Fiodor Șelov-Kovedeaev (Rusia): ”Semnele apropierii unei Revoluții Conservatoare sunt evidente” 

11:30, 10 octombrie 2017 | Opinii | 583 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/tacGZ

100 de ani de la lovitura de stat bolșevică

10 întrebări pentru cei care gândesc din partea www.flux.md

Cu prilejul centenarului de la Revoluția din Octombrie 1917 ne-am propus să adresăm aceleași întrebări unor personalități din Republica Moldova, România, Rusia și țările occidentale. Aceste interviuri urmăresc să reprezinte o modestă contribuție la reevaluarea evenimentelor care au marcat întregul secol XX.  Deși s-au scurs 100 de ani, în conștiința publică din spațiul ex-comunist și din întreaga lume mai persistă multiple prejudecăți asupra cauzelor profunde ale acelei răsturnări majore, dar și asupra felului în care este tratată ”revoluția proletară” de către elitele politice, mediul academic și ierarhia bisericească. A găsi răspunsurile potrivite la niște întrebări de o asemenea complexitate ni se pare absolut vital.

Iurie Roșca 

  1. Care sunt originile spirituale, intelectuale și ideologice ale Revoluției din Octombrie? 

Principalele cauze ale tragediei anului 1917 au fost următoarele: 1) Pierderea en masse de către dvorenime (dvoreanin (rus.) – curtean, aristocrat) a responsabilității sale sociale și, drept urmare, a atitudinii sale frivole față de cea ce se întâmpla: jubilația în legătură cu abdicarea, nedorința de a-și raporta propria viață la realitățile noi; pe întreg parcursul dezordinilor din 1917, inclusiv la 24 octombrie, la Petrograd lumea stătea nonșalantă prin cafenele și restaurante, mergea la concerte, la teatru și în vizită unii la alții; 2) Pierderea de către aristocrația de vârf și de către clasa politică în întregime a înțelegerii răspunderii pentru țară: toată lumea îl îndemna pe Țar să abdice, fără să conștientizeze, de fapt, nici consecințele pe termen scurt, nici pe termen lung ale unui astfel de pas; 3) Lipsa de pregătire a multor miniștri din componența Guvernului provizoriu în treburile de conducere a statului: majoritatea dintre aceștia aveau doar experiența de activitate în cadrul zemstvelor, adică a administrației locale; 4) Starea de seducție totală a publicului instruit cu teoriile occidentale, elaborate pentru cu totul alte condiții; 5 Pătrunderea ideilor de stânga în toate păturile sociale: dispozițiile stângiste erau larg răspândite până și în mediul marilor cneji; este vorba de acea trădare, despre care scria țarul Nicolai II; 6) Trufia intelectualității, care i-a determinat să renunțe la temeliile spirituale, să substituie credința cu semeția pozitivistă, speculațiile teosofice, agnosticismul și/sau misticismul primitiv; 7) Autodefinirea hipertrofiat-sacrificială a Împăratului: el era întotdeauna pregătit să răscumpere viitorul radios al Rusiei cu propriul sânge, actul de abdicare a fost văzut de către el ca un sacrificiu personal de dragul țării, iar monarhul se află în poziția respectivă nu pentru a arunca puterea la pământ, indiferent de presiunile care se fac asupra lui; 8) Întârzierea dezvoltării economice față de progresul economic, infantilismul politic al societății și al majorității oamenilor politici;9) Existența unei forțe politice fanatice (bolșevicii), lipsite de orice principii morale și gata în orice clipă și cu orice prilej să aplice cea mai crudă violență, fără a ține cont de orice fel de factori, cu excepția convingerii oarbe de propria dreptate istorică și a setei de putere.

  1. De ce această lovitură de stat s-a produs anume în Rusia și în ce măsură este vorba despre ”un proiect de import”?
Vezi și  Protoiereul Vsevolod Ceaplin (Rusia): “Avem nevoie de o contrarevoluție morală și spirituală”

Cataclismele sociale au loc nu atunci când oamenii o duc foarte rău, ci atunci când majoritatea nu este mulțumită de ritmul creșterii propriei bunăstări. Rusia se dezvolta dinamic, progresul social și politic nu reușea să țină pasul cu economia, discrepanțele materiale dintre diferite pături sociale erau excesive. În acest sens Rusia s-a dovedit a fi cea mai slabă verigă printre țările europene. Atunci când în timpul războiului crește tensiunea socială, inamicul caută mereu să-și distrugă adversarul din interior. Contribuția cartierului general german la venirea bolșevicilor la putere este bine cunoscută. În plus, nu trebuie să scoatem din calcul nici aspirația tradițională a Angliei și a Franței de a slăbi imperiul german și cel rus. Și totuși, nu trebuie să uităm nici faptul că nimeni nu va putea face nimic din exterior, dacă societatea respectivă nu este gata pentru așa ceva: în Rusia majoritatea poporului trăia potrivit propriilor tradiții, în timp ce elitele întâmpinau cu entuziasm orice adiere, ce venea dinspre Europa Occidentală.  Să ne amintim ce spunea Mântuitorul: ”Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”.(Matei, 12:25) și ”Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină.(Marcu, 3:24-25)

