Din Ucraina pâna în Siria, revenirea treptată a Rusiei în jocul diplomatic » FLUX on-line | Din Ucraina pâna în Siria, revenirea treptată a Rusiei în jocul diplomatic

Din Ucraina pâna în Siria, revenirea treptată a Rusiei în jocul diplomatic

16:21, 31 ianuarie 2018 | Opinii | 3631 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Paralel cu negocierile ONU de la Viena, Rusia organizează marți un „Congres al dialogului național sirian” la Soci. O întâlnire care ilustrează ponderea Moscovei pe scena internațională, la patru ani după criza ucraineană condamnată de statele occidentale, scrie Le Figaro, citat de Rador.

În februarie 2014, Vladimir Putin se afla la Soci, în sudul Rusiei, la JO de iarnă. În același timp, criza ucraineană se înrăutățea, apoi se transforma în conflict deschis în estul țării. Patru ani mai tarziu, stațiunea balneară rusă este din nou în centrul actualității. Rusia organizează aici, marți, un „Congres al dialogului național sirian” pentru a deschide calea unei soluționări politice în Siria, unde a intervenit în septembrie 2015 pentru a-l susține pe Bashar al-Assad.
În Ucraina și în Siria, Moscova și-a demonstrat ambițiile internaționale, neezitând să folosească forța. Dar acești patru ani sunt și obiectul unei profunde schimbări. În vreme ce criza ucraineană trezea în țările occidentale o opoziție contra Moscovei, Kremlinul ocupa acum un loc „de neevitat” pe scena mondială, potrivit lui Arnaud Dubien, directorul Observatorului franco-rus și cercetator asociat la IRIS. „Le Figaro” revine asupra subiectului privind aceasta rasturnare de situatie.

 

Ucraina: Rusia condamnată de statele occidentale

 

Criza din Ucraina, țară care a oscilat istoric între Europa și Rusia, apare la sfârșitul lui 2013 după decizia președintelui ucrainean, Viktor Ianukovici, de a nu semna acordul de asociere cu Uniunea Europeana. Au izbucnit în piața Maidan, la Kiev, manifestații pro-europene, care au dus la fuga, apoi la destituirea lui Ianukovici pe 22 februarie 2014. Armata rusă intervine in Crimeea, care votează alipirea la Moscova într-un referendum contestat, apoi în Donbas, în estul Ucrainei.

Denuntand ingerința Rusiei, Statele Unite și Europa votează sancțiuni impotriva Moscovei, care reacționează prin contra-sancțiuni. În martie 2014, G8 devine G7 dupa excluderea Rusiei. Dar se poate vorbi în acest moment de o izolare diplomatică completă? „Există o confuzie între Occident și comunitatea internațională”, reacționează Arnaud Dubien. „Rusia n-a fost niciodată singură pe lume, ea a căutat și a găsit alianțe de circumstanță cu China și Africa”, adaugă Cyrille Bret, conferențiar la Sciences Po Paris și cofondator al site-ului EurasiaProspective.

 

Donald Trump a spart consensul occidental privind Rusia

 

Patru ani mai târziu, relațiile dintre Moscova și țările occidentale rămân cel puțin reci. În ciuda accentelor pro-ruse ale lui Donald Trump, Congresul american a votat în iulie noi sancțiuni, în vreme ce UE s-a mulțumit să le prelungească pe cele deja existente, regretând chiar zelul american. Din primele luni ale lui 2014, Parisul și Berlinul au adoptat o atitudine mai puțin tranșantă decât Washingtonul, Francois Hollande și Angela Merkel colaborând pentru instituirea acordurilor de la Minsk, aflate astăzi într-un punct mort, în vederea rezolvării crizei din Ucraina pe cale diplomatică. De la venirea sa la Palatul Elysee în mai 2017, Emmanuel Macron a mers mai departe, invitându-l cu mare pompă pe Vladimir Putin la Versailles și susținând de atunci o concepție mai „realistă” în relațiile internaționale.

De aici până la o reîmpărțire a cărților cu Rusia? „Prudență, dar, o data cu venirea lui Trump, există un început de conștientizare în Europa privind impasul în care ne găsim. Trump lasă europenilor spațiu sa se autonomizeze pe plan strategic”, estimeaza Igor Delanoe, doctor în istorie și director adjunct al Observatorului franco-rus, care vorbeste despre dosarul iranian în care europenii, ca și rușii, susțin, împotriva Washingtonului, acordul nuclear. „Trump a scos la lumina zilei divergențele interne pentru republicanii americani și pentru europeni”, confirma Cyrille Bret.

 

O data cu razboiul din Siria, marea revenire a Rusiei în Orientul Mijlociu

 

În ultimii ani, Rusia a investit de asemenea în Orientul Mijlociu. „Cu Siria, Moscova a pus mâna pe principalul dosar strategic al momentului, ceea ce este o premiera din 1945”, explică Arnaud Dubien. Într-adevăr, daca armata rusa n-a fost desfasurata oficial în Donbas alături de rebelii pro-ruși, ea este desfășurată în Siria pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad. „Pentru prima dată din 1991, ea a fost trimisă departe de frontierele Rusiei pentru operatiuni de luptă”, sustine Cyrille Bret.

