Ateismul medicilor le afectează acestora grav performanţele şi le omoară pacienţii » FLUX on-line | Ateismul medicilor le afectează acestora grav performanţele şi le omoară pacienţii

Ateismul medicilor le afectează acestora grav performanţele şi le omoară pacienţii

10:03, 8 mai 2018 | Opinii | 400 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Mă refer în special la cazurile limită precum cel al lui Alfie, Charlie şi altor sute de mii, milioane de pacienţi, copii sau adulţi, care sunt expediaţi rapid pe lumea cealaltă în virtutea unui diagnostic pornit din aroganţa specialistului, neamendată de dimensiunea smereniei umane. Nu cred că un medic cu deschidere către Dumnezeu va fi în stare să spună vreodată: nu se mai poate face nimic, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista şi nu ar putea să se întâmple, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori, o minune; mai ales atunci când nu s-au epuizat nici pe departe toate posibilele soluţii. Căutaţi şi veţi fi uimiţi de câţi fără scăpare au scăpat, de mărturiile lor din perioada în care, în cazul unui accident de circulaţie internă sau accident exterior, erau pierduţi pentru aparate, dar nu şi pentru medicii încăpăţînaţi să lupte până când nu va mai exista chiar nicio speranţă, de bolnavi incurabili, de bolnavi în comă care într-un mod miraculos s-au vindecat şi au continuat să trăiască mulţi alţi ani.

Ca să nu mai vorbesc despre toată suita de grozăvii, brutalităţi, cruzimi, sadisme, ticăloşii care însoţesc cazuri precum cele ale lui Alfie, imposibile de imaginat în cazul unui medic creştin. Amintiţi-vă de denunţul asistentei de la Alder Hey care vorbea despre mulţi alţi copii torturaţi, lăsaţi de moară în chinurile îngrozitoare ale setei, doar pentru că „somităţile lor” specialiste deciseseră astfel. Niciun pic de omenie, niciun pic de compasiune, niciun pic de respect pentru viaţa umană, nu mai vorbesc de dragoste. Doar o logică rece, demonică, crudă a celor care au dreptatea şi puterea de partea lor. Nu cred că există un singur medic cu credinţă în Dumnezeu care să procedeze astfel. Poate greşi, chiar fatal, poate să nu ştie, poate fi netalentat, dar nu poate ucide cu zâmbetul îngheţat al celui fără suflet.

În cele ce urmează vă prezint un alt caz de diagnostic fatal al unor medici, dar şi de opoziţie încăpăţânată a viitoarei mame, care a avut norocul de a avea copilul destinat morţii în înăuntrul ei şi nu într-o cameră de spital. Cazul a fost prezentat pe site-ul Ştiri pentru viaţă.

Medicii sunt experții care ne așteptăm să cunoască cel mai bine starea de sănătate a unei persoane la momentul prezent și să o poată prevedea și pe viitor. Dar apar tot mai multe cazuri de părinți ai căror copii sunt bine, în ciuda faptului că medicii făcuseră cele mai sumbre predicții și presaseră pentru avort.

Această atitudine a unor cadre medicale este ciudată, când te gândești cât de mult a avansat azi medicina. Sunt remedii pentru cele mai diverse probleme medicale astăzi. Totuși, încă se mai insistă pentru „soluția rapidă”. Probabil că avortarea copiilor „defecți” pare mai simplă decât efortul și consumul de resurse pentru a le salva viața.

Samantha Dukes, din Aberdeen, Scoția, îl are pe Dexson, un băiețel sănătos și vesel, în vârstă de patru ani. Când era însărcinată cu el în 22 de săptămâni, copilul a fost diagnosticat cu spina bifida, o malformație a sistemului neurologic central, cu rinichi uniți și o problemă a creierului.

Medicii i-au spus că bebelușul nu va supraviețui după naștere și au încurajat-o să avorteze. Samantha, care pe atunci avea 33 de ani și doi copii, a fost la un pas de a face ce i s-a spus. S-a dus la spital să avorteze, dar nu a putut fi programată în ziua respectivă.

S-a gândit atunci că era de la Dumnezeu să păstreze copilul. Acum, privindu-l cum se mișcă vioi prin jur, se felicită pentru alegerea făcută.

Chiar și după ce a luat decizia de a păstra copilul, medicii au continuat să o preseze – de încă 20 de ori, estimează ea: „Eram deja în a 33-a săptămână, iar ei încă mă întrebau: «Ești sigură că vrei să continui? Nu e încă prea târziu. Ginecologul mă întreba dacă nu vreau să fac [avort] de fiecare dată când mergeam la control. Mi se tot spunea că nu are cerebel și nu va putea nici să-și țină capul sus, că va fi o legumă»”.

Dar ea a continuat să creadă în copilul ei. Pe 24 martie 2014, l-a născut pe Dexson prin cezariană. Copilului i s-au făcut câteva operații în primele săptămâni de viață, pe care le-a suportat bine.

Dexson poate acum să meargă pe distanțe mici de unul singur și frecventează clasa pregătitoare împreună cu alți copii din vecinătate. Are încă dureri de spate și picioare, dar acestea vor înceta după următoarea operație.

„Nu se plânge niciodată. Și e un băiețel atât de vesel! Sunt foarte mândră să fiu mămica lui!”, spune Samantha.

Paul Ghițiu

Sursa: solidaritateeuropeana.wordpress.com

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,