Alexandr Dughin: Imaginea unei lumi normale

19:24, 23 decembrie 2015 | Opinii | 2908 vizualizări | 2 Comentarii | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/lB8W8

Continuăm să publicăm fragmente din lucrarea „Misiunea Eurasianistă. O introducere în eurasianism”, care urmează să apară în curând la o editură din România.

Suntem informaţi, prin tentative de hipnoză şi propagandă, că lucrurile nu se pot manifesta altfel decât o fac în prezent şi că orice altă lume ar reprezenta o alternativă şi mai neprielnică. Aceeaşi placă familiară ne spune că „democraţia prezintă multe defecte, însă că celelalte regimuri politice sunt cu atât mai rele, că este mai bine să acceptăm ceea ce avem deja”. Această afirmaţie este falsă şi nu constituie decât propagandă politică. Lumea în care trăim este inacceptabilă, intolerabilă şi conduce în mod inevitabil către suicidul nostru ca civilizaţie. Descoperirea unei alternative la acest regim este vitală pentru supravieţuirea noastră. Dacă nu reuşim să răsturnăm status-quo-ul, să schimbăm cursul dezvoltării civilizaţiei, să privăm de putere şi să dizolvăm oligarhia globală ca sistem şi ca forţe, grupuri, instituţii, corporaţii manipulatoare şi chiar indivizi manipulatori, nu numai că vom deveni victime, dar vom fi şi complici la acest sfârşit iminent. Declaraţiile de genul „lucrurile nu merg chiar atât de rău”, sau „înainte era mai rău”, „cumva, lucrurile se vor îndrepta înspre mai bine” etc. reprezintă forme vădite de sugestie hipnotică ce are rolul de a păcăli şi ultimii purtători ai gândirii libere şi independente şi de a amorţi analiza lucidă până la stadiul de apatie. Oligarhia globală nu poate permite supuşilor săi să îndrăznească să gândească independent şi în afara cadrului standardelor impuse în mod secret. Această elită nu acţionează în mod direct, ca în cazul regimurilor totalitariste din trecut, ci o face într-un mod subtil şi insidios, determinând popoarele să nu îşi pună la îndoială dogmele şi chiar să-i facă să creadă că acestea au fost adoptate voit de către fiecare persoană în parte. Însă demnitatea umană depinde de capacitatea de a alege între a spune ”da” sau ”nu” situaţiei actuale. Nicio entitate nu poate scoate un „da” cu forţa din partea unei persoane şi să îl facă să pară o exprimare umană a acordului. Indivizii pot refuza orice, în orice moment şi în orice situaţie. Prin negarea acestui drept fundamental, elita globală neagă demnitatea noastră ca oameni. Acest lucru înseamnă că se opune nu numai umanităţii, ci şi caracterului uman şi naturii umane. Acest aspect este suficient pentru a ne da dreptul la revoltă împotriva elitei, de a respinge elita şi întreaga situaţie de fapt, la a ne deştepta din hipnoza ei şi la a ne imagina alternativ o altă lume, o altă cale, o ordine diferită, un sistem diferit, un prezent şi un viitor diferite. Lumea care ne înconjoară este inacceptabilă. Este nocivă din toate punctele de vedere. Este injustă, dezastruoasă, nedemnă de încredere şi amăgitoare. Nu este liberă. Ea trebuie strivită şi distrusă. Avem nevoie de o lume diferită. Care nu va fi mai rea, după cum ne sugerează oligarhia globală şi servitorii devotaţi ai acesteia în tentativa de a ne îngrozi. Ea va fi una mai bună şi se va îndrepta spre calea izbăvirii.

Ce înseamnă, în situaţia de faţă, o lume mai bună şi ordinea mondială dorită? Pe ce ne bazăm când afirmăm că lumea existentă este una patologică? Imaginea a ceea ce presupune o lume mai bună poate lua forme foarte diferite, în funcţie de persoana care o pune în perspectivă, contează doar faptul că toate aceste imagini sunt în dezacord ireconciliabil cu situaţia actuală. Dacă analizăm atent datele specifice ale fiecăruia dintre aceste proiecte alternative, ne vom confrunta inevitabil cu controverse în tabăra celor care sprijină alternativa globală. Unitatea acestora va fi zdruncinată, dorinţa lor de a se opune va fi paralizată, iar competiţia dintre diferitele proiecte propuse de aceştia va submina consolidarea forţelor anti-globaliste. Trebuie să ne împotrivim acestei tentative. Astfel, putem discuta despre o lume normală, o lume mai bună, numai dând dovadă de o atenţie deosebită. Cu toate acestea, există câteva principii şi repere evidente care nu pot fi puse la îndoială de nici un individ întreg la minte. Să încercăm să le descoperim.

  1. Este necesar un model economic, o alternativă la sistemul financiar capitalist speculativ care există în prezent. Alternativele pot fi observate în „adevăratul capitalism industrial”, în economia islamică, în socialism, în proiectele ecologice şi în sistemele asociate de producţie efectivă. Trebuie să căutăm mecanisme economice complet noi, inclusiv noi forme de energie, de organizare a muncii ş.a.m.d. Într-o lume normală, economia nu va mai semăna cu cea care există în prezent.
  2. Recunoaşterea limitelor de dezvoltare şi ale resurselor naturale finite, precum şi problema distribuţiei trebuie rezolvate în baza unui plan realist şi comun pentru întreaga umanitate, nu în baza luptei egoiste şi competitive darwiniste pentru utilizarea şi controlul acestor resurse. Războiul resurselor – indiferent dacă se manifestă în mod militar sau economic – trebuie să fie suprimat complet. Umanitatea este ameninţată de această luptă, iar în faţa unei astfel de provocări trebuie să adoptăm o atitudine diferită faţă de problemele democraţiei şi resurselor. Nu pot exista câştigători în acest joc. Toată lumea pierde. Într-o lume normală, răspunsul la o asemenea provocare ar trebui să vină din partea tuturor oamenilor din lume luaţi laolalta, nu separat.
  3. Starea normală şi optimă a existenţei umane nu presupune fragmentarea şi disiparea în indivizi atomizaţi, ci conservarea structurilor organismului social, care păstrează procesul de transmitere al culturii, cunoştinţelor, limbilor, practicilor şi convingerilor de la o generaţie la alta. Omul este întâi de toate o fiinţă socială. Iată de ce individualismul liberal este distructiv şi criminal. Trebuie să salvăm societatea umană cu orice preţ. Acest lucru presupune că solidaritatea socială trebuie să fie mai presus de individualismul liberal.
  4. În societatea care urmează să ia formă, individul trebuie să fie liber să îşi conserve demnitatea umană, esenţa şi integritatea. De asemenea, trebuie să ne conservăm structurile fără de care personalitatea individuală nu se poate dezvolta şi prinde rădăcini – familia, munca productivă, instituţiile publice, dreptul de a-şi determina propriul destin ş.a.m.d. Tendinţele ce duc la dizolvarea elementelor care ne fac umani ca membri ai societăţilor şi culturilor şi la înlocuirea cu tipuri umane noi, universale sau cu pervertiri post-umane trebuie oprite. Umanitatea noastră, indiferent de formele şi diversitatea în care se manifestă, este ceva ce trebuie conservat şi chiar recreat după chipul şi asemănarea anterioare.
  5. O societate normală este aceea în care popoarele, naţiunile şi statele sunt conservate ca forme tradiţionale ale comunităţii umane create de istorie şi tradiţie. Acestea se pot schimba, însă nu trebuie desfiinţate sau contopite forţat într-un creuzet mondial unic. Diversitatea popoarelor şi naţiunilor reprezintă tezaurul istoric al umanităţii. Desfiinţarea acesteia înseamnă desfiinţarea istoriei, libertăţii şi valorilor culturale. Procesele de globalizare omogenizantă, impulsionate de pieţe, trebuie să fie oprite şi inversate.
  6. O societate normală se bazează pe posibilitatea de a obţine cunoştinţe, de a oferi cunoştinţe, într-o formă de osmoză cu lumea şi existenţa noastră ca fiinţe umane, datorită tradiţiei , experienţei, descoperirilor şi libertăţii de a căuta sensuri. Sfera cunoaşterii nu trebuie să fie un câmp al concursurilor virtuale de frumuseţe, al hipnozei media sau un spaţiu al manipulării conştiinţei la scară mondială. Presa acţionează ca un surogat virtual care înlocuieşte realitatea. Aceasta trebuie să fie înlocuită de o reflecţie interioară lucidă, bazată pe surse deschise, intuiţie, creativitate şi experienţă. Pentru a realiza acest lucru, este necesară zdrobirea dictaturii actuale a mass-media comerciale şi distrugerea monopolului elitelor mondiale, care domină în prezent conştiinţa maselor.
  7. Societatea normală trebuie să aibă o perspectivă pozitivă asupra viitorului. Însă, în acelaşi timp, pentru a atinge obiectivul dorit, este necesară renunţarea la iluzia că lucrurile în sine evoluează în bine sau, din contra, presupunerea că dezastrul este inevitabil. Concluzia istoriei umanităţii este că perspectivele sunt deschise oricărui rezultat. Ea include voinţa umană şi capacitatea de a împlini propria libertate. Acest lucru face ca viitorul să fie un domeniu al posibilităţilor: poate fi mai bun sau mai rău, în funcţie de cum va fi creat. Totul depinde de ceea ce alegem şi de ceea ce facem. Dacă nu alegem sau ne lipseşte voinţa de a-l continua, este posibil ca viitorul să nu mai apară deloc, sau, în mod alternativ, ne putem confrunta cu un viitor nedorit.
