedere, totuși, întorsătura negativă pe care au luat-o evenimentele, dosarul Krasnaya Zvezda a fost încredințat, apoi, gărzii militare de onoare a regelui Alexandr I al Iugoslaviei. După intrarea Wermachtului în Iugoslavia, dosarul Krasnaya Zvezda a fost interceptat de Abwehr în arhivele secrete ale monarhiei, în pivnițele unei mânăstiri din apropiere de Belgrad. Întrebare: din ce motiv de neînțeles – dar, până la urmă, nu chiar atât de neînțeles, acest motiv, cunoscând anumite activități ce țin de înalta trădare de care Abwehr nu a încetat să se facă vinovat în acea vreme – Abwehr din Belgrad nu a transmis mai departe dosarul la Berlin? În 1945, serviciile politico-militare ale lui Tito au fost cele care, la rândul lor, au pus mâna pe acest dosar, într-una din arhivele Abwehr din Belgrad, iar zece ani mai târziu, în urma cine știe căror obscure tranzacții sau schimburi, acest dosar iese din nou la suprafață la Foreign Office în Londra, unde s-ar afla și acum, fiind de neatins (deși nu e).

Vezi și  Rusia a redevenit principala piaţă de desfacere a produselor din Moldova

Pe de altă parte, în ce mă privește,  am avut parte de prețioase dezvăluiri –  dar destul de incomplete, din nefericire – cu privire la dosarul Krasnaya Zvezda, cu ocazia șederii mele la închisoarea politică specială din strada Dalmatinska, la Belgrad, 1948-1949, unde, în celula blindată numărul 15 (și, apoi, 4 și 6), am fost beneficiarul confidențelor unui fost ofițer superior din Abwehr din Belgrad – înainte acesta s-a aflat la post la Paris – închis pentru activitățile sale chiar înainte de sfârșitul războiului și fără îndoială destinat execuției (îmi permit să îi citez numele, von Ditges).

Dezvăluirile cu privire la partea cea mai întunecată, informații la drept vorbind intrinsec de netransmis, și chiar – mai mult – periculos de amintit, cu privire cealaltă față a conjurației organizate de V.I. Lenin – și, în spatele lui, de apropiatele delegații neomenești ale Entităților Exterioare în acțiune – pentru lichidarea fizică a Romanovilor, acțiunile josnice, cu adevărat înspăimântătoare, asupra Marilor Ducese, precum și extraordinarele complicități occidentale – englezești și franțuzești, mai ales, dar și nemțești, și chiar și altele – în derularea conspirativă a planurilor ce vizau, într-un mod atât de profund depravat, executarea planurilor bolșevice de anihilare a ”obstacolului” reprezentat de Romanov – și de Imperiul Rus – în venirea anunțată a unei lumi și a unei istorii în întregime supuse intervenției directe a ”Tainei Fărădelegii”, toate acestea au fost supuse unei extreme accelerări operative prin însăși prezența predestinată – deja existentă, și gata să se manifeste la momentul potrivit – a Țareviciului Alexei, ”Salvatorul”.                         

