Iurie Rosca

Două săbii într-o teacă

11:43, 18 ianuarie 2017 | Opinii | 6612 vizualizări | 6 Comentarii | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/uWEKY

Vizita președintelui Igor Dodon la Moscova este una extrem de importantă. Principalele elemente ale acestei vizite sunt deja cunoscute. Evident, în joc sunt interesele naționale ale Moldovei, pentru că noi, nu rușii, avem nevoie de piața rusească, noi lucrăm la ei și nu invers (deci avem nevoie de condiții optime pentru migranții economici), noi suntem vital interesați să depășim conflictul transnistrean și să restabilim unitatea teritorială a țării. Iar dacă la Moscova există înțelegere și bunăvoință pentru a ne ajuta sa rezolvăm aceste probleme de o importanță cu totul aparte, merită toată aprecierea atât Dodon, cât și Putin.

Personal am o singură rezervă legată de această vizită. Am în vedere declarațiile președintelui moldovean referitoare la anul 1812, prin care dânsul își exprimă regretul că în anul respectiv Moldova n-a fost ocupată integral, până la Milcov, de către imperiul țarist (firește, verbul ”a ocupa” n-a fost utilizat de către șeful statului, el îmi aparține).  Dar și cadoul președintelui rus cu harta Moldovei medievale face parte din aceeași categorie de gesturi simbolice. Desigur, gesturile respective reprezintă o reacție simetrică la discursul unionist, devenit în ultima vreme unul tot mai zgomotos (cu Băsescu, Ghimpu, Șalaru, Ana Guțu, Vitalia Pavlicenco etc.). Adică, dacă există proiectul (virtual, ipotetic, neverosimil, fezabil, nu contează) de creare a României Mari în hotarele Moldovei medievale, de ce n-ar exista un altul, cel al Moldovei Mari? Controversa este una veche de când s-a iscat “chestiunea Basarabiei”, revendicată ba de către turci, ba de către ruși, ajunsă ba în imperiul țarist, ba în componența României interbelice, ba în URSS. Altfel zis, dacă prin discursul politic unionist se atentează la independența, unitatea teritorială și, prin urmare, la siguranța națională, de ce un astfel de discurs n-ar primi o ripostă viguroasă din partea moldoveniștilor? Why not? – vorba englezului.

Vezi și  Deasupra Siriei, rușii și americanii riscă o confruntare aeriană

Astfel, recenta vizită la Moscova poate fi văzută și ca o noua etapă în confruntarea dintre cele două tabere beligerante, rusofilii românofobi și românofilii rusofobi, care vor continua să se alimenteze reciproc prin contestarea reciprocă și să primească sprijin unii de la Moscova, alții de la București. Și asta în detrimentul interesului vital al țării de a atinge un nivel optim de stabilitate internă și de echilibru geopolitic în calitate de stat independent. Vechea agendă, care dinamitează, înveninează, sfâșie spațiul public și societatea în ansamblu, rămâne în picioare. În acest sens, nihil novi, cum ar zice strămoșii noștri comuni (ai românilor și ai celor care se autoidentifică moldoveni deopotrivă). Prin urmare, ținând cont de ponderea geopolitică a Rusiei pe de o parte și a României pe de altă parte, precum și de noua conjunctură internațională, factorii de decizie de la București ar trebui să recepționeze cu toată seriozitatea mesajul transmis pe 17 ianuarie de către liderul rus Vladimir Putin. Și să nu-și facă nimeni iluzii în legătură cu apartenența României la NATO și UE.

În raporturile ei cu Rusia România rămâne a fi extrem de vulnerabilă. La ora actuală Republica Moldova are de partea sa o putere mondială, Rusia. Altfel zis, în cazul dat,  Dodon are un aliat de anvergură globală – Putin, în timp ce România, în pofida apartenenței sale la UE aflată în curs de destrămare vertiginoasă, și la NATO, care nu se va băga nici s-o pici cu lumânarea de partea României, dacă Rusia ar hotărî să o pună la respect într-o formă sau alta, rămâne descoperită și vulnerabilă. E de reținut și „factorul Trump”, care cel mai probabil va promova o politică diferită de cea a administrației precedente și va renunța la conflictele cu Rusia, dar și iminenta victorie a unor forțe politice eurosceptice și antiatlantiste în cel puțin câteva state vest-europene de primă importanță (amintesc faptul că forțele suveraniste respective militează pentru ieșirea țărilor lor din UE, din NATO, din zona euro, din regimul de liber schimb, dar și pentru o relație de prietenie și parteneriat cu Rusia) ca să înțelegem că datele problemei se schimbă în mod radical, iar status quo-ul existent în ultimii 25 de ani rămâne în trecut.

Vezi și  Miting la București de susținere a acțiunilor Rusiei în Siria

Astfel încât, pentru a depăși aceste tensiuni și riscuri inutile, Bucureștiul oficial ar face bine să dea curs procesului de semnare și ratificare a celor două tratate bilaterale cu Republica Moldova, cel de bază și, respectiv, de frontieră. Precum n-ar trebui să întârzie să se distanțeze în mod univoc de discursul unionist, reafirmându-și respectul necondiționat față de independența Republicii Moldova. Altfel, vorba veche, cine seamănă vânt, va culege furtună.

Al doilea aspect pe care l-aș menționa în legătură cu vizita președintelui Dodon la Moscova vizează reacția incendiară, furibundă, razboinică a Partidului Democrat față de declarația făcută de șeful statului nostru, potrivit căreia, dacă în alegerile parlamentare va învinge PSRM, el personal va susține denunțarea Acordului de asociere cu UE. Ce a urmat? Pahotniuc emite o declarație din partea PD, în care spune, nici mai mult, nici mai puțin, că el (ei, banda de la guvernare) “va lichida politic” orice tentativă de a denunța respectivul acord și de a schimba “drumul de integrare europeană”. Tot în declarația respectivă uzurpatorii de la guvenare își propun să-l pună la respect pe Dodon prin intermediul Parlamentului, îi dau în obraz pentru faptul că face declarații de politică externă peste hotare, adică își exercită atribuțiile sale constituționale directe. Si tot așa până la capăt, numai inepții și agresivități ale unor megalomani frustrați, care și-au imaginat că ar fi cu adevărat buricul pământului și că aflarea lor la guvernare este pentru vecie.

Vezi și  La Moscova despre relațiile România - Rusia

Așadar, începand cu ziua de 17 ianuarie ceasul a început să ticăie: Plahotniuc i-a declarat război total lui Dodon. De acum încolo ceasul începe să ticăie asurzitor. Miza acestui război e simplă: ori Plahotniuc îl răpune pe Dodon, ori Dodon pe păpușar. Atotputernicul oligarh are multe pârghii de control, are rețea media, organe de forță, bani, dar, cum se zice, n-are cinste. Iar Dodon are atribuții limitate, dar are cel mai mare rating politic, fiiid susținut de mai bine de jumătate de cetățeni ai țării.

Am spus-o și o repet: două săbii într-o teacă nu încap, nici doi călăreți în aceeași șa. Faceți mizele, domnilor! NU ratați șansa. Acum e momentul.

Iurie Roșca

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    emef, 18 ianuarie 2017 la 17:10

    Sigur, e periculos sa te pui cu o fosta colonie ruseasca cu un PIB cat al unui judet din Romania fiindca e sprijinita de o putere terzomondista cu un PIB cat al unui stat american… Dughinistii de genul lui Rosca nu par sa inteleaga ca — pentru a oferi un exemplu civilizational serios — e nevoie de mai mult decat legendara nesimire a imperialismului rus rup in cur. Iar a-l considera pe Dodon mai mult decat un imbecil parodiind putinismul intr-un bantustan de drept sovietic e cel putin hilar…

    Cezar Salahor, 19 ianuarie 2017 la 12:46

    Scopul nu e ”să te pui”, scopul e să supraviețuim. Iar pentru asta trebuie să conștientizăm ce se întâmplă. iar deciziile să fie luate în funcție de interesul național, iar politicienii să gândească în perioade istorice, și nu în cicluri electorale.

    Ruslan, 19 ianuarie 2017 la 21:32

    Cu multa stima Dle Rosca, probabil ca cele scrise de mai sus sunt cuvinte repetitive ale unui fost profesor de istorie, ideolog PCRM, apoi, PLDM si in fine deputat PSRM – Bogdan Tirdea din Uzbekistan sau Kazahstan. Nu exclud faptul ca la moment el preda la universitatea Dvs. In calitate de lider de multi ani ai FP si PPCD, nu inteleg – DE UNDE VINE URA ASTA IMPOTRIVA ROMANIEI, CAND DE FACTO, „JURATI” CA ROMANUL ERA SCAPAREA?! De unde atata „iubire si /sau dragoste” din partea Russiei?!

      Vera, 19 ianuarie 2017 la 23:08

      Niciun popor nu trebuie urat: rusi, romani sau americani. Iubirea(simpatizarea) fata de cineva nu trebuie sa implice ura asupra altcuiva. Un politician adevarat trebue sa fie intai de toate patriot, sa -si uneasca poporul,sa nu permita dezbinarea lui. In toate popoarele sunt eroi adevarati, pur si simplu oameni sau vinzatori de tara. Depinde cine ajunge la carma.
      P.S. Respect, Dle Rosca, pentru ca sunteti prezent in fiecare duminica la Sfanta Liturghie.

    emef, 20 ianuarie 2017 la 1:54

    Apropo de fraza „Bucurestiul [..] n-ar trebui să întârzie să se distanțeze în mod univoc de discursul unionist”: histrionul Rosca uita ca pentru România unionismul nu este numai o chestiune de principiu. Este o chestiune de onoare si de interes patrimonial: fapt este ca fosta colonie ruseasca care isi atribuie astazi numele unui principat medieval asupra caruia România are toate drepturile foloseste simboluri nationale românesti pe care adesea le reformuleaza si reinterpreteaza in spirit anti-românesc. Practic comite un furt intelectual. Iata cateva exemple:
    1. Insistenta de a folosi glotonimul „moldoveneasca” pentru limba româna. Sa fie foarte clar: limba româna s-a dezvoltat in forma sa moderna EXCLUSIV pe teritoriul actual al României intr-o perioada in care pe actualul teritoriu al RM limba respectiva era redusa la un patois de bucatarie. Limba oficiala de la Chisinau nu e liba vorbita in regiune in 1812 ci o forma moderna a acesteia care nu are nimic de-a face cu vreo regiune unde liba e numita „moldoveneasca”. Fapt e ca radacinile limbii române sunt in scrieri si traduceri produse si propagate pe intregul teritoriu al actualei Românii cel mai adesea prin confluenta contributiilor din toate provinciile locuite de români — de la publicatiile transilvanene ale diaconului muntean Coresi la cele mult mai tarzii ale moldoveanului Dosoftei, ambele dedicate explicit tuturor românilor, ori de la Palia hunedoreana de la Orastie (1581) pana la Biblia de la Bucuresti (1688) la care au contribuit moldoveanul Milescu si muntenii Greceanu si care a circulat in toate provinciile românesti.
    2. Insistenta de a declara drept literatura moldoveneasca operele unor scriitori români care au creat intr-un cadru cultural românesc complet separat si diferit de ceea ce caracterizeaza cultura din actuala RM: un soi de ersatz rezultat din conditia indelungata de provincie ruseasca subiect al unui program special de modernizare in termeni coloniali rusesti.
    3. Insistenta de a extrage evenimente istorice din istoria României care au prea putin de-a face cu ceea ce defineste astazi RM. Vezi dacismul românesc (care in România a alterat in aberatiile protoconiste ale national-comunismului ceausist) care in RM reuseste sa devina chiar si o idologie anti-româneasca. Si-apoi: istoria provinciei istorice Moldova a României e parte a unui anume context sud-est european in timp ce RM e un fruct al expansionismului rusesc. Personaje istorice precum Stefan cel Mare apartin României fiindca ceea ce defineste România decurge firesc din istoria Moldovei. In schimb, RM poate cel mult sa se revendice de la un Suvorov, ori Lazo, ori Kotovsky…

    In concluzie, România are tot dreptul sa pretinda la ceea ce establishmentul moldovenist de la Chsinau fura cu nesimtire. Daca vreti sa numiti asta „unionism”, n-aveti decat. Dar asta nu neaga evidenta istorica si drepturile României in zona.

      un ieșean de pe stradela Copou, 22 ianuarie 2017 la 12:23

      Tovarășe iurie roshka, România va respecta glotonimul „pruto-dnestrenii iazâk” grohăită în respublika federativnaia pruto-dnestrenia atunci când surogatul dumitale de stat sub dominația Imperiului Rus va renunța definitiv la orice element de istorie și civilizație românească care are legătură cu teritoriul românesc dintre Prut, Tisa, Dunăre și Marea Neagră. Înțelegi celovekule! Să știi că în Moldova istorică (adică Moldova adevărată românească, ca să înțelegi mai bine), precum și în alte părți ale României, s-a instrumentat o documentație uriașă care va fi depusă la TPI (Tribunalul Penal Internațional)de la Haga, dacă va fi cazul, și care să oblige surogatul dumitale de stat să renunțe la denumirea actuală de respublika maldavskaia și la glotonimul „maldavskii iazâk” și eventual acest stătuleț să se revendice ca fiind unul de civilizație slavonă având drept personalități istorice și culturale nume ca Kotovski, Suvorov, Stalin, Pușkin etc, etc. Ponemaeși celovekule?