„Din 2011, Moscova a perceput un risc – acela de a-și pierde implantarea în Siria – și o oportunitate – să reîmpartă cărțile în Orientul Mijlociu”, menționează Arnaud Dubien. Vladimir Putin a reușit să-și apropie țara de Iran și de Turcia în cadrul negocierilor de la Astana (Kazahstan), care se prelungesc astazi la Soci. „De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Rusia a cucerit teritorii în detrimentul imperiilor otman și persan. Este un pasiv foarte greu care face cu atât mai remarcabilă această apropiere”, continuă directorul Observatorului franco-rus.

 

Din Asia până în Africa de Nord, Rusia desfășoară mai curând o metodă decât o strategie

 

„Diplomația rusă funcționează cu principii de acțiune foarte concrete”, precizeaza istoricul Igor Delanoe, care vorbește de o „abordare cu răbdare și rece, chinezește”. Din 2014, Moscova s-a întors spre Asia pentru a compensa izolarea sa occidentală. „Relatiile dintre Rusia și China s-au dezvoltat considerabil, dar aceasta orientare spre Est nu privește numai Beijingul. Moscova s-a apropiat și de Japonia, de Coreea de Sud sau de Myanmar, menținând relații puternice cu India sau Vietnamul”, continua cercetatorul, care noteaza totuși că „marile declarații de principiu ale Moscovei sunt decalate față de anumite fapte”, Extremul Orient rus rămânând puțin dezvoltat.

În acest corn ne-occidental pe care îl cultivă din Asia până în Orientul Mijlociu, Rusia procedează cu aceeași metodă. „Ea acceptă să vorbească cu toate statele, inclusiv cu cele care nu își vorbesc între ele”, comentează Igor Delanoe. Moscova se adresează atât Israelului, cât și Iranului sau are legături cu kurzii, deși se apropie de Turcia. „Fără a face alianțe constrângătoare, ca Washingtonul cu Arabia Saudita, ea nu urmărește decât interesele sale și îi lasă pe turci să lupte împotriva kurzilor”, precizează el.

Potrivit istoricului, Moscova are ” mai curând o metodă decât o strategie”, spre deosebire de Statele Unite și de teoria lor a unei democratizări a Orientului Mijlociu prin efectul de domino, care nu a dat rezultate în Irak. „Rusia, care nu pune în balanță problema drepturilor omului, scoate din câmpul diplomatic tot ce este legat de politica internă”, continua el. „Ea nu a crezut niciodată în retorica occidentală win/win”, sustine Arnaud Dubien. „Trump este foarte apropiat de Putin. Ei vorbesc aceeași limbă și judecă în funcție de raporturi de forțe și echilibrul puterilor”.

 

Are Rusia mijloace pe masura ambitiilor sale?

 

Lovită de sancțiuni, dar și mai mult de scăderea prețului la hidrocarburi, economia rusă a suferit, cu doi ani de recesiune, produsul ei intern brut fiind în 2016 la nivelul din 2009. Dacă creșterea s-a relansat în 2017, ea ar putea să se stabilizeze în jurul a numai 1,5% pe an, semn al unei economii foarte dependente de hidrocarburi. Ca reacție la izolarea sa occidentală, Rusia a promovat o politică de substituire a importurilor și de diversificare a piețelor de aprovizionare. „Politica de auto-suficiență – unii vor spune de autarhie – a înregistrat câteva succese, mai ales în domeniul agro-alimentar, dar asta nu va fi suficient pentru a obține o creștere robustă. În multe sectoare în care tehnologiile îi lipsesc, Rusia are nevoie de investiții occidentale”, estimează Igor Delanoe.

 

Moscova are grija totuși să nu cadă în capcana URSS-ului, a carei economie n-a putut ține pasul cu cursa înarmărilor din timpul razboiului rece.

 

„Rusia a tras învățăminte”, estimează Arnaud Dubien, comparând cheltuielile rusești în Siria cu cele americane în Irak. Potrivit agenției Bloomberg, Moscova a cheltuit în 2016 1,2 miliarde de dolari în Siria, comparativ cu cele 70 de miliarde de dolari ale tuturor cheltuielilor militare rusești, adică 5% din PIB. Statele Unite au cheltuit în operațiunile lor externe peste 2.000 de miliarde de dolari din 2001, în principal în Afganistan și în Irak, cifre care, consolidate cu fondurile civile legate de aceste conflicte, ar putea urca la 12.000 de miliarde. „În concluzie, Rusia face mult cu mijloace puține „, apreciază Arnaud Dubien, care concluzionează astfel: „Moscova trece la o repunere în discuție a ordinii euro-atlantice moștenite din 1991, pe care o consideră deconectată de la realitate. În aceasta lume, dupa parerea ei din ce în ce mai puțin occidentală, ea estimează că se află mai curând pe sensul istoriei decât în contra-curentului”, scrie Le Figaro.

Miercuri, 31 ianuarie 2018

Traducere și expunere – Radu Roma

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,