Vizionarii marelui dezastru anunțat, al imensei furtuni pregătite clandestin

În mod nedrept necunoscut în Europa, un mare scriitor rus, vizionar genial, inițiat de mare anvergură, Andrei Belîi, a furnizat, deschis, în – printre altele – două din scrierile sale profetice, Porumbelul de Argint și Sankt Petersburg cheile pentru a stăpâni integral ”cealaltă față”,”fața interzisă”, ocultă, plonjată în întunecimile a ceea ce nu poate fi rostit sau chiar imposibil de cunoscut, fața deci a ceea ce avea să fie – la doar câțiva ani distanță – revoluția comunistă din 1917, în deriva sa leninistă, dovedind astfel, într-un mod ce nu mai lasă loc, de acum încolo, niciunui dubiu, că aceasta nu a fost decât la suprafață, aparent și dintr-un diversionism strategic de înaltă știință subversivă, o ”revoluție materialistă”, condusă de materialismul dialectic și istoric, și împinsă înainte de V.I. Lenin, știm cu câtă putere și cu ce eficiență nemaivăzută. Și că, în fapt, revoluția comunistă – în ceea ce a precedat-o, în viitorul ei de nebănuit – a fost exact contrariul a ceea ce, în mod mincinos, spusese V.I. Lenin: adică, în realitate, o revoluție planetară cu semn identitar și nominal, cu substanță intimă, cu filosofie secretă, de inspirație supra-istorică și cu scopuri fundamental infernale, ”satanice”, cu totul supuse Puterii Întunericului, ”Tainei Fărădelegii” și bazelor sale de putere angajate pe teren;  și, în consecință, a fost orice, numai nu o revoluție ”materialistă”, ”fundamentată pe rațiune”, ”moștenitoare a Luminilor”, ”angajată la vârful progresului” etc. Anti-spiritualitatea sa funciară nu era un materialism, ci o formă de spiritualitate răsturnată, deviantă, demențială. Iar agenții săi în acțiune, fiind plonjați, bineînțeles, adânc, într-o manieră de nedescifrat, în masa agitată, anonimă, fără chip, inumană, urmându-și zbuciumul obscur, în timp ce veritabilii șefi nefiind niciodată cei pe care i-am fi crezut, cu excepția, fără îndoială, a lui V.I. Lenin, a cărui figură activistă, la fel ca și cealaltă figură a sa, cea nocturnă, ascunsă nu au fost niciodată cunoscute cu adevărat, captate, interceptate în mod efectiv, operativ. A trebuit ca dispozitivele de securitate care i-au fost atașate inițial să slăbească, ca timpul acordat funcționării să se fi scurs, pentru ca în prezent doar anumite lucruri să se clarifice cumva, să înceapă să transpară prin ”scoarțele moarte” ce le protejau.

Vezi și  Radu Toma: Despre cartea „Ortodoxie și naționalism economic” a lui Iurie Roșca

În Porumbelul de Argint, Andrei Belîi se străduiește să dezvăluie – să denunțe – fundamentele demonologice ale muncii întreprinse de mult timp chiar în sânul ”poporului de jos”, teren viu al vieții, al realității ruse, prin nebuloasa – în mod secret centrificată – a sectelor care, sub aparențe luate cu împrumut de la un fel de creștinism deviat, adăpostesc subversiv influențe, prezențe cu o identitate infernală, supra-activate, și deja în poziția de a prelua ștacheta pentru a acționa la nivelul istoriei în desfășurare, ale cărei instanțe decisive le iau, subteran, în încercuire. Porumbelul de Argint al lui Andrei Belîi este un document întru totul inestimabil prin faptul că dezgolește motivele subtil și nocturn disimulate ce se află la originea misterioaselor stratificări, a prăbușirilor sociale obscure, ce au făcut posibilă brusca răsturnare apocaliptică din anii 1917-1918 și, în cele din urmă, lichidarea Imperiului Rus, fortăreață, considerată inexpugnabilă,a dreptei credințe ortodoxe și a certitudinilor hristologice, euharistice și paracletice. Porumbelul de Argint, figura răsturnată, demonică, a Sfântului Paraclet.

Iar în Sankt Petersburg-ul lui Andrei Belîi se întâmplă ceva incredibil de misterios și teribil. Pe peretele unei camere cu întrebuințări clandestine apare ca un fel de umflătură spasmodică, pernicioasă, ca un fel de scut ce se auto-constituie din substanța însăși a zidului pus în mișcare, iar în centrul său această umflătură ce produce ”un chip diabolic”, venind de pe cealaltă lume, pe care Andrei Belîi, îl numește ”Chinezul”, dar care, în realitate, nu este nimic altceva decât o reprezentație mediumnică a lui V.I. Lenin, o excrescență profetică decisivă a ”coșmarului mongolic”, care bântuie neîncetat inconștientul abisal rusesc.

M-am întrebat, de altfel, de mai multe ori dacă acest episod cu ”chipul din perete” din romanul lui Andrei Belîi nu ar fi, în fapt, figura profetică centrală, originală a întregii Revoluții Comuniste care avea să vină, la dublul său nivel, rus și planetar.

Cu extraordinarul său roman ocultist intitulat Walkers – în franceză Démences, apărut la Presses de la Cité, Paris, în 1991 – Graham Masterton furnizează o ilustrare deopotrivă terifiantă și apropiată de realitatea cea mai secretă a lucrurilor așa cum se lasă ele uneori surprinse. Eu însumi am instrumentat îndelung procesul din Walkers de Graham Masterton și, între altele, fac trimitere, în această privință, la textul pe care l-am dat la Monde Inconnu din septembrie 1991, cu titlul Revient-elle l’ancienne religion de la Terre et du Feu (Revine oare vechea religie a Pământului și a Focului)? Or, într-un anumit sens, totul s-a spus deja. E suficient să știi să te apropii din cel mai potrivit unghi sau să citești printre rânduri. Să prinzi tangenta spectrală.

Voi adăuga că ocultismul de înalt nivel, cu pretenții cosmice, cunoaște dintotdeauna felul de manevrare a procedurilor de trans-reverberație murală, ceea ce – la fel ca în Sankt Petersburg de Andrei Belîi și în Walkers de Graham Masterton – iese pe jumătate, și chiar în întregime, din ziduri malefice, din stânci, din suprafețe de pământ bătătorit, învechit. Și așa apar reliefuri mișcătoare, convulsive, strâmbate de grimase, debordând de ură, pline de spume. Uneori figurile pot fi recunoscute, aparținând, toate, demonologiilor aparținând lumii tenebrelor subterane.

Vezi și  Juncker: Washingtonul să nu dicteze relația noastră cu Rusia

Către jumătatea primului mileniu, am văzut născându-se, și născându-se ca din nimic, un imens vârtej migrator care, înghițind nenumărate populații mongolice de pe Continentul Galben, le-a propulsat apoi violent înspre înainte, din Est în Vest, din Asia profundă spre Europa, cataclism istoric ce a marcat pentru totdeauna inconștientul abisal al popoarelor ruse și europene, și ale cărui obscure sechele au rămas subteran active până la mijlocul celui de-al doilea mileniu, și chiar, într-un anumit sens, până în prezent.

În fața ruinelor orașului Samarkand distrus, făcut cenușă de hoardele de mongoli, în fața câmpiilor fără sfârșit de ridicături, de piramide de cranii sângerânde, istoricul arab Ibn al Azir făcea următoarea mărturie: ”De la facerea lumii, nu a existat o mai teribilă catastrofă pentru umanitate, și nimic asemănător nu se va mai produce până la sfârșitul lumii”.

Doar participarea ca prin magie a unei demonologii active, având cele mai vaste dimensiuni, ar putea eventual explica mobilizarea, mișcarea migratoare, fanatismul iluminat, voința dementă, spasmodică, înflăcărată, a hoardelor de mongoli în marș, puterea lor de a dura și angajarea oarbă pentru o sarcină, setea lor de nestins de sânge și de distrugere, neînfrângerea lor aparent supraomenească pe creasta elanului mistagogic ce îi purta, constituția lor de masă neomenească. Aduse din nu știu ce infra-lumi de haos, de întuneric și de vid extern prin acțiunea magică a Marilor Șamani ai Rasei ce stau la adăpostul cetăților lor imemoriale, îngropate în nisipurile mistagogice ale Asiei Centrale, puterile Înaltei Demonologii ce au acționat prin migrațiile mongole au rămas totuși în suspans, în apropierea invizibilă, în momentul extincției istorice a elanului magic original al Hoardei Purtătoare, pentru a fi din nou reactualizate, mobilizate și repuse în acțiune, la un nivel, de data aceasta, aproape exclusiv metafizic, de către grupurile de obediență infernală ce au ales să îl investească pe V.I. Lenin pentru a pregăti Actul Final ce le revenea delegaților puterii ”Tainei Fărădelegii”.

Doar în deschiderea mediumnică a acestei științe diferite a istoriei lumii ne putem da seama până la ce punct figura ”chinezului din perete”, pe care o folosește Andrei Belîi în cartea sa Sankt Petersburg,este purtătoare de ultime chei ale dezvăluirilor.

Această viziune a lui Andrei Belîi este într-adevăr un anunț negru, infernal, vorbind despre întoarcerea iminentă a dezlănțuirilor demonologice (or, așa cum am văzut, așa s-au petrecut lucrurile, după câțiva ani).

La acest nivel, totuși, nivel situat dincolo de cel al simplelor fapte, tenebrele sângeroase ale coșmarului invaziilor mongole din trecut nu vor fi fost decât partea vizibilă a marelui ceremonial negru în desfășurare, a cărui parte simbolică, profetică și purtătoare de mesaj era implicit disimulată în spatele părții sale văzute, și se referea exact la ”al doilea val” de încercuire a spațiului eurasiatic de către tenebrele neființei, adică la Revoluția Comunistă în Rusia. Dar de fiecare dată – în timpul invaziilor mongole, în timpul revoluției comuniste ruse – nimic nu va fi putut fi făcut fără mobilizarea ocultă a unor imense puteri metafizice negre, și fără punerea lor în mișcare operativă de către centralele foarte bine instruite pentru a atinge acest scop.

Traducere de Ruxandra Iordache

(va urma)

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *