Făurind o Chină măreață. Iarăși

11:10, 16 ianuarie 2018 | Opinii | 900 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Anii când China urmărește să dețină un rol mai mare în lume coincid cu cei când America intenționează să aibă unul mai mic

 

…China n-a avut vreodată parte de un asemenea chilipir: exact în momentul când se străduiește să aibă un rol mai mare în lume, America ”visează” și ea să aibă unul mai mic. Sub lozinca ”America Prima” președintele Trump reduce angajamentele Statelor Unite din străinătate. A treia zi după ce s-a mutat în Casa Albă s-a retras din Parteneriatul Trans-Pacific, de 12 membri, organizat în trecut chiar de către SUA ca o contrapondere la o Chină în ascensiune. Pentru aliați, retragerea Americii i-a prejudiciat propria-i credibilitate, în schimb generalul Jin Yinan, strateg la Universitatea de apărare națională a Chinei, a aplaudat-o: ”Nu vorbim despre asta și intenționăm să nu facem nici un fel de comentarii. De fapt, China a primit un cadou uriaș, asta înseamnă retragerea americanilor din Parteneriat. Pe măsură ce SUA dau înapoi la nivel global, China își face apariția”. De ani și ani, liderii chinezi au prezis, că va veni o vreme – probabil către jumătatea acestui secol – când țara lor va fi capabilă să-și proiecteze valorile sale în lume, pretutindeni. Odată cu sloganul ”America Prima”, acea vreme a sosit mai repede decât ne așteptam.

 

Pe măsură ce Donald Trump renunță la angajamentele globaliste ale Americii, Xi Jiping le adună de pe jos

 

În anii din urmă China a făcut pași spre a-și întări forța națională, sporind investițiile în ”valorile” ce au instaurat autoritatea americană în secolul trecut: ajutoarele pentru străinătate, securitatea internațională, influența în exterior și punerea la punct a celor mai performante tehnologii noi, cum ar fi inteligența artificială. A devenit unul dintre contributorii principali la bugetul ONU și la forțele organizației de menținere a păcii, s-a alăturat convorbirilor în probleme ca terorismul, pirateria și proliferarea nucleară. Și a lansat cel mai costisitor plan infrastructural extern – în cadrul proiectului tri-continental ”Centuri și Drumuri” (Belt and Road Initiative) construiește poduri, căi ferate și porturi în Asia și Africa și dincolo de ele. Dacă inițiativa va costa un trilion de dolari, după cum s-a spus, va fi de șapte ori mai mare decât Planul Marshall, lansat de Statele Unite în 1947 pentru refacerea Europei postbelice. Impunând reguli pe plan mondial, China speră să poată ”înlătura avantajul moral al Vestului”, adică ideea susținută în prezent de occidentali despre sisteme politice ”bune și rele”.


În anumite privințe, SUA vor continua să domine în anii următori. Are douăsprezece portavioane, China are două. Americanii au tratate defensive semnate cu peste 50 de țări, chinezii au unul, cu Coreea de Nord. Și totuși, distanța s-a micșorat. În 2000 America deținea 31% din economia mondială, China doar patru procente. Astăzi SUA au 24%, iar China 15%. Deja lumea are mai puțină încredere în America decât ne-am putea imagina. Anul trecut Pew International Center (institut de sondaje internaționale din New York) a chestionat subiecți din 37 de țări, întrebându-i care anume lider procedează corect, atunci când este vorba de relațiile internaționale. Cei întrebați l-au preferat per Xi Jiping lui Donald Trump, cu 28%, față de 22%.

