sursa: freewestmedia.com

Iben Thranholm: Așa cum regimul sovietic și-a creat propria religie, la fel a procedat și liberalismul în Occident

14:52, 9 noiembrie 2017 | Opinii | 1424 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/JCIRM

100 de ani de la lovitura de stat bolșevică

10 întrebări pentru cei care gândesc din partea www.flux.md

Cu prilejul centenarului de la Revoluția din Octombrie 1917 ne-am propus să adresăm aceleași întrebări unor personalități din Republica Moldova, România, Rusia și țările occidentale. Aceste interviuri urmăresc să reprezinte o modestă contribuție la reevaluarea evenimentelor care au marcat întregul secol XX. Deși s-au scurs 100 de ani, în conștiința publică din spațiul ex-comunist și din întreaga lume mai persistă multiple prejudecăți asupra cauzelor profunde ale acelei răsturnări majore, dar și asupra felului în care este tratată ”revoluția proletară” de către elitele politice, mediul academic și ierarhia bisericească. A găsi răspunsurile potrivite la niște întrebări de o asemenea complexitate ni se pare absolut vital.

Iurie Roșca

  1. Care sunt originile spirituale, intelectuale și ideologice ale Revoluției din Octombrie?

În 1917, în ajunul Revoluției Bolșevice, trei copii păstori din Fatima, Portugalia, au mărturisit că au văzut-o pe Maica Domnului. Copiii au spus că Sfânta Maria le-a transmis că Rusia ar urma să răspândească ”erorile ei în întreaga lume”, dar dacă poporul se va ruga, națiunea se va întoarce la credință și  acolo va fi pace. De ce s-a arătat Sfânta Marie și a cerut oamenilor să se roage pentru Rusia, dacă revoluția a urmărit doar scopuri de distribuție economică și schimbări politice, și nu ar fi vorba despre o devastatoare ideologie anticreștină? Preacurata Maria le-a mai spus copiilor că dacă Rusia se va consacra Preacuratei Sale Inimi, ea se va transfigura spiritual și acolo va domni pacea.

Mesajul Maicii Domnului la Fatima arată că există o legătură puternică între lumea spirituală și cea politică. Învățătura profeților din Vechiul Testament arată că atunci când oamenii părăsesc calea Domnului, asta conduce la probleme de ordin economic, social și la războaie. Remediul este politic, însă rădăcinile sunt spirituale. Această realitate este uitată și ignorată de cei mai mulți istorici și gânditori politici moderni, și totuși anume acest este motivul principal care explică de ce revoluția rusă a avut loc pentru prima dată anume acolo.

Pentru a avea o înțelegere mai profundă asupra originilor revoluției, este important să ne aplecăm asupra a ceea ce au profețit sfinții ruși despre acele evenimente acum un secol. Starețul Aristocle al Moscovei scria în 1918:

„Un rău va cuprinde în curând Rusia, iar acolo unde vine acest rău, râuri de sânge se vor vărsa. Nu este vorba despre sufletul rusesc, ci despre o impunere peste sufletul rusesc. Nu este vorba despre o ideologie, nici despre o filosofie, ci despre un duh ce vine din iad.”

Înainte de asta, chiar în anul 1833, sfântul Serafim de Sarov de asemenea a prezis viitoarea revoltă politică ca având origini spirituale. El scria:

”Până la nașterea antihristului se va întâmpla un război mare și îndelungat și o groaznică revoluție în Rusia… Se va întâmpla moartea multor oameni fideli patriei, jefuirea bunurilor bisericești și mănăstirești; pângărirea bisericilor Domnului; nimicirea și jefuirea averilor oamenilor buni, râuri de sânge rusesc se vor vărsa… Însă Dumnezeu va avea milă pentru Rusia și o va conduce pe calea unor mari suferințe spre glorie”.

Țarul Nicolai II a fost înainte de orice un creștin ortodox. Ascultarea mai curând decât emanciparea a constituit viziunea lui asupra lumii.  Răsturnarea și uciderea țarului este o altă dovadă a originilor spirituale ale revoluției. Pentru a instaura o societate bolșevică, reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, țarul, trebuia înlăturat și distrus.

  1. De ce această lovitură de stat s-a produs anume în Rusia și în ce măsură este vorba despre ”un proiect de import”?

Marxismul este o idee occidentală care a fost importată în Rusia.

O serie de profeți și sfinți ai Rusiei în secolul XIX – dar și unii laici precum Dostoievski –au prezis Revoluția ce urma să se abată asupra Rusiei. Ei au văzut asta ca pe un rezultat al necredinței, al deșertăciunii lumești și al unei atitudini pur formale față de Ortodoxie, deviate de la credința ardentă și jertfelnică pe care o cere Ortodoxia. Unii au văzut asta în termeni mai generali, ca pe un teribil dezastru, gata să năpădească pământul Rusei, așa cum a fost episcopul Teofan Zăvorâtul, care, privind la lipsa de credință creștină adevărată la atât de mulți oameni, exclamase: În o sută de ani, oare ce va mai rămâne din Ortodoxia noastră? Alții au văzut într-o manieră mai specifică groaznica Revoluție, care se va răspândi peste tot pământul. Astfel, sfântul Ioan de Kronstadt a spus într-o predică rostită în 1904:

Rusie, dacă te vei lepăda de credința ta, așa cum mulți intelectuali s-au lepădat, atunci nu vei mai fi Rusia sau Sfânta Rusie. Iar dacă în mijlocul poporului rus nu va exista pocăință, atunci sfârșitul lumii este aproape. Dumnezeu îl va da la o parte pe cuviosul Țar și va trimite un bici în persoana unor conducători lipsiți de evlavie, cruzi și autoproclamați, care vor inunda întreg pământul cu sânge și lacrimi”. (Father John of Kronstadt, 50th AnniversaryBook, Utica, NY, 1958)

Astfel, anume această lipsă de credință a îngăduit dușmanilor Creștinătății să folosească tulburările politice și sărăcia materială a oamenilor pentru a crea o mișcare revoluționară.

Studiind cauzele tragediei Rusiei din secolul XX, filosoful creștin și politic rus Ivan Ilyin (1883-1954), scria:

Revoluția rusă este rezultatul crizei religioase pe care o trăim acum și încercarea de a instaura un sistem public și de stat anticreștin, conceput inițial de către Friedrich Nietzsche și realizat economic și de către Karl Marx. Acest virus anticreștin a fost exportat în Rusia din Vest… Pierzând legătura noastră cu Dumnezeu și cu tradiția creștină, lumea a devenit oarbă moral și cuprinsă de materialism, iraționalism și nihilism. 

Deși socialismul și comunismul au reprezentat nișe idei importate din Vest, implementarea lor a fost atât de reușită în Rusia, deoarece credința în Dumnezeu a fost slăbită.

  1. Regimul sovietic a produs o ideologie specifică, numită și religia civilizației sovietice. Care ar fi cauzele și trăsăturile definitorii ale sovietolatriei? Cum ați explica faptul că la distanța de mai bine de un sfert de veac virusul comunismului sovietic mai persistă în Rusia și în alte țări din fostul lagăr socialist?

Ideea potrivit căreia comuniști au încercat să creeze un guvern bazat pe valorile creștine fără Hristos a devenit un loc comun în ultimii ani. Din păcate, comuniștii chiar au parodiat credința creștină rusă în moaștele sfinte prin îmbălsămarea și expunerea corpului lui Lenin în Piața Roșie. În religia comunistă Marx era ca un fel de Moise, care a condus poporul spre pământul făgăduinței. Lenin a fost ca un Hristos. El a fost un băiat simplu, născut într-o familie săracă, dar el a venit la putere, Revoluția a fost ca un Paște, renașterea statului. Stalin a fost ca un apostol, care împrăștie învățătura pretutindeni în lume. Comunismul a folosit Creștinismul ca pe o matriță.

Cu toate acestea, e o confuzie faptul de a spune că Uniunea Sovietică a fost anticreștină. Ideologia comunismului de stat a existat. Însă în realitate milioane de ruși continuau să-și trăiască viața creștină în pofida faptul că a merge la biserică era periculos. Sub comunism mulți ruși s-au concentrat asupra moralei de familie, trăind o viață modestă și umilă și făcând multe sacrificii pentru copiii lor, acestea constituind valorile creștine de bază. Iar unii chiar și-au păstrat credința ortodoxă și și-au botezat în taină copiii.

Dacă mai rămân unii ”sovietolatri”, să nu uităm că rușii au învățat această religie anticreștină timp de 75 de ani. O abolire a sovietolatriei nu se poate produce imediat. Oamenii care au fost deformați timp de generații prin minciună, nu se pot descotorosi de ea complet, este nevoie de un schimb de generații. Totuși, marele pericol pentru Rusia nu sunt reminiscențele sovietismului, ci tentația oamenilor instruiți de a maimuțări liberalismul occidental și de a repeta aceeași greșeală încă o dată.

  1. Criticii experimentului sovietic se referă de cele mai multe ori la efectele politice și economice ale acelei perioade, operând cu sistemul de referință al democrației occidentale. De ce aspectele de ordin religios, spiritual, metafizic rămân de cele mai multe ori pe plan secund?

Aceste aspecte sunt neglijate, deoarece liberalismul neagă existența oricărei metafizici. Singurele aspecte care contează în acest sistem de referință, sunt cele de ordin material și tehnic. Cel care respinge acest sistem de referință și, dimpotrivă, afirmă întâietatea religiei, spiritului și metafizicii, acesta în accepția liberalismului, în mod sigur greșește, dacă nu cumva e deraiat. Ideologia anticreștină acționează încă în plină forță în Occident.

Vezi și  Rusia califică drept blasfematorii caricaturile Charlie Hebdo legate de prăbușirea avionului rusesc Airbus în peninsula Sinai

Cu toate acestea, acum câteva decenii Occidentul de fapt avea o anume sensibilitate față de aspectele spirituale, însă mai târziu a pierdut toate acestea. Dacă în anii cincizeci întrebai americanii ce ar sta în miezul conflictului dintre Est și Vest, ei  ar fi răspuns ”antreprenoriatul liber” în comparație cu socialismul, dar ar mai fi spus despre credința în Dumnezeu versus ”comunismul ateu”.

Organizația bărbaților catolici ”The Knight of Columbus” (Cavalerul lui Columb) a făcut lobby cu succes pe lângă Congresul american pentru a introduce în Jurământul de Credință depus în fața drapelului național formula ”o națiune sub oblăduirea lui Dumnezeu” ca o mustrare adusă ateismului sovietic. La ora actuală toate acestea s-au pierdut aproape în întregime. Aruncând o privire retrospectivă, totul era văzut atunci prin prisma economiei: socialism versus ”capitalism” (care e, de altfel, un termen marxist).

La ora actuală Occidentul este dominat la scară largă de către marxismul cultural. Chiar și partidele de dreapta și cercurile conservatoare sunt influențate de către acesta. Scopul final al marxismului cultural constă în distrugerea culturii creștine. Prin urmare, acesta ignoră sau elimină orice referință la spiritualitatea creștină la nivel ideologic și politic.

  1. În mod curent se consideră că liberalismul și comunismul ar reprezenta două ideologii diametral opuse. Însă la o privire mai atentă putem identifica o serie de coincidențe și complementarități izbitoare. Dumneavoastră cum ați descrie deosebirile și similitudinile dintre cele două teorii politice?

În pofida oricăror aparențe potrivit cărora America ar fi respins în mod ferm comunismul sovietic în timpul Războiului Rece, a existat un puternic curent subteran de îndoctrinare marxist-leninistă în multe, dacă nu cumva în majoritatea universităților și instituțiilor de învățământ, în presă și în comunitățile artistice din Occident în anii șaizeci-șaptezeci, care n-a fost contestată sau contrabalansată niciodată prin valori patriotice americane fundamentale.

Această stare de lucruri s-a manifestat în mod special în industria divertismentului. O serie de grupuri rock și pop, cu mesajul lor de ”justiție socială”, îmbrăcat în melodii populare „spirituale”, au fost de fapt mai de folos KGB-ului decât cineva care predica de la amvon doctrina marxist-leninistă. Acest proces a fost realizat de către americani și pentru americani din cauza lipsei de morală. Majoritatea oamenilor, care au fost instruiți în anii șaizeci, intelectualii respectivi ocupă la ora actuală poziții cheie în guverne, în serviciul civil, în mass media și în sistemul de învățământ. Din această stare de lucruri a rezultat ideologia marxismului cultural, care constă în erodarea tuturor tradițiilor și valorilor, astfel fiind distruse temeliile culturii iudeo-creștine. În acest sens comunismul și liberalismul sunt ca doi frați gemeni.

Țintele principalele liberalismului sunt credința religioasă, educația, mass-media, cultura și politica frontierelor deschise. Imigrația de masă este un alt instrument folosit de liberalism în scopul distrugerii culturii iudeo-creștine.

Atunci când credința în Dumnezeu este înlocuită cu materialismul, așa cum a fost în cazul Uniunii Sovietice, acest proces are efect asupra sufletelor oamenilor. Desigur, același lucruri este adevărat și în cazul Occidentului, unde materialismul consumist, nu mai puțin lepădat de Dumnezeu decât bolșevismul, și-a consolidat aderența și nu dă nici un semn de relaxare. Într-adevăr, asta a declanșat un adevărat război contra însăși naturii umane, în mod special cu referință la tot ce ține de sexualitate.

Toate acestea au devenit la ora actuală o pseudoreligie în Occident. Așa cum regimul sovietic și-a creat propria religie, la fel a procedat și liberalismul, care operează cu un soi de trinitate: alegeri, piață liberă și drepturile omului (inclusiv căsătoriile între persoanele de același sex). Toate acestea sunt prezentate ca fiind sacrosancte. În liberalism libertatea este separată de adevăr (în sensul creștin), iată de ce chiar și libertatea, și democrația apar din ce în ce mai pronunțat în multe dintre țările vestice ca realități totalitare.

  1. Unii cercetători susțin precum că proiectul comunist și-a găsit o continuare logică în proiectul globalist. În ce măsură găsiți întemeiată această opinie?

Runda inițială a marxismului, instaurat în Rusia în 1917, a ținut în special de reformele economice și de distribuirea resurselor financiare. Acest model s-a prăbușit odată cu căderea Uniunii Sovietice. Nimeni nu se mai luptă pentru socialismul de stat. Companiile multinaționale sunt cele care au preluat acest rol. Totuși, spiritul comunismului mai trăiește în Vest, care este leagănul marxismului, sub forma unei false compasiuni, a libertății și a egalității într-o măsură absurdă.

Cea de-a doua venire a marxismului, care se desfășoară acum în Occident, capătă forma politicilor identitare, care țintesc să șteargă orice urmă a diferențelor de ordin rasial, de gen, cultural și religios prin utilizarea armei granițelor deschise și a imigrației în masă. Ținta specială a acestuia este familia tradițională, care este atacată în mod constant și vicios în scopul de a crea o cultură, în care identitatea și relațiile fundamentale sunt dizolvate. Transgenderismul reprezintă încă o cale de depravare a omului în identitatea lui fundamentală. Toate acestea se fac în scopul de a i se permite statului sau marilor corporații transnaționale să controleze acești indivizi, care nu mai știu deja cu certitudine cine sunt cu adevărat. Așa cum comunismul sovietic a dezmembrat distincțiile dintre clasele economice, marxismul cultural și multiculturalismul vor distruge orice identitate și distincție de ordin național în scopul facilitării unui control global asupra maselor. Bărbatul creștin, prezentat ca supermacist, este azi noul capitalist sau nobil, care trebuie să urce pe eșafod, asemeni țarului și curtenilor săi. Acuzațiile de ”hate-speech” (discursuri de ură) reprezintă o nouă formă de cenzură, pe care o practică stângiștii radicali pentru a menține controlul asupra întregului discurs. Mass-media a manipulat conceptul de adevăr dincolo de orice recunoaștere a adevărului și minciunii.

Așa cum putem vedea din evoluțiile curente din SUA, în special după confruntările violente din Charlottesville, ca și din dezordinele și violențele instigate de către mișcări de tipul ”Antifa” și ”Black LivesMatter”, este cazul să ne întrebăm dacă vom fi în curând martorii unui Octombrie Roșu la Washington. Doar în câteva săptămâni țara ar putea fi aruncată pe marginea crizei, iar ca urmare a crizei – schimbarea violentă a puterii, a structurii sociale și a economiei, după care va începe o perioadă de normalizare, care va aduce un nou regim. Am văzut cum au fost aplicate aceleași metode în Orientul Mijlociu în timpul Primăverii Arabe și pe Maidanul de la Kiev în timpul loviturii de stat  din 2014. Societatea occidentală urmează la ora actuală același proces, cu destabilizări organizate cu ajutorul unor mișcări radical stângiste și dominanța luptătorilor pentru dreptatea socială.

Profesorul Mark Bray, un istoric și lector la Dartmouth, autorul unei cărți noi, intitulate „Antifa: The Anti-Fascist Handbook” (Antifa: Manualul Antifascist”), definește mișcarea”Antifa” într-un interviu pentru NBC News astfel:

”Este în temei o politică sau o activitate de autoapărare social-revoluționară. Este vorba despre politici ce reunesc laolaltă comuniști, socialiști, anarhiști și diverși stângiști radicali în scopul declarat de a combate extrema dreaptă”.

În cadrul interviului Bray explică precum că ”antifasciștii sunt motivați de rezistența contra fascismului și își dă cu părerea dacă aceștia sunt etic rezonabili în calitate de autoapărare în fața fascismului și nazismului”.

Rezistența față de ”vechea, conservatoarea Americă”, care e vizibilă și în demontarea monumentelor, este la ora actuală atât de puternică, încât cei aflați în opoziție față de Trump consideră că este rezonabil să discute dacă mișcările radicale de stânga sunt ușor de apărat sub aspect etic în lupta lor împotriva a ceea ce ei numesc fascism și a politicilor pe care pretind că le-ar reprezenta Trump.

Această situație este de o asemănare stranie cu evenimentele politice ce au condus la revoluția din Octombrie din Rusia anului 2017. ”Antifa”, doborârea statuilor și marșul asupra Washingtonului amintesc acum de răscoala revoluționară bolșevică, care a doborât guvernul în 1917, iar mai târziu l-au asasinat pe Țarul Nicolai II și familia lui.

Democrații au încercat să-l destituie pe Președintele Trump și președinția acestuia împreună cu stângiștii radicali încă înainte de inaugurarea acestuia, iar asta ar putea conduce acum la o lovitură de stat după asemănarea revoluției bolșevice din Rusia.

Vezi și  Aleksandr Dughin: Sfânta Alianţă

În mod paradoxal, este vorba de o mișcare politică ce organizează această isterie de acuzații privind implicarea rușilor în alegerile democratice din America, Trump fiind învinuit că a colaborat cu rușii. Stângiștii radicali urăsc Rusia pentru că nu-i pot ierta abandonarea marxismului și îmbrățișarea valorilor conservatoare, creștine, drept fundamente ale Rusiei de azi.

  1. În spațiul ex-comunist, dar și în Occident rusofobia este alimentată de confuzia menținută în mod artificial între Uniunea Sovietică și Rusia (de până la 1917 sau de după 1991), crimele fostului regim comunist fiind atribuite poporului rus. E ca și cum nazismul ar fi atribuit poporului german, ceea ce ar trebui să stârnească în mod automat germanofobia. Cui servește menținerea acestei confuzii și cum ar putea fi depășită?

Evident, Rusia n-a repudiat totalitatea experienței sale sovietice în felul în care Germania (Germania de Vest ca stat succesor) a făcut-o. Monumentele lui Lenin au rămas în picioare în majoritatea orașelor rusești, realizările istorice din perioada sovietică (cum e Victoria din 1945) sunt sărbătorite în mod public. Cu toate acestea, analogia care se face deseori (și desigur ecuația) în presa de limbă engleză dintre Uniunea Sovietică și Rusia de azi este falsă: Rusia post-sovietică a respins în mod public marxism-leninismul ce alcătuia filosofia politică și economică a statului sovietic, la fel cum a procedat mai târziu în cazul frontierelor, ca și în cazul renunțării la rolul global de supraputere în opoziție ideologică față de Vest. Pe de o parte, analogia servește la negarea legitimității intereselor rusești sau a nevoii de a se ține cont de ele și de moralitatea care determină anume astfel de metode, aplicate prin intermediul instrumentelor comune ale diplomației; pe de altă parte, asta servește drept acoperire, respingerea apriorică a oricărui criticism din partea Rusiei (mai târziu, în numele valorilor conservatoare) a filosofiei publice occidentale fundamental liberale. Primii beneficiari ai acestei stări de lucruri sunt elitele guvernante din Statele Unite și aliații acestora, ca și intelectualii de notorietate publică de acolo, atât de stânga, cât și de dreapta.

  1. O altă confuzie frecventă în Rusia și în spațiul ex-comunist în ansamblu este atașamentul concomitent al unei părți a populației atât față de Biserică, cât și față de civilizația sovietică prin definiție anticreștină? Ce ar trebui să se întreprindă pentru a se depăși această abordare cel puțin incoerentă? Oare însăși ierarhia bisericească n-ar putea contribui în mod substanțial la depășirea acestor rătăciri?

Bolșevicii au dorit să eradicheze trecutul și să înceapă o lume nouă, până și prin instituirea Anului Zero. (Discipolii lor din Cambodgia au declarat literalmente în 1975 Anul Zero, fapt comparabil cu Anul Unu instituit de revoluționarii francezi în 1792.) Trecutul era un gunoi lipsit de orice valoare, bun de aruncat. Însă Rusia de azi n-ar trebui să se dedea tentațiilor bolșevicilor. A existat o guvernare proastă, cu o ideologie rea, dar oamenii reali au trăit, au construit, au suferit, au ridicat trei generații. Și n-ar fi corect ca toți acești ani sau oamenii care au trăit atunci să fie aruncați la coșul de gunoi.

În schimb este mai bine să se arunce o privire mai atentă asupra resurecției Bisericii Ortodoxe Ruse și a credinței în societatea post-sovietică.

