Corneliu Vlad despre originile revoluției din 1917

03:03, 29 aprilie 2017 | Opinii | 4198 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/R18k7

Care sunt originile spirituale, intelectuale şi ideologice ale Revoluţiei din Octombrie?

Un lider revoluționar de prim rang al secolului XX, Ciu Enlai, a lansat despre revoluția din 1789 o remarcă pe cât de spirituală, pe atât de subtilă și înțeleaptă. Întrebat, după aproape 200 de ani de la eveniment, despre importanța lui, a răspuns că e prea devreme să se pronunțe. Ne pronunțăm în fel și chip și despre evenimentele istorice din Rusia anului 1917 și din anii următori. Și trebuie precizat de la bun început că referirea doar la revoluția din octombrie este incompletă, căci marea cotitură istorică de atunci a fost un singur și același proces – care a cuprins și revoluția din februarie, si cea din octombrie, si razboiul civil – proces la capatul căruia Imperiul Rus s-a transformat in Rusia Sovietica.  Acest proces, grandios ca proportii, generos in sperante si tragic prin consecinte, se datoreaza, intelectual si ideologic, traditiilor umaniste, narodnice si revolutionare ale culturii ruse, dar si anarhismului si terorismului, ideologii si practici foarte raspandite in epoca pe continent, si, bineinteles, doctrinei comuniste a lui Marx.

 De ce această lovitură de stat s-a produs anume în Rusia şi în ce măsură este vorba despre ”un proiect de import”?

Sa nu uitam ca primul razboi mondial a sapat mormantul a trei imperii: habsburgic, tarist si otoman. Iar America a intrat in forta, ca lider, pe scena mondiala. Geopolitica lumii s-a schimbat si ea spectaculos. Prin resursele si capacitatile sale, Rusia, a sasea parte din uscatul Terrei, tara inzestrata cu bogatii fabuloase, promitea sa devina o putere planetara redutabila daca se moderniza, iar acest proces innoitor incepuse.  Marea finanta internationala a sesizat insa din fasa pericolul si i-a ajutat pe liderii conspiratorilor Trotsky (SUA) si Lenin (Germania) sa preia puterea in Rusia, in fruntea partidului lor mic dar bine organizat, pe fondul nemultumirilor populare cronice si a revoltei in crestere a maselor. Teoria loviturii de stat grefata pe o actiune revolutionara pare cea mai aproape de realitatea istorica si in cazul revolutiei/revolutiilor din Rusia.

Regimul sovietic a produs o ideologie specifică, numită şi religia civilizaţiei sovietice. Care ar fi cauzele şi trăsăturile definitorii ale sovietolatriei? Cum aţi explica faptul că la distanţa de mai bine de un sfert de veac virusul comunismului sovietic mai persisită în Rusia şi în alte ţări din fostul lagăr socialist?

Fenomenul sovietic, in toata diversitatea sa, de la teorie pana la obiceiurile din viata de zi cu zi, impuse nu neaparat de autoritati cat de realitati, a fost, in opinia mea, cel mai rasunator si mai dramatic esec al noului stat intemeiat pe temeiul ideologiei comuniste, adica prima experienta istorica de acest fel reusita pana atunci in lume. Eforturile ideologice de proportii gigantice de legitimizare si consacrare in lume a statului sovietic si a codului sau de idei nu au precedent in istorie – ca ofensiva spirituala in scopuri politice si geopolitice (de preemienta mondiala). Nostalgia de azi – atata cata este – dupa vremea comunista/sovietica se explica nu prin dragostea pentru acele regimuri  (din URSS si Europa de Est), ci, intre altele, prin nostalgia dupa propria tinerete (iar la cei tineri prin faptul de a nu fi trait si cunoscut si aspectele cumplite ale vietii de atunci); visul etern al omului  de a trai intr-o societate ideala (fie ea comunista sau nu); respingerea prezentului dezamagitor in numele unui trecut/viitor paradisiac. Daca ar fi sa rezumam cu ce se se va alege omenirea din “experimentul sovietic” si ce va mai supravietui din el in afara de referirile istorice, e greu de crezut ca va mai ramanea mare lucru pentru viitorime.

Vezi și  Să desemnăm inamicul sau să desemnăm răul!

Criticii experimentului sovietic se referă de cele mai multe ori la efectele politice şi economice ale acelei perioade, operând cu sistemul de referinţă al democraţiei occidentale. De ce aspectele de ordin religios, spiritual, metafizic rămân de cele mai multe ori pe plan secund?