Dintre toți liderii din lume, Xi Jiping pare să fie preferatul lui Trump. Toamna trecută acesta a început al doilea mandat cu mai multă putere neîngrădită decât oricare alt lider chinez de la Deng Xiaoping, dispărut în 1997. Congresul al 19-lea al partidului, din octombrie, a avut spiritul unei încoronări, partidul l-a declarat drept ”liderul esențial”, i-a permis, efectiv, să dețină puterea pe viață, dacă va dori acest lucru. Xi domină complet media, atunci când poza lui apare pe a prima pagină a ziarelor din toată China, chipul lui, prelucrat de fotoshopiștii partidului, seamănă cu o piersică pârguită. De mai multe decenii Beijingul a evitat să provoace supremația Americii în ce privește ordinea globală. Acum, la congresul amintit, Xi Jiping a prezentat China ca ”o opțiune nouă pentru alte țări”, a declarat-o o alternativă la democrația occidentală, lansând în premieră termenul zhongguo fang’an, în traducere ”soluția chineză”.

 

În 37 de țări publicul îl preferă pe Xi Jiping lui Donald Trump, cu 28% față de 22% (sondaj mondial 2017 al lui Pew Internantional Institute, din New York)

 

Până recent, naționaliștii chinezi au fost marginalizați, din dorința Beijingului de a fi acceptat de lumea din afară. Astăzi însă, el vede în ascensiunile paralele ale lui Xi și Trump un prilej de sărbătoare, și îi acuză de intoleranță pe ”lotușii albi”, așa cum i-a poreclit pe liberalii chinezi. Naționaliștii resping lozinca ”politically correct” în probleme rasiale și sunt îngrijorați de extremismul islamic – musulmanii, zic ei, deși sunt mai puțin de 2% din populația Chinei, creează o animozitate scandaloasă pe Internet. În iunie trecut, Yao Chen, una din cele mai populare artiste din China, a fost criticată dur după ce a încercat să sensibilizeze oamenii în legătură cu criza globalistă a refugiaților, și a fost obligată să afirme în public, că nu cere țării sale să accepte refugiați…

Yan Xuetong este decanul Institutului de relații internaționale moderne al Universității Tsinghua. La 65 de ani, este atletic, bine ”lucrat” fizic, cu părul cărunt tuns scurt și cu un râs molipsitor. Înainte să-i fi pus vreo întrebare, a spus: ”Cred că Trump este un Gorbaciov al Americii”. Și trebuie imediat precizat că, în China, Mihail Gorbaciov este cunoscut și perceput ca liderul care a împins un imperiu la prăbușire. ”Statele Unite vor avea de suferit”, a avertizat el și a continuat: ”Deja, în ultimele 10 luni, supremația americană a intrat într-un declin dramatic. În 1991, când Bush Sr. a pornit războiul în Irak, i s-au alăturat 34 de țări. De astă dată, dacă Trump ar începe un război contra cuiva, mă îndoiesc că va avea alături de el fie și numai cinci aliați. Până și Congresul american încearcă să-i blocheze capacitatea de a lansa un atac nuclear împotriva Coreii de Nord. Prin urmare, Trump este cea mai mare oportunitate strategică pentru liderii chinezi”.

 

În ultimele 10 luni supremația Americii a intrat într-un declin dramatic, Trump este un ”tigru de hârtie” și reprezintă cea mai mare oportunitate strategică pentru liderii Chinei

 

Jared Kushner, ginerele lui Trump și secretarul de Stat Rex Tillerson au aranjat ca Trump și Xi să se întâlnească la Mar-a-Lago, la 7 aprilie trecut, un summit cordial de dat prima oară ”bună ziua”. Pentru a da tonul amical al întrevederii, Trump i-a prezentat pe doi dintre copiii lui Jared și Ivanka Trump, Arabella și Joseph, care i-au cântat lui Xi ”Floarea de iasomie”, o baladă clasică chinezească și i-au recitat poezii. Puțin mai târziu,, după vizită, spunea cineva din anturajul președintelui, după discuții cu oficiali din preajma lui Xi Jiping: ”Chinezii cred că l-au ‘citit’ foarte bine pe Trump, au spus că este ‘un tigru de hârtie’. Și asta, pentru că nu a făcut nimic din ce a susținut cu atâta vehemență. Nu există nici un zid cu Mexicul. Nu s-a aruncat la coșul de gunoi vechiul sistem de sănătate publică etc.”

