De ce vor unii să ne fie frică de Coreea? Şi de ce nu ne-ar fi de America?

14:25, 11 februarie 2018 | Opinii | 505 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Nu agreez armamentul nuclear, personal l-aş prefera distrus, dar cred că a avea astfel de arme nu te face imediat un inamic public la nivel mondial.

Cum este astăzi cazul Coreei de Nord. Chiar şi în unele media mai liniştite, ştirile despre faptul că aceasta a mai făcut un test nuclear, sau că la parada militară a fost văzută o rachetă nouă, despre care nu se ştia nimic, sunt tratate cu o notă de uşor crispată.

În cele mainstream, însă orice element nou „descoperit” de ocidentali, sau anunţat chiar de către coreeni, devine un alt argument pentru a pune şi mai multă presiune pe Coreea ca să renunţe la programul său nuclear „devenit o ameninţare pentru întreaga planetă” şi, în caz că nu renunţă, pentru justificarea unei acţiuni în forţă împotriva acesteia.

Dar, în afară de a fi o dictatură de sorginte comunistă şi de a fi dezvoltat un program de arme nucleare, ce alte date pledează pentru această, indusă şi propagandistică stare de înfricoşare faţă de acest stat. Căci numai faptul că este o dictatură, că conducătorul Kim este catalogat ca „o bestie nebună” şi că au arme nucleare nu întruneşte, într-o judecată comparativă cu alte state, nivelul necesar pentru o alarmă regională, darămite una mondială. Iată câteva argumente:

1. După unificarea celor trei regate coreene în 676, şi până la anexarea ei de către japonezi în 1910, Coreea s-a menţinut în mare în limitele actualei suprafeţe ocupate de cele două state coreene. Din 1945 funcţionează sub forma a două state: Coreea de Nord şi Coreea de Sud. Niciunul dintre ele nu a atacat vreun vecin şi nu ameninţat alte state. Singura vină, deloc neglijabilă, a Coreei de Nord este aceea de a fi atacat în 1950 sudul, cel mai probabil împinsă de Stalin în această aventură.

2. URSS nu mai există, Stalin a murit de mult, China (un alt actor important în războiul coreean) este şi ea alta, orientată spre dezvoltare prin investiţii importante în lumea întreagă şi nu spre agresiune militară. Mai mult, şi Rusia şi China au votat şi aplicat sancţiunile împotriva Coreei de Nord.

3. Programul nuclear coreean a fost dezvoltat ca o măsură de rezistenţă la continua ameninţare americană, SUA neacceptând, în pofida ofertelor nord-coreene, încheierea unui tratat de pace, care ar fi însemnat şi încheierea acestui program, nici acum, după 65 de ani de la război. Faptul de avea armament nuclear nu este o vină în sine. Multe alte state au şi nu sunt supuse aceluiaşi tratament. Chiar dacă acestea au ameninţat şi îşi ameninţă vecinii i nu numai.

4. Ameninţările coreene sunt adresate numai SUA şi acestea ca urmare a presiunilor permanente ale acestora asupra nordului.

5. Faptul că americanii au decis că Coreea de Nord este o ameninţare mondială nu are nicio valoare. Cum nu are nici susţinerea occidentală sau rezoluţiile ONU, organism care a încetat încă din timpul războiului coreean să mai fie imparţial. Şi care are pe conştiinţă, după cum vom discuta într-o altă analiză, moartea a multor milioane de oameni.

Dacă am privi, în acelaşi sistem, SUA lucrurile stau mult mai îngrijorător. Acestea au fost, de la războiul de independenţă într-o stare permanentă de extindere prin războaie, mai precis timp de 225 de ani din 242 (de la 1776), ajungând astăzi să fie un imperiu mondial caracterizat prin agresivitate, brutalitate, cruzime, genocid.

1. În acest moment, fără nicio legătură logică cu pretenţia de apărare a democraţiei, sau drepturilor omului, sau a comunităţii internaţionale, SUA se găseşte în războaie în peste 10 state, are circa 1000 de baze militare în întreaga lume, aproape 300.000 de soldaţi desfăşuraţi prin 150 dintre statele lumii şi peste 15 milioane de victime directe, ca urmare a conflictelor declanşate sau susţinute de ele. Alte milioane de victime au fost înregistrate ca urmare a impunerii de sancţiuni împotriva unor state slab dezvoltate, sancţiuni care s-au răsfrânt asupra populaţiei şi, în special, a copiilor.

2. SUA sunt singurul stat care a folosit armele atomice. Şi nu oricum, ci împotriva populaţiei civile a oraşelor Nagasaki şi Hiroshima.

3. SUA a folosit în conflicte recente – ca şi NATO, de altfel – armament cu uraniu sărăcit. Un exemplu ar fi la atacarea criminală a Serbiei, urmările în rândul populaţiei manifestându-se încă.

4. SUA, prin noua doctrină militară, iau în considerare atacuri cu arme nucleare chiar în cazul în care interese ale lor – nu neapărat teritoriul lor – ar fi atacat chiar şi cu arme convenţionale.

Paul Ghițiu

Sursa: solidaritateeuropeana.wordpress.com

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,