Paradigmele capitalista si comunista sunt doar in aparenta usor de comparat si contrapus. Sunt parca tot mai multi cei ce se intreba in ce masura este (sau nu) mai uman capitalismul (re)nascand de astazi decat regimul comunist de dupa faza lui represiva (dar si cu teroarea ce l-a insotit permanent in stare latenta).  Ceea ce nu inseamna ca nostalgicii ar vrea neaparat o intoarcere la regimul de dinainte, oricat de “retusat” ar putea fi el.  Oricum, in fostul regim religiile si filozofiile, purtatorii lor, au avut parte de represiuni, iar viata spirituala a fost condamnata la supunere neconditionata si in masura in care s-a putut totusi manifesta relativ independent, nu a datorat nimic ideologiei. Dupa cum nici baletul, sportul, patinajul artistic – atat de performante sub sovietism –  nu au avut nimic de-a-face cu comunismul sau sovietismul.  Iar literatura a fost cu atat mai valoroasa cu cat s-a tinut departe de ideologia unica a zilei. Asa se face si ca, in mod paradoxal, nimeni nu poate cita vreun nume de ideolog comunist sau filozof marxist-leninist de marca aparut in URSS sau in tarile zise socialiste, adica din partea de lume unde se proclama ca ideologia este omniprezenta si ominipotenta.

În mod curent se consideră că liberalismul şi comunismul ar reprezenta două ideologii diametral opuse. Însă la o privire mai atentă putem identifica o serie de coincidenţe şi complementarităţi izbitoare. Dumneavoastră cum aţi descrie deosebirile şi similitudinile dintre cele două teorii politice?

Ideologiile sunt, prin definitie, constrangatoare. Nu neaparat insa si unele sentimente care, uneori, sunt luate in mod gresit drept ideologii. Dar sentimente care, atunci cand castiga masele, devin  o forta materiala (cum ar spune Marx, ca sa-i dam totusi si lui o satisfactie). Un asemenea sentiment este patriotismul (sau, cum i se spune in Occident, nationalismul sau suveranismul sau chiar patriotismul economic). Libertatea, insa, a fost/este la fel de conditionata si in Est, si in Vest. Daca in Est ea e, dupa Engels, “necesitatea inteleasa”, in Occident este,vulgar dar adevarat spus, “libertatea banului”. Avantajele si dezavantajele fiecarei ideologii/societati sunt relative, iar discutia in chestiune interminabila.

Vezi și  NATO, România şi Europa nouă (III)

Unii cercetători susţin precum că proiectul comunist şi-a găsit o continuare logică în proiectul globalist. În ce măsură găsiţi întemeiată această opinie?

Acum peste 25 de ani, adica pe la inceputul anilor 1990, am scris un text care se chema “Ieri internationalisti, azi globalisti” in care ma refeream  nu atat la supravietuitorii si – mai ales – urmasii de sange  ai fostilor cominternisti care au adus randuielile comuniste in Romania, ci la intregul proces mondialist de  astazi care-si propune, ca si revoluția mondiala sau expansionismul rosu de pana mai ieri, sa-si asigure hegemonia mondiala. Globalizare este si va fi, dar nu ca imperialism sau expansionism, dar ca interdependenta mereu crescanda a statelor. Esential este ca in trenul globalizarii, in care va urca intreaga planeta, sa aiba loc decent toate statele si natiunile si importante este pentru fiecare sa-si gaseasca un loc cat mai bun in acest tren, nu pe acoperis, pe tampoane, scari sau in toaleta.

În spaţiul ex-comunist, dar şi în Occident rusofobia este alimentată de confuzia menţinută în mod artificial între Uniunea Sovietică şi Rusia (de până la 1917 sau de după 1991), crimele fostului regim comunist fiind atribuite poporului rus. E ca şi cum nazismul ar fi atribuit poporului german, ceea ce ar trebui să stârnească în mod automat germanofobia. Cui serveşte menţinerea acestei confuzii şi cum ar putea fi depăşită?

Din pacate, confuzia care hraneste rusofobia  este una si mai grava, caci nu este una intre Rusia de azi, URSS-ul de ieri si Rusia imperiala de mai demult, caci, asemenea fiecarei mari puteri a lumii, si Moscova a avut permanent prezenta in main stream-ul sau politic si o componenta expansionista mai mult sau mai putin puternica. Confuzia esentiala este astazi, pentru multi, aceea intre cercurile imperiale, hegemoniste, care au avut in toate epocile istorice  exponenti la varful puterii si poporul rus. Romanii s-au inteles, ca oameni, intotdeauna foarte bine cu rusii si povestirea “Ivan Turbinca” a lui Ion Creanga e plina de miez in ce priveste  aceasta intelegere, empatie, comuniune. Dar, de intre timp, pe Nistru, pe Prut, s-au mai intamplat fapte istorice si conducatorii, elitele, celor doua tari nu au fost la inaltimea momentului pentru a gestiona  evenimentele nefericite. Pacat, caci romanii s-au inteles foarte bine in trecut cu rusii, mai bine decat cu oricare alt vecin de granita. Dar conducatorii si patura conducatoare din cele doua state sunt vinovate deopotriva  pentru acest tip de rusifobie care greveaza azi, si el, relatiile bilaterale si care,  repet, nu vizeaza nici poporul, nici omul obisnuit din Rusia.  E drept ca o rusofobie atipica, virulenta, a existat in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dupa cum a existat, si in teritoriul sovietic ocupat de trupele romane, o romanofobie virulenta,.  Dar razboiul a fost o situatie exceptionala, iesita din tiparele firesti ale istoriei. Astazi tot mai multi romani inteleg ca nu omul rus e vinovat pentru crimele regimului comunist din Romania si ca, dimpotriva, rusii au dat cel mai greu tribute de sange si de vieti omenesti  propriului lor regim comunist, dar si in cel de al doilea razboi mondial.  Insa confuziile anterior amintite persista, iar ele se datoreaza  si zidului de izolare  ridicat intre cele doua state si popoare.  Un zid absurd, pagubos, oricand riscant, o situatie parca ireala, dar o certitudine cu urmari care e tot mai greu de spus unde pot duce. Este momentul ca de ambele parti sa se puna capat acestei situatii neobisnuite care poate derapa periculos. In clipa cand cele doua popoare vor putea comunica  si nu vor mai fi invrajbite artificial  “de sus”, rusofobia va deveni un anacronism penibil.

Vezi și  Uniunea Sovietică nu este Rusia (3)

8. Relatiile dintre Biserica si partidul comunist  sunt prea dramatice si prea sensibile pentru a le putea trata aici in adevarul lor crud. Sunt mult prea multe lucruri de spus si mai ales de lamurit in materie. Iar pentru aceasta se cere un ragaz istoric. Dar  trebuie afirmat ca Bisericile ortodoxe  romana si rusa pot face, cu buna credinta,  mult mai mult decat pana acum, pentru apropierea popoarelor noastre de aceeasi credinta.

9. Sfada publica, de interes national si de curiozitate internationala, pe tema locului de veci care li se cuvin ramasitelor pamantesti ale unui conducator din trecut trimite la stravechi obiceiuri precrestine, care urca pana in varstele copilariei civilizatiei omenesti. Dar exprimarea unor opinii risca sa ofenseze susceptibilitati, chiar daca dupa cele mai recente sondaje de opinie, tot mai multa lume, in Rusia, ar dori inhumarea trupului imbalsamat al lui Lenin. Cat despre rolul lui Lenin in istoria Rusiei, dezbaterea este si ea infocata si promite sa se prelungeasca in timp. Presedintele Putin spunea, in primii ani dupa instalarea sa la Kremlin, ca prin Lenin “s-a pus o bomba sub casa numita Rusia  iar aceasta bomba a explodat”. Ideile lui Lenin “au dus intr-un final la prabusirea URSS”, a mai apreciat presedintele Federatiei Ruse. Reconcilierea cu un trecut fierbinte este, dupa cum se vede, la ordinea zilei, si in Rusia, ca in atatea alte tari ale lumii.

Articole relevante

Adrian Severin: De ce nu ne lasă americanii să îi iubim?
accesări 1906
1. Am criticat în mai multe ocazii comportamentul diplomaților americani acreditați la București, avertizând că aroganța cu care dau lecții românilor,...
Manifestul Alianţei Revoluţionare Globale (3)
accesări 2399
Partea a III-a. Imperativul revoluției În fața actualei stări de lucruri, conștientizate ca un rău intolerabil, ca o patologie și o situație ce c...
Precursorii iranieni ai celei de-a patra teorii politice
accesări 2196
Strămoșii intelectuali ai Revoluției Iraniene, Ahmad Fardid, Jalal Al-e-Ahmad și Ali Shariati împărtășesc multe puncte comune cu cea de-a patra teorie...
Laurent James: Romania ca proiect
accesări 2834
(Textul intervenției lui Laurent James (Franța), unul dintre participanții la reuniunea de comemorare a filosofului, geopoliticianului și scriitorului...
Disputa Rusia – Occident, praf (de stele) în ochii lumii?
accesări 806
Agenţia Spaţială Europeană şi Roscosmos au lansat luni prima fază a misiunii ExoMars TGO (Trace Gas Orbiter). Obiectivul – căutarea unor potenţiale fo...
Feminismul şi Noua Ordine Mondială (10)
accesări 1622
10. Recâştigarea puterii masculine  Întrucât nu putem spera să avem o viaţă „ca-n filme” şi deoarece „viaţa bate filmul”, cu cât mai curând se vor sc...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (11)
accesări 1647
11. Minciuna despre investițiile străine ca sursă a dezvoltării Într-un paragraf al cărții sale, intitulat cât se poate de elocvent, ”România va rămâ...
Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (14)
accesări 1571
14. Încă o dogmă liberală: statul ca piedică în dezvoltarea economică Printre elementele-cheie ale tacticii de învăluire și de anesteziere a voinței ...
Protoiereul Vsevolod Ceaplin (Rusia): “Avem nevoie de o contrarevoluț...
accesări 2959
100 de ani de la lovitura de stat bolșevică 10 întrebări pentru cei care gândesc din partea www.flux.md Cu prilejul centenarului de la Revoluția din...

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *