Crăciun fericit, Chișinău! (3)

16:48, 27 decembrie 2017 | Opinii | 615 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Notele unui român eurosceptic pe marginea realităților din Estul Europei

 

În mai 1989 Ungaria a demontat 245 km de sârmă ghimpată de la frontiera cu Austria și astfel a devenit prima țară care a anunțat lumii prăbușirea iminentă a comunismului. Au urmat „premiile”, în finanțări, în câțiva ani ea a atras 18 miliarde dolari în investiții directe. Dar, după puțină vreme au apărut și primele semne despre fața nevăzută a capitalismului, mai puțin atractivă. Dacă în Polonia o teribilă terapie de șoc economic a produs, de-a lungul câtorva ani, costuri sociale extrem de ridicate, în Ungaria agonia economică și socială a început imediat, încă din 1990-92, când țara a pierdut 70% din piețele de desfacere din Răsărit, 800.000 locuri de muncă și resursele ieftine de energie din fosta Uniune Sovietică. După alți 20 de ani de reforme și experimente neoliberale și trecerea la economia de piață și după 70 de miliarde de dolari investiții străine directe, Ungaria a fost aproape sufocată de o datorie externă pornită de la 10 miliarde dolari în 1989 și ajunsă la 187 miliarde la 31 decembrie 2012. A fost aproape de colaps și, condusă de Viktor Orbán și partidul său, Fidesz, s-a radicalizat.
Drept urmare, tirul cel mai puternic al Bruxelles-ului a fost și este îndreptat constant împotriva lui Orbán. De peste 7 ani, de când a revenit ca prim-ministru, a fost numit în toate felurile: populist, autarh, iredentist, putinist, dictator etc. În realitate, problema nr. 1 cu el este că a fost primul lider european post-comunist care, în loc să laude sistemul capitalist neoliberal, a enumerat minuțios minusurile lui. Eurosceptic, populist soft, conservator și naţionalist, el provoacă de mulţi ani controverse prin declaraţii contra democraţiei liberale, contra lui Soros, a ONG-urilor etc. Din 2014, într-un discurs rostit la Tuşnad, în România, a vorbit pentru prima oară despre “iliberalism”, adică a respins teoria liberală clasică a statului ca o asociere de indivizi şi a înlocuit-o cu o comunitate naţională, tradiţională, suverană, bazată pe familia creştină, pe păstrarea moştenirii culturale, într-un cuvânt, a definit statul “illiberal”.
Dar cea ce face cel mai mult ca disputa UE – Budapesta să fie ireconciliabilă, este poziţia inflexibilă a ambelor părți față de imigrația islamică în Europa. În octombrie 2016, în Ungaria, un referendum popular a respins cu 3,3 milioane la 55 000 cotele obligatorii de imigranți stabilite de UE. Apoi, sfidând încă odată Bruxellesul, Budapesta a electrificat gardul de sârmă ghimpată de la frontiera cu Serbia.
”Moda” maghiară pentru primăvara 2018? Schimbarea masivă a regulilor jocului; naționalism în ascensiune; spate întors UE, mergând pe o cale politică și economică proprie; împingerea UE în colț, spre a o determina să încalce propriile reguli ale democrației și să ajungă o democratură, adică o dictatură a democrației; reformă constituțională până la capăt; naționalizarea a minimum 50% din sectorul bancar și a utilităților publice (electricitate, gaze, apă, transporturi); război declarat neo-colonialismului adus din Vest; locuințele și sănătatea scoase de sub tirania pieței neoliberale; sprijin pentru ONG-urile pro-familie și religioase; Ungaria – o democrație funcțională pentru toți; Ungaria – o țară a maghiarilor etc.
În mai 1989 Ungaria a dat jos un gard de sârmă ghimpată de 245 km, pentru ca est-europenii să ajungă liber la Bruxelles, la Berlin sau unde vor ei. În 2015 Ungaria a ridicat un gard de sârmă ghimpată de 175 km, pentru ca est-europenii să fie feriţi de planurile nesăbuite pornite de la Bruxelles, de la Berlin, sau de oriunde ar mai veni ele. Un alt gard de sârmă, tot ghimpată, îl ridică în jurul neoliberalismului economic, spre a feri de el poporul maghiar.
La 10 noiembrie 1989, când cel mai vechi lider din Est, Todor Jivkov (a condus țara 35 de ani, din 1954) a fost concediat și trimis să-și petreacă restul zilelor în satul natal, Praveț, Bulgaria era codașa fostelor țări socialiste, cu cele mai mici venituri oficiale pe cap de locuitor. 28 de ani de capitalism neoliberal și 11 de apartenență la UE n-au schimbat absolut nimic, euro-barometrele continuă să o clasifice și acum drept cea mai săracă țară din Uniune. Și totuși, astăzi bulgarii afirmă că o duceau mai bine pe vremea fostului regim, iar atunci când li se spune că sunt nostalgici, altfel decât în anii din urmă, de data aceasta pun pe masă cifre, statistici și rapoarte din anii ’60-’80 trecuți, întocmite de instituții onorabile din Vest, de ONU și agențiile ei specializate UNESCO, Organizația Mondială a Sănătății, FAO (Organizația Mondială a Alimentației și Agriculturii), FMI, UNICEF, UNCTAD etc. Adică documente ce indică negru pe alb că pe atunci școala din Bulgaria se număra printre primele din lume, iar cultura era un bun de larg consum; că produsele agro-alimentare bulgărești, naturale, erau consumate acasă și premiate pentru calitatea lor în Occident; că aproape toate familiile din mediul urban aveau locuințe de la stat și cumpăraseră mașini noi, nu second-handuri; că toți bulgarii mergeau la mare gratis, cu sindicatul, iar sindicatele aveau acolo propriile lor case de odihnă; că Jivkov dăduse familiilor de la orașe un lot de pământ la țară, spre a-l cultiva cu zarzavaturi și a crește animale mici etc. Și că, adăugăm noi, aceste avantaje esențiale făceau ca salariul real al oamenilor de rând să fie pe atunci simțitor mai mari, și că toate astea astăzi au dispărut, fiind euthanasiate de capitalismul neoliberal dezlănțuit. Este limpede acum că venitul familiilor în Bulgaria a fost mai bun în vremea statului social, în termenii puterii de cumpărare, decât după 27 de ani de ”democrație” liberală și piață liberă. În regimul trecut controlul calității alimentelor a fost foarte strict, în timp ce astăzi, spun bulgarii, aproape că a dispărut, piața a fost acaparată de lanțurile de magazine din Vest, cu prețuri mari, de monopol și produse de calitate mediocră.
În 1989, când Zidul Berlinului a căzut, nu prea știind despre ce este vorba, Bulgaria a acceptat și susținut o serie de scheme ideologice și programe de dezvoltare, manipulate de instituțiile supranaționale FMI, Banca Mondială și de o rețea de ONG-uri întinsă rapid de George Soros și de alții în toată țara – astăzi numărul lor se ridică la 38.000 (?!). Agențiile ONU, autoritățile financiare amintite și ”Societatea deschisă” a miliardarului-șarlatan au organizat și coordonat tranziția cu aceleași metode, idei și limbaj pe care-l foloseau de decenii în țările cele mai înapoiate din Lumea a Treia. Economia și democrația de piață au prosperat, în nefastă consecință din peste 9 milioane în 1989, bulgarii au mai rămas 7, 025 milioane la 26 decembrie curent; restul, adică forța de muncă aptă și calificată, a emigrat. Brain drain-ul a făcut ravagii. Industriile grele și prelucrătoare, profitabile, au fost demolate. În umbra profiturilor străine scoase grabnic din țară au supraviețuit și prosperat câteva sute, sau poate mii de foști rackeți, hoți de mașini ajunși vânzători de asigurări, ”borbiști” (foști sportivi, luptători) ajunși ”liniștitori” în preajma politicienilor și pe urmă chiar politicieni, mafioți de top ai privatizărilor etc., astăzi aproape toți ajunși multimilionari, adică persoane respectabile.
De la 10 noiembrie 1989, când ”tatko” Jivkov (tata Jivkov, cum și-l amintesc mulți bulgari) s-a întors acasă, la Praveț, și până în preajma lui 2018, majoritatea covârșitoare a poporului bulgar a căzut în capcana neoliberală.
Dar, tot astăzi, Bulgaria se trezește. Ridicarea Răsăritului se întâmplă, de la Marea Baltică, la Marea Neagră.
*