  1. Regimul sovietic a produs o ideologie specifică, numită și religia civilizației sovietice. Care ar fi cauzele și trăsăturile definitorii ale sovietolatriei? Cum ați explica faptul că la distanța de mai bine de un sfert de veac virusul comunismului sovietic mai persistă în Rusia și în alte țări din fostul lagăr socialist?

Orice societate și orice putere are nevoie de propria ei mitologie, de sfinții și martirii acelei idei. În mod firesc, acestea (valoarea supremă a partidului și cultul eroilor revoluției și ai războiului civil) au apărut și la comuniști: ”conducătorii”, apoi doar Lenin și Stalin; victimele luptei cu contrarevoluția (Urițki, Ceapaev, Șcors, Kotovski, Frunze). De asemenea, e de reținut că inițial cei mai cunoscuți viitori revoluționari au fost profund religioși: Ulianov (Lenin), Dzerjinski, Bronștein (Troțki), Djugașvili (Stalin). Tocmai de aceea formarea ideologiei după un model cvasireligios era o chestiune pe deplin naturală. Însă rezistența virusului sovietismului se explică nu doar prin natura lui pseudoreligioasă. Oamenii slabi de fire (iar aceștia constituie majoritatea absolută) caută să evite asumarea de răspundere, iar puterea sovietică îl elibera de aceasta. Mai trebuie avut în vedere și faptul că nostalgia după propria tinerețe și după garanțiile sociale pretins înalte. De altfel, aceste trăsături caracterizează nu doar omul sovietic. Deloc întâmplător și la ora actuală multă lume din Occident ne zice: cum ați putut renunța la comunism, în timp ce la voi totul era gratis?

  1. Criticii experimentului sovietic se referă de cele mai multe ori la efectele politice și economice ale acelei perioade, operând cu sistemul de referință al democrației occidentale. De ce aspectele de ordin religios, spiritual, metafizic rămân de cele mai multe ori pe plan secund?
Vezi și  Insistența SUA pentru sancțiunile anti-Rusia divizează Uniunea Europeană

Vorba e că trăim într-o lume, în special în Occident, a unui secularism turbulent. Din această lume sunt spiritul, religia, metafizica sunt izgonite. În aceste condiții, cum ar putea să nu cadă pe gânduri un eventual critic al acelor realități? Riști să fii învinuit – ferească Dumnezeu! – de lipsă de corectitudine politică și să te pomenești în postura de proscris!

  1. În mod curent se consideră că liberalismul și comunismul ar reprezenta două ideologii diametral opuse. Însă la o privire mai atentă putem identifica o serie de coincidențe și complementarități izbitoare. Dumneavoastră cum ați descrie deosebirile și similitudinile dintre cele două teorii politice? 

Și ce ar fi de mirare în faptul că acestea seamănă leit, ca doi frați gemeni? În ambele cazuri este vorba despre niște idei de stânga. Și într-un caz, și în celălalt este vorba despre convingerea despre autosuficiența omului și de edificarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, doar că în mod diferit. Ambele ideologii sunt intolerante față de alte puncte de vedere. Chiar și educația sexuală precoce, dragostea liberă, justiția juvenilă și ”normalitatea” homosexualismului, care ne sunt servite drept realizări ale lumii liberale și viitor luminos al întregii omeniri, nu reprezintă decât trecutul de coșmar al URSS-ului anilor 1920. 

  1. Unii cercetători susțin precum că proiectul comunist și-a găsit o continuare logică în proiectul globalist. În ce măsură găsiți întemeiată această opinie? 

Doar în sensul că ambele proiecte sunt de stânga. Altminteri, orice proiect de acest gen tinde să ocupe întregul spațiu: să ne amintim în acest sens de imperiile antice.

  1. În spațiul ex-comunist, dar și în Occident rusofobia este alimentată de confuzia menținută în mod artificial între Uniunea Sovietică și Rusia (de până la 1917 sau de după 1991), crimele fostului regim comunist fiind atribuite poporului rus. E ca și cum nazismul ar fi atribuit poporului german, ceea ce ar trebui să stârnească în mod automat germanofobia. Cui servește menținerea acestei confuzii și cum ar putea fi depășită? 

Le servește celor care au încremenit în propria aroganță și nu doresc să facă un efort de autodepășire, refuză să-și aprecieze în mod adecvat propriile acțiuni și greșeli. Și atunci cel mai simplu lucru este să dai vina pentru propriile probleme pe seama altcuiva. Iar aici totul e la îndemână: nedorința noastră să urmăm stereotipurile liberale depășite este văzută de către lumea ”corectă politic” drept o sfidare. Și, firește, memoria lor este traversată de groaznicul urs sovietic, care avea o poziție diferită decât cea a Occidentului. În plus, națiunile occidentale nu pot înțelege cum e posibil să se păstreze unitatea și să fie dirijate spațiile noastre atât de largi. Se pare că treaba asta le provoacă unora un fel de groază de-a dreptul mistică. În același timp, își spune cuvântul și vechiul complex al Romei pentru schisma lui cu Constantinopolul: infidelul nu poate să se îndreptățească decât învinuind de toate păcatele pe cel, pe care el însuși l-a și trădat. Doar eliberându-se de toată această mocirlă de care e cuprins Occidentul va putea depăși confuzia de planuri pe care el însuși a inventat-o.  Noi, însă, trăim cu o astfel de atitudine față de noi demult. Deja ne-am obișnuit. Vom supraviețui-o. Nu e problema noastră. Dacă vor dori să îi ajutăm, îi vom ajuta. Dar din proprie inițiativă nu ne putem permite să face nimic în acest sens: de cealaltă parte buna noastră credință va fi înțeleasă greșit, ceea ce va complica și mai mult starea de lucruri. 

  1. O altă confuzie frecventă în Rusia și în spațiul ex-comunist în ansamblu este atașamentul concomitent al unei părți a populației atât față de Biserică, cât și față de civilizația sovietică prin definiție anticreștină? Ce ar trebui să se întreprindă pentru a se depăși această abordare cel puțin incoerentă? Oare însăși ierarhia bisericească n-ar putea contribui în mod substanțial la depășirea acestor rătăciri? 
Vezi și  Juncker: Washingtonul să nu dicteze relația noastră cu Rusia

Despre cauzele unei astfel de confuzii – caracterul pseudoreligios al ideologiei comuniste și nostalgia după propria tinerețe – am vorbit mai sus. Nu am ce adăuga la cele spuse. Iar a depășirea acestei confuzii este posibilă doar pe calea unui efort spiritual deosebit. În acest sens, ierarhii ar putea să dea un exemplu: nici mai mult, dar nici mai puțin. 

  1. Cum se explică faptul că la distanța de peste un sfert de veac de la căderea comunismului și prăbușirea URSS mausoleul lui Lenin rămâne intact, iar rămășițele pământești ale acestuia nu sunt înhumate? Explicațiile care țin de menajarea sensibilităților unei părți a persoanelor în etate, care nutresc anumite nostalgii, ca și cele de oportunitate politică nu rezistă criticii. Care ar fi cauzele de ordin spiritual ce determină această paralizie volitivă și ce ar trebui să întreprindă elita rusă, Biserica, vârfurile intelectuale, administrația de stat pentru a ieși din mrejele acestui blestem istoric? 

Cauzele rezidă anume în acest dublu gândit (după dublethink, Orwell, ”1984”, ce indică o capacitate de acceptare, în mod simultan, a două puncte de vedere opuse, anihilându-se astfel orice spirit critic. – n.trad. Vezi și Wikipedia)în natura pseudoreligioasă, iar de fapt, păgână a comunismului, despre care am pomenit și mai sus. Dacă vom renunța la asta, atunci și pe Lenin îl vom înmormânta, și în general vom scoate tot cimitirul din Piața Roșie. 

  1. În ultimii ani tot mai multă lume privește spre Rusia ca spre bastionul mondial al valorilor tradiționale. Ar putea oare curentul de opinie antiliberal din Rusia să avanseze la dimensiunile unei Revoluții Conservatoare cu impact global și care sunt, în opinia dumneavoastră, șansele unei resurecții religioase de anvergură, ce ar putea elimina din scena istoriei paradigma liberală dominantă? 

Din ceea ce vedem că s-a întâmplat în țara noastră, șansele unei renașteri religioase de amploare sunt mari. La urma urmei, oamenii au depășit de fiece dată, mai devreme sau mai târziu, ereziile și se întorceau la credința adevărată. Cât privește o Revoluție Conservatoare la scară globală, toate semnele apropierii acesteia deja sunt evidente. Consider că ea se va produce atunci când atât Rusia, cât și națiunile occidentale se vor ridica în apărarea valorilor ei.

Traducere de Iurie Roșca

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *