Armata SUA este sufocată de tehnologii învechite. Dosar militar (I)

17:55, 1 februarie 2018 | Opinii | 3308 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

În timp ce rivalii lor investesc în echipamente noi, Washingtonul este împotmolit şi repară vechituri

Prin 1958 un anume Edward Katzenbach scria cum, deşi intraţi bine în seoclul 20,  au fost hătărâţi să menţină unităţi mari de cavalerie, în ciuda evidenţei de netăgăduit, din Primul Război Mondial, că o şarjă de cavalerie pe câmpul de luptă însemna sinucidere curată. Spunea ultimul comandant al Cavaleriei americane, insistând să trimită unităţi tactice de cavalerişti  în faţa tancurilor, că „atunci când se vor fabrica patine cu rotile mai rezistente, cai mei le vor folosi”. Din acele vremuri încoace, armata americană a parcurs un drum lung, dar avem încă motive să credem că este în stare şi astăzi să pună cailor patine cu rotile.

Originalul articolului publicat în Foreign Policy în data 29.01.2018

Nu este pentru nimeni un secret, că Departamentul Apărării este preocupat să ţină pasul cu evoluţia rapidă a tehnologiilor produse în domeniul privat. Discuţia s-a concentrat, însă, asupra achiziţiilor de tehnologii, şi nu a schimbării lor. Lipsa unei preocupări în această direcţie va avea drept consecinţă faptul că echipamentele învechite ale Armatei vor deveni  o problemă mai mare, decât însăşi înnoirile de mâine.  Este limpede, că ritmul actual al schimbului de tehnologii va face ca sistemele militare actuale să ajungă  grabnic învechite în deceniile următoare. Avansurile în domenii ca inteligenţa artificială, vehicule autonome, ştiinţa materialelor pentru arme şi nanoitehnologiile ameninţă să producă modificări calitative, nu numai cantitative,  în purtarea războiului în viitorul apropiat. Deşi Statele Unite au cheltuit mult mai mult cu Armata decât alte ţări, de mai multă vreme,  acest avantaj acumulat este vulnerabil şi el. Oferă adversarilor internaţionali ai Washingtonului şi concurenţei avantajul   să recupereze rămânerea lor în urmă şi, utilizând tehnologii noi,  să treacă în faţa Statelor Unite.

Sunt multe căi de a scăpa Armata americană de echipamentele vechi. În primul rând, pentru ca noile tehnologii să-şi facă drum către Pentagton, trebuie aduse la realitate structurile birocratice de acolo. Sunt necesare recrutări, recalificări şi specializări ale personalului, dezvoltarea şi implementarea unor noi proceduri standard operaţionale, crearea unor noi facilităţi, deloc ieftine, întreţinerea adecvată, şi alte investiţii logistice pentru utilizarea noutăţilor. Când este vorba de tehnologii, birocraţia se dovedeşte foarte rezistentă,  se adaptează şi se măreşte şi este foarte greu să scapi de ea, odată ce s-a pripăşit pe lângă cele schimbate. Spunea William McBride,  un faimos expert militar de la sfîrşitul secolului 19, referindu-se  la modernizarea flotei americane: „Ierarhiile militare vor să fie stabile, iar când o nouă tehnologie le pericliteză stabilitatea, reacţia lor poate fi dură, ostilă.”  Ei bine, Pentagonul a experimentat aceleaşi sentimente recent, în cazul utilizării dronelor, atunci când forţele aeriene şi navale şi-au manifestat puternic preferinţa pentru aparatele conduse de om.

Rezistenţa faţă de nou în Armată se manifestă şi în cazul marilor firme producătoare de echipamente defensive, a lobbyiştilor ahtiaţi după profituri şi a unor membri ai Congresului, toţi aceştia dorind să perpetueze echipamente învechite, demodate, dar combinate cu tehnologii extravagante, de ultimă oră. Asta se întâmplă cu bombardierele B-1, submarinele Trident, rachetele MX şi chiar avionul de luptă F-35 Joint Sticker. Ele sunt un „arsenal baroc” de componente noi, costisitoare, şi altele vechi, depăşite şi asta pune în discuţie forţa lor. Logica simplă spune că o cursă pentru obţinerea de tehnologii noi, combinată cu investiţii în alte tehnologii învechite nu duce la nimic altceva, decât la faliment…

Leo Blanken, Jason Lepore, Stephen Rodriguez,

 29 ianuarie 2018,

Foreign Policy

Traducere din Engleză de Radu  Toma

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,