Configurând cu inspirație demersul politic și spiritul instalat în prezent pretutindeni în Europa de Est, la Chișinău a avut loc în preajma acestui Crăciun Conferința Internațională ”Capitalismul financiar și alternativele acestuia pentru secolul 21. Contribuții la a patra teorie economică”, în zilele de 15 și 16 decembrie. Tema, devenită prin evoluțiile globaliste din 2017 ”Tema Zilei”, a strâns în capitala Republicii Moldova un grup internațional select, de zeci de persoane, economiști, filozofi, foști șefi de partide, ziariști etc. iar primul vorbitor, cel care a deschis conferința, a fost președintele Republicii, dl Igor Dodon. Expertiza economică profundă a marcat tot discursul domniei sale, iar funcția deținută i-a imprimat vorbirii un caracter programatic, după cum tot înalta poziție a oratorului a articulat perspectiva imediată a constituirii, în capitala Republicii, a unui centru internațional de studiere a relațiilor politice și economice regionale, europene și mondiale, a unui think tank de tipul Valdai, din Rusia, Institutul de Studii Strategice, de la Londra, sau Konrad Adenauer Stiftung, în Germania etc. De asemenea, luarea de cuvânt a președintelui a relevat strategia și prioritățile mandatului său, acelea de a feri Republica de experiența negativă avută de toate celelalte țări din Est membre ale UE, care au adoptat neoliberalismul ca motor al reformelor economice și dezvoltării. Apoi, vorbitorul s-a referit la promovarea hotărâtă a patriotismului economic, ca politică de stat, dar nu în cadrul Uniunii Europene, ci a Comunității Statelor Independente.
A fost o cuvântare – manifest și un exemplu pentru alți lideri est-europeni deciși să-și ia soarta în propriile mâini.
*
În sfârșit, să lăsăm o clipă treburile și grijile și să ne reîntoarcem în vremea și spiritul Crăciunului. Tot cu puține zile în urmă, la București, Ana Munteanu, o elevă de 16 ani din Chișinău, a cântat extraordinar în română, franceză și engleză și a câștigat concursul muzical de televiziune ”Vocea României”. Deci, putem spune că, în preajma acestei zile a nașterii Domnului s-a întâmplat și aici o minune: cu vocea, cu talentul artistic desăvârșit și cu frumusețea ei, fabuloase toate, moldoveanca Ana i-a cucerit definitiv pe români. Magicul există…

La București, Chișinăul a fost “Vocea României”!

Crăciun Fericit și La Mulți Ani tuturor!

Radu Toma,

București,
COPYRIGHT FLUX

 

 

 

 

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,