  8. Societatea normală trebuie să fie diversă, pluralistă şi policentrică. Ea trebuie să includă numeroase posibilităţi deschise şi numeroase culturi. Dialogul trebuie să se desfăşoare liber, nu forţat. Fiecare societate trebuie să aleagă pentru sine însăşi echilibrul dintre componentele spirituale şi cele materiale. Totuşi, după cum ne arată istoria, dominaţia abruptă a materialismului conduce inevitabil spre catastrofă. Neglijarea dimensiunii spirituale a existenţei noastre este fatală şi respinge elementele care ne fac umani. Saltul actual brusc spre un materialism exagerat trebuie să fie oprit de o inversare radicală a direcţiei spre principiul spiritual. Dominaţia bogăţiei şi goana după aceasta nu trebuie sub nicio formă să fie mai presus de valorile noastre sau să fie aşezată în culmea piedestalului unei societăţi. Fiecare societate, unde rolul banilor nu este la fel de important ca în societatea noastră, este prin definiţie mai sănătoasă, corectă şi acceptabilă decât cea în care trăim astăzi. Orice individ care crede altceva este fie bolnav, fie o victimă al influenţei oligarhiei globale. Justiţia şi armonia sunt mai importante decât succesul personal şi lăcomia. Lăcomia şi interesul propriu individualist sunt considerate păcate sau slăbiciuni de aproape fiecare cultură umană şi religie. Justiţia şi preocuparea pentru binele comun reprezintă una din valorile cele mai obişnuite. O societate normală este mai bună decât cea care se se bazează pe egoism. O ordine mondială firească recunoaşte echilibrul de puteri şi dreptul societăţilor şi culturilor diferite de a-şi găsi propria cale. Cu alte cuvinte, acesta este standardul, iar acest standard, chiar în forma sa cea mai generală şi aproximată, este radical opus celui care ne înconjoară. Acest status-quo nu este normal, este o patologie. Odată ce puterea oligarhiei mondiale este perturbată, toate lucrurile vor reveni în prim-plan.
  9. Într-o societate normală nu ne putem descurca fără putere în general. Puterea a existat, există şi va continua să existe, într-o formă sau alta. De asemenea, puterea este prezentă în societatea globală existentă la ora actuală. Această putere aparţine oligarhiei mondiale, care îşi camuflează exercitarea puterii prin pieţele libere, democraţie, complicitate şi faţada diversităţii din centrele decizionale mondiale. Oligarhia globală îşi păstrează puterea indiferent de context, ea minfestându-se în mod indirect, acţionând nu prin constrângere, ci prin intermediul mijloacelor subtile de control. Discutăm despre o formă de putere aparent mai puţin brutală, ea fiind una mai insidioasă, amăgitoare şi perversă, şi totuşi, în esenţă, una nu mai puţin brutală şi totalitaristă. Ocazional ea capătă forma unui anarhism totalitarist paradoxal, care acordă libertate deplină maselor, însă numai în condiţiile în care păstrează controlul complet asupra conţinutului, contextului şi parametrilor acestei libertăţi. Eşti liber să faci orice, însă numai în conformitate cu regulile stabilite, acestea fiind dictate de oligarhia globală. Într-o societate normală puterea nu trebuie să aparţină unei elite politice şi financiare anonime, care conduce umanitatea spre un sfârşit iminent, ci celor mai buni în sens meritocratic – cei mai puternici, inteligenţi, spirituali şi corecţi, eroii şi înţelepţii, dar nu unui sistem care recompensează emoţiile elementare umane, lăcomia – oficialii corupţi din întreaga lume, mincinoşii şi uzurpatorii. Puterea implică întotdeauna proiecţia mai multor voinţe pentru o singură situaţie. Formarea acestei situaţii trebuie să aibă loc în conformitate cu tradiţiilor istorice, sociale, culturale şi uneori religioase ale fiecărei societăţi în parte. Nu există o formulă generală pentru o putere optimă. Democraţia poate funcţiona într-o societate şi poate fi un fiasco în alta. Monarhia poate fi una armonioasă sau poate deveni o tiranie. Administrarea colectivă asigură atât rezultate pozitive, cât şi negative. Nu există reţete universale potrivite tuturor. Însă orice fel de putere sau chiar lipsa acesteia este mai bună decât cea cu care ne confruntăm în prezent şi care şi-a asumat controlul asupra umanităţii la scară mondială.
  1. Standardul provine dintr-o anumită istorie a unei anumite societăţi umane şi nu trebuie înlocuit cu altul. Acesta trebuie să fie un proces evolutiv şi organic ale dezvoltării istorice şi culturale. Normele, idealurile şi legile pe care societăţile şi popoarele le capătă prin suferinţă, încercări, erori, dialoguri, evaluări şi experimente colective sunt elaborate pe parcursul mai multor secole. Din acest motiv, fiecare societate are dreptul inalienabil de a-şi stabili propriile norme şi valori. Nicio persoană din afară nu are dreptul de a critica aceste norme în baza propriilor norme, diferite de celelalte. Dacă popoarele şi naţiunile nu se dezvoltă în acelaşi mod ca vecinii lor, asta nu înseamnă că ele pur şi simplu nu pot face acest lucru, ci că, in extenso, nu doresc acest lucru, că interpretează timpul istoric şi judecă succesele şi eşecurile după propriile criterii. Acest adevăr trebuie recunoscut odată şi pentru totdeauna, iar orice prejudecăţi coloniale şi rasiste trebuie respinse în mod categoric: dacă o anumită societate diferă de propria noastră societate, asta nu presupune că respectiva este mai slabă, înapoiată sau primitivă faţă de societatea noastră; ci ea pur şi simplu diferită, iar caracterul diferit stă în natura ei. Numai o astfel de abordare este normală. Globalismul, occidentocentrismul şi universalismul sunt patologii profunde care trebuie eradicate. În mod special este patologic sau chiar criminal dacă standardele universale sunt definite de o elită mondială nelegitimă, auto-proclamată, care a uzurpat puterea mondială. Există numeroase tipuri de norme, la fel cum există societăţi diferite. Cu alte cuvinte, numai una din aceste norme este universală: absenţa unui standard uniform aplicabil tuturor, precum şi libertatea şi dreptul de a alege.
Vezi și  Disputa Rusia - Occident, praf (de stele) în ochii lumii?

Articole relevante

Aleksandr Dughin: Jean Parvulesco n-a murit
accesări 2174
(Intervenția lui Aleksandr Dughin prin skype la reuniunea din 12 noiembrie de la Câmpulung Muscel (România), cu ocazia comemorării filosofului mistic ...
Lumea Multipolară ca polilocviu intrecivilizațional
accesări 1788
Astăzi a ieșit de sub tipar sub egida Institutului de Relații Internaționale din Moldova cartea profesorului Aleksandr Dughin ”Relații Internaționale”...
O sfidare radicală a actualei ordini mondiale
accesări 2148
Textul pe care îl publicăm mai jos este un document programatic al unui grup de intelectuali angajați plenar în lupta de idei contra ordinii mondiale ...
Manifestul Alianţei Revoluţionare Globale (3)
accesări 2129
Partea a III-a. Imperativul revoluției În fața actualei stări de lucruri, conștientizate ca un rău intolerabil, ca o patologie și o situație ce c...
Alexandr Dughin: „Influenţa nefastă a unipolarităţii”
accesări 2635
Vă propunem un fragment din lucrarea "Misiunea Eurasianistă. O introducere în eurasianism", care urmează să apară în curând la o editură din România. ...
Decăderea Occidentului – Statele Unite ca ţară a răului absolut
accesări 5990
Continuăm să publicăm fragmente din lucrarea „Misiunea Eurasianistă. O introducere în eurasianism”, care urmează să apară în curând la o editură din R...
Un gânditor rus îndrăgostit de cultura română. Dughin la București...
accesări 4910
Prezența lui Aleksandr Dughin la București în ziua de 5 aprilie 2017 cu ocazia lansării antologiei ”Destin Eurasianist”, apărută la editura ”Mica Vala...
Manifestul Alianţei Revoluţionare Globale (2)
accesări 1720
Program, principii, strategie Partea a II-a. Imaginea unei lumi normale Ni se induce ideea (este vorba de hipnoză și propagandă) precum că alt...
Navighează dupa cuvinte-cheie: ,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Marian Rădulescu, 9 ianuarie 2016 la 12:10

    Jegul asta uman vrea să pară noul Rasputin, dar el este o scursură a societăţii ruse.

      bogdan, 12 ianuarie 2016 la 13:53

      ai dreptate..lumea este plina de gunoaie…
      te uiti vreodata in oglinda?