Cum au preluat corporaţiile corpurile şi creierele noastre?

12:57, 10 februarie 2018 | Opinii | 2292 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Ce este deosebit în cultura americană şi, mai larg, occidentală de s-a ajuns la criza drogurilor, a obezităţii şi a depresiei?

Confuzia abil ţesută şi întreţinută între plăcere şi fericire, două lucruri care, spune profesorul Lustig de la Universitatea din California, au fost amestecate, suprapuse, în legătură cu care s-a creat o uriaşă confuzie şi care, nu numai că nu sunt apropiate, ci sunt chiar opuse, prima distrugând-o pe a doua. Şi nu e vorba aici nici de teologie, nici de filozofie, ci chiar de ştiinţă.

Dr Robert Lustig este specializat în neuroendocrinologie şi obezitatea copilului şi este autorul ‘The Hacking of the American Mind’ în care vorbeşte despre toate acestea.

Şapte, spune el, sunt deosebirile importante dintre plăcere şi fericire. Plăcerea este efemeră, în timp ce fericirea este durabilă; plăcerea este viscerală, fericirea este legată de afectivitate şi de spirit; plăcerea vine din a lua, fericirea este vine din a dărui; plăcerea poate să fie obţinută cu ajutorul substanţelor, fericirea nu poate să fie obţinută cu substanţe; plăcerea este trăită de unul singur, fericirea este trăită împreună cu alţii. Plăcerile în exces duc, toate, la dependenţă, fie că e vorba de substanţe sau de comportamente, dar nimeni nu a devenit vreodată dependent de prea multă fericire. Şi în final şi cel mai important: molecula plăcerii este dopamina, iar cea a fericirii este serotonina.

Acestea sunt două substanţe neurochimice pe care le produce creierul şi le utilizează pentru comunicarea de la un neuron la altul. Se dovedeşte că dopamina excită următorul neuron şi aceştia, atunci când sunt excitaţi prea mult şi prea des au tendinţa de a muri, astfel încât neuronul are un mecanism de apărare împotriva ei. Ceea ce face el este să-şi reducă numărul de receptori care sunt disponibili spre a fi stimulaţi, într-o încercare de a reduce distrugerile… procesul se numeşte reglare negativă şi o mulţime de diferite chimicale din organism fac acest lucru. Iei o doză, obţii un „rush” (o plăcere intensă n.trad). Receptorii se reglează pe reducere.

Data următoare, va trebui să iei o doză mai puternică pentru a avea acelaşi „rush”, pentru că sunt mai puţini receptori – şi va trebui să tot creşti şi să creşti doza – până cînd în final, iei o doză uriaşă şi nu obţii nimic căci ai atins pragul de toleranţă. Apoi, neuronii încep să moară. Asta se numeşte dependenţă.

În ceea ce o priveşte, serotonina este inhibitoare. Ea inhibă receptorii pentru a produce mulţumire sufletească, ca să te facă Zen, ca să zicem aşa. Nu poţi supradoza neuronul cu serotonină… Ea încetineşte acei neuroni în loc să-i arunce în flăcări şi astfel făcând, te alegi cu procesul mulţumirii sufleteşti, acel sentiment de unitate cu lumea, dacă vreţi, acel lucru pe care îl numim fericire.

Dar există ceva care reduce serotonina: dopamina. Astfel, cu cât cauţi mai multă plăcere, cu atât eşti mai nefericit – iar Las Vegas, Madison Avenue, Wall Street, Silicon Valley şi Washington DC au creat în mod foarte specific şi de o manieră coordonată confuzia şi combinarea termenului „fericire” cu termenul „plăcere”, astfel încât tu să crezi că cumperi fericire, în timp ce ei îţi vând gunoaiele lor. Se numeşte economia americană şi se bazează pe substanţe hedoniste, substanţe care aduc plăcerea, şi nu fericirea. În acest proces, am devenit în mod hotărât tot mai nefericiţi şi problema este că nu poţi rezolva problema dacă nu o identifici.

Mai multe:

Paul Ghițiu

Sursa:  solidaritateeuropeana.wordpress.com

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,