„Costul trădării: 16 miliarde Euro!” » FLUX on-line | „Costul trădării: 16 miliarde Euro!”

„Costul trădării: 16 miliarde Euro!”

16:32, 10 mai 2018 | Opinii | 1379 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Singura salvare: retragerea proiectului de lege pentru exploatările offshore PL-x 33/2018 (PL 408/2017)!

În anul celebrării centenarului Marii Uniri, politicienii noștri au reușit, în sfârșit, să ajungă la consens. Din păcate doar pentru a sabota viitorul României: toți, indiferent de “culoare politică” sunt gata să adopte “pe repede înainte” o lege antinațională prin care ei renunță la zeci de miliarde de dolari, bani cu care această țară și-ar fi putut construi un viitor pentru următoarele decenii. Sau chiar secole!

Dar la ce folosește să te gândești la educația și sănătatea generațiilor următoare, la ce bun să ai mijloace financiare cu care să poți să construiești școli, spitale și autostrăzi, atâta vreme cât licuricii mai mari sau mai mici sunt gata să garanteze politicienilor servili imunitate în fața satrapilor “anticorupți” școliți și tocmiți de amabasadorii adevăraților corupători? Frica! Doar frica și lașitatea politicienilor noștri poate constitui o explicație pertinentă pentru trădarea interesului național, căci în timp ce alte popoare își trimit copii să moară în războaie pentru obținerea de resurse necesare pentru dezvoltarea lor pe termen mediu și lung (războiul din Siria nu are altă miză reală decât imensa pungă de gaze descoperită în largul coastelor siriene, iar iminentul război din Iran nu are ca miză decât creșterea prețului petrolului peste limita de rentabilitate a exploatării gazelor de șist), noi, românii, prin reprezentanții noștri, ne dăm resursele pe nimic.

Da, mă simt obligat să revin cu un subiect care se încăpățânează să nu fie “la modă”, dar despre care am tot scris în ultimele luni: iminenta trădare a interesului național de către întreaga noastră clasă politică actuală. Zilele trecute am arătat cum președintele Iohannis și partidul acestuia – PNL-ul – au făcut tot ce le-a stat în putință să împiedice adoptarea unei legi care, odată adoptată, ar fi fost aptă să aducă la bugetul de stat miliarde de euro din suprataxarea profitului făcut de concesionarii și exploatatorii resurselor naționale ale României. Legea, după mai mult de cinci ani de la inițierea ei, a intrat în sfârșit în vigoare în vigoare.

Această lege – Legea 73/2018, inițiată de USL și adoptată într-un final de către coaliția la putere – PSD-ALDE, a preluat și îmbunătățit dispozițiile unei mai vechi ordonanțe de urgență, OG 7/2013, și, așa cum arătam într-un precedent articol, prevede supra-impozitarea pe două paliere a profitului obținut din vânzarea gazelor naturale extrase din subsolul țării, și anume 60% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv și respectiv 80% (!!!) pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh, prevăzând în plus și o limită maxima de 30% din totalul veniturilor suplimentare pentru deducerea investițiilor concesionarilor.

Însă, surpriză, după ce s-au luptat cu Președintele și cu partidul acestuia pentru adoptarea amintitei legi, acuala putere este pe cale să adopte, de data aceasta cu sprijinul opoziției și al Președintelui, o altă lege care face ineficientă și inutilă Legea 73/2018, publicată, nu întâmplător vedem, în Monitorul oficial pe 1 Aprilie…

Da… legea care ar fi trebuit să aducă românilor bunăstare și siguranța unei dezvoltări durabile pe termen mediu și lung nu este nimic altceva decât o păcăleală… căci proiectul legislativ cunoscut sub denumirea de PL 408/2017, alias PL-x 33/2018 (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect…) de la Camera Deputaților, exceptează de la aplicarea proaspăt adoptatei legi toată producția de gaze a României din offshore (producie care va dubla dacă nu tripla producția noastră actuală de gaze) – producție care astfel nu va mai fi a României.

La articolul 18 a proiectului legislativ mai sus amintit se stipulează că “începând cu data întrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 7/2013 (devenită Legea 73/2018 – n.n.) privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale (…) nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Mai mult, în “generozitatea” și excesiva “ospitalitate” a guvernanților noștri cu multinaționalele și mega corporțiile străine, nu doar că nu îi vom mai taxa pe exploatatorii resurselor noastre pe toată durata existenței resurselor din străfundurile Mării Negre, ci le vom și înapoia banii pe care i-am luat deja de la aceștia cu titlul de impozite în baza unor legi în vigoare ale statului român. Cum? Prin instituirea unui credit fiscal: “În situația în care titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezetei legi sunt obligați să plătească orice sume perceute de autoritățile publice în plus față de sumele care ar fi fost datorate în conformitate cu prezenta lege” – căci așa prevede proiectul de lege aflat pe punctul să fie adoptat de către Parlament.

Foarte probabil că această Lege este efectul direct al consultanței pe care Biroul pentru Resurse de Energie al Departamentului de Stat de la Washington o acordă Guvernului României și Autorității Competente de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră (ACROPO) (înființată în 2016 și care a devenit operațională în ultima parte a anului trecut), situând astfel țara noastră într-o companie selectă a țărilor care primesc o asemenea consultanță, și anume Ucraina, Guyana, Uganda sau Papua Noua Guinee (aflați mai multe despre aceasta lahttps://www.profit.ro/…/sua-ar-putea-oferi-asistenta-romani…).

Cu ocazia analizării propunerii legislative în executiv, mai multe persoane din diferite autorități cu competențe în materie, înfruntând curajos și evitând ingenios toate opreliștile și crizele secretarului general al guvernului (interimar) Andreea Lambru – o frenetică susținătoare a PL-x 33/2018 (PL 408/2017), au solicitat Ministerului Finațelor un studiu de impact ale proeictului legislativ asupra bugetului. Ministerul Finanțelor însă, prin secretarul de stat Attila Gyorgy a venit, conform informațiilor noastre, doar cu niște critici stilistice și de ordin semantic a adresa textului legii. Nimic altceva. Niciun studiu de impact.

Nu-i nimic. Am făcut noi un studiu de impact pe baza informațiilor devenite publice. Și am aflat ce înseamnă concret, în bani, exceptările fiscale din proiectul legislativ.

Neaplicarea supraimpozitării prevăzută de Legea 73/2018 celor aproximativ 600 miliarde de metri cubi de gaze naturale aflate potrivit unor surse extrem de serioase în subsolul mării Negre în zona economică exclusivă a României, (din care doar aproximativ 200 miliarde metri cubi se află în perimetrul Neptun Deep despre care s-a vorbit mult în ultimele săptămâni) vor crea o gaură de cel puțin 16 miliarde Euro in următorii 20 de ani.

Cum? Păi, pentru o producție prognozata de 600 mld. mc și o supraimpozitare de aprox. 12 lei/MWh (125 lei/1000 mc – la prețul din zilele noastre, preț care nu poate decât să crească pe fundalul diminuării resurselor la nivel planetar), am estimat că impactul bugetar in urma neaplicării Legii 73/2018 (OG 7/2013) va fi de minim -75,000,000,000 lei, respectiv minim 16 miliarde Euro, bani care nu vor mai ajunge niciodată la bugetul României. Sau poate totuși vor ajunge… din împrumuturi la FMI!

Probabil că pentru coaliția la putere, argumentele aduse de Prim Ministrul Mihai Tudose, artizanul și inițiatorul acestei orori legislative cu un vădit caracter antinațional, sunt suficiente: “Dezvoltarea cu succes a perimetrelor offshore impune investiție de câteva miliarde de USD , în plus față de investițiile făcute în activități de explorare. Stabilitatea fiscală și a redevențelor este esențială pentru a se asigura încrederea investitorilor pentru a decide avansarea în faza de dezvoltare.”

Interesant e că ex-primministrul nu vorbește nimic în expunerea sa de motive despre dezvoltarea cu succes a poporului român și nici despre încrederea cu care învestesc (cert, însă nu investesc) cetățenii un guvern care ar trebui să le apere interesele și să lucreze în folosul națiunii. Nu vorbește nimic nici măcar despre numărul miliardelor de USD cu care îi scutim pe “investitorii strategici”, cu prețul a cel puțin 16 miliarde de euro.

Dar faptul că îi vom scuti de plata a 16 miliarde de Euro pe “investitorii noștri strategici” nu e destul! Conform propunerii legislative va trebui să le rambursăm printr-un credit fiscal și banii pe care aceștia i-au plătit până acum cu titlul de impozite în baza unor legi în vigoare ale Statului Român. Estimez că întoarcerea retroactivă a aplicării Legii 73/2018 (OG 7/2013) pentru producția din offshore în perioada 2013-2018 va avea un impact bugetar negativ de aprox. 100.000.000 lei/an, respectiv de 500.000.000 lei (fie 104 milioane de euro) pentru ultimii cinci ani în care, de facto, va retroactiva infama și neconstituționala lege. Bani pe care va trebui să îi “restituim” celor care ne fac onoarea să ne extragă resursele.

Nimic din toate acestea nu produce nicio urmă de îndoială aleșilor noștri, indiferent de culoarea lor politică, indiferent dacă sunt la putere sau în opoziție. Ba din potrivă! Atunci când am încercat să vorbesc cu un politician de la putere (extrem de vocal în alte circumstanțe) și să-i atrag atenția cu privire la faptul că dacă nu este retrasă legea România va pierde miliarde de euro (spunându-i totdată că numele politicienilor care vor fi părtași la această mârșăvie vor fi scrise “cu litere de rahat în cărțile de istorie”) acesta mi-a răspuns cu o întrebare: “Nu, serios acum, dar pe tine cine te plătește? Interesele cui le aperi?”

Ăsta este nivelul. Totul se reduce la bani. Din păcate nu la banii noștri, ci ai altora.

D’asta proiectul legislativ, deși exceptează de la toate legile incidente în materie, trece la pas, cu cvasi-unanimitate, prin toate comisiile de specialitate de la Camera Deputaților: Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, Comisia pentru transporturi şi infrastructură, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, toate s-au grăbit să avizeze un proiect de lege care instituie doar excepții de la aplicarea legii și restricții pentru drepturile cetățenilor și autorităților publice locale, dar și beneficii pentru exploataorii de resurse. Mai mult, la 11 Aprilie 2018 proiectul legislativ a trecut cu succes chiar și de “Comisia pentru buget, finanţe şi bănci” de la Camera Deputaților. Fără nicio obiecțiune sau luare de poziție publică din partea vreunui membru a acesteia: nici din partea lui Varujan Vosganian (ALDE), dar nici din partea lui Cosette Chichirău (USR), amândoi mult mai rezervați decât de obicei. Nu am auzit vreo reactie nici din partea lui Budăi Marius-Constantin (PSD). Sau din partea lui Huţucă Bogdan-Iulian (PNL). Sau Lazăr Sorin (PSD). Sau Nosa Iuliu (PSD). Sau Pirtea Marilen – Gabriel (PNL). Sau Pop Andrei (PSD). Sau Bran Ioana (PSD). Sau Cocoş Vasile (PSD). Sau Dobre Mircea-Titus (PSD). Sau Erdei Dolóczki István (UDMR). Sau Firczak Iulius Marian (minorități). Sau Heiuş Lucian-Ovidiu (PNL). Sau Iancu Marius-Ionel (PSD). Sau Ignat Miron (minorități). Sau Matei Călin-Vasile-Andrei (PSD). Sau Năsui Claudiu-Iulius-Gavril (USR). Sau Neagu Nicolae (PNL). Sau Pau Radu – Adrian (PSD). Sau Popescu Pavel (PNL). Sau Sighiartău Robert-Ionatan (PNL). Sau Ştefan Viorel (PSD). Sau Todoran Adrian-Mihăiţă (PMP). Sau Vîlceanu Dan (PNL). Toți au tăcut! Niciunul dintre acești aleși ai noștri nu au văzut nimic scandalos în acest proiect de lege.
Foarte probabil la fel vor reacționa și ceilalți colegi ai domnilor parlamentari enumerați… și cu toții vor trece la vot, în unanimitate, această inițiativă legislativă care trădează pe termen lung și foarte lung interesul Naional al României, proiect legislativ care riscă să devină una dintre cele mai rușinoase legi adoptate de către Parlamentul României.

Sau poate cineva, care se va gândi dacă nu la viitorul țării lui măcar la viitorul lui politic și la “dâra” pe care vrea să o lase în istorie, va retrage această inițiativă catastrofală și umilitoare pentru destinul nostru și al copiilor noștri.

Dacă nu, foarte posibil că undeva, cândva, peste o sută de ani sau mai mult de ani de la momentul în care se vor fi împlinit o sută de ani de la Marea Unire a unui mic popor, va veni și explicația eșuării națiunii noastre. Un istoric care se va aplica asupra unuia din momentele de cotitură care vor fi dus la decăderea accentuată și dispariția în lumea multiculturală a unui popor latin aflat până nu de mult la gurile Dunării de la Marea Neagră – o mare bogată în resurse, va spune în cartea sa – pe care nu o va mai citi nimeni în afara îndrumătorului său de doctorat – că, deși stăpân peste unul dintre cele mai bogate soluri și subsoluri din Europa, poporul român nu a știut să profite de darurile primite. Vor fi găsiți și vinovați: un obscur Prim-Ministru, un Parlament național care nu era tocmai național, însă era laș și inert, șefii acelui Parlament – care fiecare în parte visa să devină “șeful statului” care avea să dispară, un Președinte pus de alții pentru alții… dar mai ales un popor care a acceptat să fie prost condus și reprezentat și care a lăsat să îi fie luate pe nimic bogățiile și resursele care l-ar fi putut aduce în rândul lumii… sau care l-ar fi făcut măcar să reziste în fața vicisitudinilor istoriei.

Autor: Dan Chitic

Sursa: Dan Chitic