Ce contează, concret vorbind, dacă America bate în retragere, iar China înaintează? Un domeniu unde efectele acestei situații sunt vizibile, este tehnologia, locul în care companiile americane și chinezești concurează cel mai mult, și unde guvernul chinez promovează o doctrină nouă, pe care a denumit-o ”cybersuveranitate”.
În 10 ani China va depăși SUA în domeniul inteligenței artificiale și va instaura ”cybersuveranitatea” ei globalistă.
La Beijing, am oprit un taxi și m-am dus la marginea nord-vestică a orașului, la compania Sense Time, specializată în recunoașterea facială, un domeniu la frontiera dintre știință și drepturile individuale ale omului. Acolo, nimeni nu avea o legitimație de identificare, întrucât camerele video îi recunoșteau pe angajați și le deschideau ușile de acces. Am întâlnit-o pe June Jin, șefa serviciului de marketing, cu un MBA la Universitatea din Chicago și fostă slujbașă la Microsoft, Apple și Tesla. Jin a început să mă plimbe de colo-colo, și am ajuns în fața unei mașini asemănătoare unui A.T.M. care a evaluat cât de ”fericit” sunt în viață și alte chestii și a apreciat că am vârsta de 41 de ani. Aveam 40. În State, când poliția și FBI-ul adoptă asemenea tehnologii, identificarea facială stârnește discuții aprinse în Congres, despre metode polițienești și dreptul la o viață privată. În China lui Xi Jiping, asemenea discuții sunt rare. În orașul Shenzen guvernul folosește recunoașterea facială pentru a-i amenda pe pietonii care trec imprudent strada, iar la Beijing aceeași identificare a feței este folosită în WC-urile publice pentru a opri oamenii să fure hârtia de toaletă – utilizarea ei este limitată la 60 cm și numai timp de 9 minute (?!). Nu demult, Erich Schmidt, șeful Grupului consultativ pentru inovații în domeniul Apărării al SUA îmi spunea că reducerea în America a fondurilor pentru cercetări științifice fundamentale va ajuta China ca, în timp de numai un deceniu, să ne depășească în domeniul inteligenței artificiale.

”În 2025 vor fi mai buni decât noi. În 2030 vor domina industriile de inteligență artificială”, zicea el.

În cercurile politice de la Beijing, unii strategi se tem că liderii lor se vor mișca prea repede, pentru a umple vidul creat de retragerea Statelor Unite din rolul lor de conducător globalist. I-am făcut o vizită unuia dintre cei mai fini observatori ai Americii, Jia Qingguo, decanul Departamentului de Diplomație al Universității Beijing. ”Voi, americanii, de fapt nu pierdeți conducerea lumii. Voi pur și simplu renunțați la ea. Nici măcar nu încercați s-o vindeți pe ceva bănuți” mi-a spus el, adăugând înțelept: ”Dar, șefia globalistă este costisitoare. Înseamnă să spui oamenilor tăi să contribuie la bunăstarea celorlalți, să-ți trimiți soldații să moară departe de casă.”

”China, Rusia și America se mișcă în aceeași direcție. Toate trei încearcă să fie, din nou, mărețe”, spune domnul profesor.

Și, într-o seară de noiembrie, la ore târzii, m-am dus la un profesor din Beijing, care studiase mulți ani în SUA. Mi-a zis, că cea mai mare surpriză în relațiile dintre China și Statele Unite este similaritatea actuală dintre cele două părți. În ambele țări oamenii sunt furioși din pricina prăpastiei adânci dintre bogăție și oportunități și, în consecință, și-au pus speranțele în lideri naționaliști, nostalgici, care îi încurajează să identifice amenințări venite din afară. ”China, Rusia și America se mișcă în aceeași direcție. Toate trei încearcă să fie, din nou, mărețe”, a chicotit complice dom’ profesor.

Evan Osnos,

în The New Yorker, 8 ian. 2018

 

Traducere Radu Toma

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,