Din momentul prăbușirii comunismului, Rusia a cunoscut o majoră renaștere spirituală și o resurecție a Bisericii fără precedent în istorie. De la începutul anilor 1990 sute de mii oameni au fost botezați în orașe și sate pe întreg teritoriul țării. E cu totul remarcabil faptul că începând cu 1991 au fost restaurate sau deschise circa 26 000 de biserici și 800 de mănăstiri pline de călugări și călugărițe tinere. Pentru următorii câțiva ani este planificată deschiderea a încă 2 000 de biserici doar în Moscova. Negarea existenței lui Dumnezeu sau persecuția creștinilor nu mai sunt o problemă în pământurile dominate altă dată de comunism. Ce oare am putea pretinde mai mult, atunci când vedem că președintele Vladimir Putin, un vechi agent KGB, nu doar că este conștient și înțelege dorința profundă a poporului de a-și redescoperi rădăcinile religioase, ci și-a asumat rolul de apărător al creștinismului la scară mondială. Pentru cei care citesc discursurile lui Putin (foarte rar expuse în presa secularistă din Occident) este evident faptul că credința lui creștină este una centrală în politicile sale. Putin a ținut o cuvântare la Forul de la Valdai în septembrie 2013 în fața reprezentanților din majoritatea țărilor europene. Partea centrală a intervenției sale ținea de valorile creștine:

“Putem observa cât de multe țări euro-atlantice resping propriile rădăcini istorice, inclusiv valorile creștine ce constituie însăși temelia civilizației occidentale. Acestea neagă principiile morale și toate identitățile tradiționale: națională, culturală, religioasă și chiar sexuală. Ele implementează politici ce egalează familiile numeroase cu parteneriatele dintre persoanele de același sex, credința în Dumnezeu cu credința în Satan. (…). Fără valorile încorporate în creștinism, fără standardele de moralitate ce s-au format timp de milenii, oamenii își vor pierde demnitatea umană. Noi considerăm firesc și just să ne apărăm aceste valori. Fiecare trebuie să respecte drepturile minorităților de a fi diferite, însă drepturile majorității nu trebuie să fie puse în discuție”.

În Rusia de azi vechiul conflict dintre Biserică și stat a rămas în trecut. Putin a cultivat relații strânse cu Patriarhul Kirill, capul Bisericii Ortodoxe Ruse, adoptând politici conforme cu valorile tradiționale creștine. În 2013, în cadrul unei întâlniri oficiale cu Patriarhul Kirill, Putin a spus: ”Sperăm să continuăm parteneriatul nostru multilateral și pozitiv cu Biserica Ortodoxă Rusă. Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a o ajuta să devină mai puternică. Trebuie să continuăm colaborarea noastră și munca în comun pentru a consolida armonia în societatea noastră cu înaltele valori morale”. Și nu e de mirare că Patriarhul Kirill l-a numit pe Putin ”Minunea Domnului”.

Viziunea lui Putin asupra Rusiei reflectă din ce în ce mai mult etica Bisericii. Putin practic a scos în afara legii avorturile în Rusia, a stopat propaganda homosexuală printre minori. El susține cu tărie căsătoriile tradiționale, în special căsătoriile religioase, acordând ajutor financiar cuplurilor care au doi copii. În toate școlile din Rusia a fost introdusă studierea obligatorie religiei, în unitățile militare a fost restabilită instituția de capelan, iar sărbătorile religioase au devenit sărbători oficiale ale Rusiei; a fost instituit un program național de reconstrucție a bisericilor, care au fost distruse de către comuniști (cea mai cunoscută fiind catedrala Iisus Mântuitorul de la Moscova); susținerea oficială a industriei rusești de producție a filmelor conservatoare, religioase și patriotice.

Poate mai există un grup minoritar de oameni atașați ideii comuniste, dar în jur de 80% a populației se identifică drept ortodocși. Din aceste considerente este corect să spunem că Biserica deja a contribuit în mod remarcabil la depășirea vechiului regim comunist.

  1. Cum se explică faptul că la distanța de peste un sfert de veac de la căderea comunismului și prăbușirea URSS mausoleul lui Lenin rămâne intact, iar rămășițele pământești ale acestuia nu sunt înhumate? Explicațiile care țin de menajarea sensibilităților unei părți a persoanelor în etate, care nutresc anumite nostalgii, ca și cele de oportunitate politică nu rezistă criticii. Care ar fi cauzele de ordin spiritual ce determină această paralizie volitivă și ce ar trebui să întreprindă elita rusă, Biserica, vârfurile intelectuale, administrația de stat pentru a ieși din mrejele acestui blestem istoric?

În mai 2017 Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare a cerut ca trupul lui Lenin să fie scos din piață. Biserica Ortodoxă a spus că Lenin și toate imaginile lui de pe întreg cuprinsul Rusiei trebuie să fie retrase.

Eliberarea Pieței Roșii de rămășițele celui mai mare prigonitor și ucigaș al secolului XX, precum și distrugerea tuturor monumentelor dedicate acestuia, trebuie să devină unul dintre simbolurile reconcilierii poporului rus”, – se spunea într-o declarație difuzată de către agenția de stat Interfax. (Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate a fost creată de către preoții și credincioșii care au scăpat de regimul comunist și persecuțiile acestuia împotriva tuturor formelor de religie.)

Câteva zile mai târziu un oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse, Aleksandr Șipkov a respins ideea scoaterii trupului lui Lenin din mausoleul de pe Piața Roșie, spunând că înainte de a se întâmpla asta, țara trebuie ea însăși să se elibereze de moștenirea sovietică și comunistă.

Vezi și  Alain de Benoist – Tratatul transatlantic şi alte ameninţări

 Noi înțelegem foarte bine că prezența lui în Piața Roșie nu are nimic în comun cu tradițiile creștine. Însă noi nu putem să ridicăm chestiunea reînhumării lui înainte de a încheia campania de desovietizare și decomunizare în spațiul postsovietic.” -, a fost citat acesta de către Interfax.

Șipkov a făcut apel de asemenea la un moratoriu aspra oricărui război contra simbolurilor politice în Federația Rusă.

Suntem martorii faptului cum vecinii noștri imediați utilizează decomunizarea ca pe o scuză pentru declanșarea unor campanii de de-rusificare. Am puteam noi oare să acordăm vreun sprijin acestei operațiuni ideologice? Desigur că nu.”, – a mai spus acesta.

În același timp, deputatul Partidului Liberal-Democrat, Ivan Suharev, a propus ca Vladimir Lenin să fie scos din mausoleul de pe Piața Roșie ”pentru a pune punct definitiv oricăror discuții prin acordarea liderilor bolșevici a unor înhumări ortodoxe”.

Un sondaj efectuat de către o agenție de stat de sondare a opinie publice, VTSIOM, arăta în aprilie 2016 că 60% dintre ruși sprijină ideea generală ca Lenin să fie înhumat. Dintre aceștia, 36% sunt de părerea că asta nu se poate întâmpla de o manieră rapidă, în timp ce alte 24% cred că este mai bine să se aștepte până când generația care îl venerează se va trece din viață. În același timp, 32% dintre respondenți au declarat că Lenin trebuie să rămână în mausoleul din preajma Kremlinului.

Nu există nici o îndoială că Biserica Ortodoxă Rusă este de părerea că Lenin trebuie să fie înmormântat în viitor, însă doar atunci când se va coace timpul pentru asta. Comunismul este mort. Dar creștinii trebuie să fie mult mai generoși față de comunism și să nu distrugă monumente și biserici în același stil în care au procedat bolșevicii în Uniunea Sovietică. Strategia Bisericii este nu să învingă comunismul, ci pur și simplu să îi supraviețuiască.

  1. În ultimii ani tot mai multă lume privește spre Rusia ca spre bastionul mondial al valorilor tradiționale. Ar putea oare curentul de opinie antiliberal din Rusia să avanseze la dimensiunile unei Revoluții Conservatoare cu impact global și care sunt, în opinia dumneavoastră, șansele unei resurecții religioase de anvergură, ce ar putea elimina din scena istoriei paradigma liberală dominantă?

În ultimii ani politica Occidentului a eșuat în mod mizerabil. Ea a eșuat prin subestimarea semnificației credinței religioase din țările supuse intervenției occidentale. Cea mai gravă eroare în politica externă rezidă în pretenția că modelul secularist occidental, care cere o separare netă între formele de organizare religioasă și politică, poate fi impusă restului lumii, indiferent de fondul cultural și religios.

Dezastrul total al politicii occidentale în Orientul Mijlociu demonstrează grava eroare a acestei prezumții. Convingerile religioase constituie una dintre principalele cauze ale respingerii democrației occidentale și a repetatelor eșecuri occidentale în politica externă și internă din ultimele două decenii. Respingerea de către Occident a religiei ca factor valabil al realității i-ar putea răsturna agenda politică, ceea ce oferă oportunități și avantaje Rusiei.

Pentru multe națiuni și popoare din afara spațiului occidental modernitatea înseamnă revenirea la rădăcinile lor religioase. Prin urmare, secolul XXI nu permite separarea geopoliticii de religie. Vladimir Putin e conștient de asta. În februarie 2012 el a făcut un legământ solemn față de Biserica Ortodoxă Rusă că persecuția creștinilor oriunde în lume va constitui o preocupare-cheie în politica sa externă.

Însuși cazul recentei intervenții rusești în Siria în lupta împotriva terorismului, protejarea minorităților creștine și apărarea moștenirii creștine în Siria are un rol crucial. Cei mai venerați sfinți creștin-ortodocși au fost sirieni, inclusiv Efrem Sirul, Vasile cel Mare, Ioan Hristostomul.

Din cauza ideologiei sale seculariste, Occidentul nu mai este în stare să protejeze interesele creștinilor în lume, așa cum a fost timp de secole în trecut. Anume aceasta creează acum terorism și fanatism religios ce alimentează orori sângeroase. La ora actuală Rusia este singura mare putere din lume care își asumă responsabilitatea de a proteja creștinii persecutați.

Faptul că Putin reprezintă la ora actuală cea mai mare speranță a creștinilor persecutați va avea un impact asupra strategiei ce se extinde cu mult dincolo de Orientul Mijlociu. Această dimensiune spirituală a politicii externe rusești a fost ignorată complet de către mass-media occidentală. Numărul creștinilor în lume este de 2,3 miliarde. Două treimi dintre aceștia trăiesc în alte părți decât în lumea occidentală, fiind expuși persecuțiilor pretutindeni. Potrivit ”Open Doors”, 322 creștini sunt uciși pentru credința lor în fiecare lună, 214 biserici și proprietăți creștine sunt distruse și 722 incidente ce implică diverse forme de violență sunt comise contra creștinilor.

Acești creștini prigoniți au nevoie urgentă de un lider, de o mare putere în stare și hotărâtă să îi apere. În mod evident, ei acceptă ajutorul oferit. Creștinii sirieni resimt un elan și o recunoștință aparte pentru faptul că rușii au făcut un pas hotărât pentru a pune capăt măcelului contra creștinilor care se desfășoară de peste patru ani.

Pentru mulți creștini de pretutindeni Putin poate deveni un Constantin al secolului XXI, acel împărat roman care la vremea lui a ajutat creștinii să pună capăt prigoanei îndurate sub imperiul roman. Constantin a conferit privilegii Bisericii Creștine care i-au permis să devină suficient de puternică pentru a avea un impact pozitiv asupra societății. Putin se poate dovedi a juca același rol în istoria zilelor noastre și să refacă supraputerea creștină, rol pe care altădată l-a jucat Vestul, dar pe care acesta l-a abandonat.

Atunci când presa occidentală menționează declarația lui Putin despre protejarea creștinilor persecutați, ei analizează această luare de poziție doar ca pe un instrument de expansiune geopolitică, susținând că ea nu este înrădăcinată în credința creștină. Experții occidentali prezintă credința lui Putin ca pe un truc cinic, menit să îi servească propriile interese politice. În orice caz, asta arată abisala ignoranță occidentală față de evoluțiile spirituale care au loc în Rusia din momentul căderii comunismului și încheierii Războiului Rece.

În cartea autobiografică ”Prima persoană”, publicată în 2000, Putin susține că în prima linie a oricărei legi trebuie să stea valorile morale și faptul că Rusia trebuie să acorde o atenție majoră poziției sale spirituale, în același fel cum o face atunci când e vorba de poziția sa politică sau geografică. Asta arată că Președintele Putin are o înțelegere adevărată a faptului că în această lume temeliile spirituale ale realității politice au un efect profund asupra felului în care se dezvoltă cultura. O cultură viabilă are nevoie de o busolă morală, care pătrunde mai profund decât trecătoarele oportunități politice și dogma secularistă ”fă orice dorești”.

Iar întrucât un număr mare de creștini trădați de către Occident astăzi privesc spre Rusia ca spre o speranță și protecție, asta poate deschide o nouă cale pentru o influență globală a Rusiei.

Rusia care și-a declarat determinarea de a proteja creștinii persecutați și-a sporit importanța pentru milioane de creștini din lume. Acceptarea acestui rol reprezintă o turnură a jocului pentru creștinătate și concomitent oferă posibilitatea schimbării rolului Rusiei în lume.

Filosoful creștin rus Ivan Ilyin credea în darul și talentul religios al sufletului rusesc și în faptul că Rusia are un rol mesianic în istorie. El spunea: ”Istoria rusă ține în totalitate de triumful moralități asupra greutăților, ispitelor, pericolelor și dușmanilor”.

Alți doi proeminenți filosofi creștini ruși, Nikolai Berdiaev (1874-1948) și Vladimir Soloviov (1853-1900) susțineau că misiunea istorică a Rusiei este de a conduce spre unificarea lumii. Rusia va transcende secularismul și ateismul și va crea un regat spiritual unificat. Berdiaev spunea: ”Concepția mesianică rusă a exaltat mereu Rusia ca pe o țară care va ajuta la rezolvarea problemelor umanității”.

Soloviov n-a căutat să folosească Biserica Ortodoxă Rusă pentru a separa rușii și cultura rusă (față de Occident), el a căutat unitatea religiilor și a culturilor în scopul de a influența o renaștere religioasă și o orientare spirituală, mistică și supranaturală în dezvoltarea omenirii ca opoziție unei lumi materialiste.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *