Aleksandr Dughin: Sfânta Alianţă

15:51, 27 septembrie 2016 | Opinii | 2034 vizualizări | 2 Comentarii | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/SxvpR

Continuăm traducerea şi publicarea celor mai puternice intervenţii ale acestui filosof rus în cadrul emisiunii sale TV „Directiva lui Dughin”, difuzate la postul de televiziune „Ţarigrad” şi publicate pe saitul www.katehon.com.

La 26 septembrie 1815 Austria, Prusia şi Imperiul Rus au semnat la Paris acordul de creare a Sfintei Alianţe. Aceasta idee a materializat proiectele împăratului rus Aleksandr Întâiul.

Sfânta Alianţă, La Sainte-Alliance, a reprezentat un proiect de o importanţă excepţională, acesta având câteva dimensiuni.

Sub aspect geopolitic el a reprezentat iniţiativa de a uni statele continentale într-un bloc strategic comun. După victoria asupra lui Napoleon, care râvnea să unească Europa în jurul Franţei, împăratul rus le-a propus ţărilor continentale ale Europei un alt model de unire strategică. La baza ei era ideea unei alianţe a Rusiei cu ţările germane Prusia şi Austria. Prin intermediul Sfintei Alianţe Rusia ieşea în prim-planul structurii securităţii europene. Ea îşi asigura o poziţie privilegiată în concertul marilor puteri.

Sfânta Alianţă nu doar consolida rezultatele Congresului de la Viena, care trăgea o linie de totalizare sub înfrângerile Franţei lui Napoleon, ci şi formula un plan pentru viitorului Europei, unde urma să domine Tradiţia, pacea şi cooperarea între societăţile creştine şi monarhice.

Ulterior la această Sfântă Alianţă au aderat practic toate monarhiile europene, cu excepţia Marii Britanii, care înţelegea prea bine că realizarea unui asemenea proiect reduce la zero aspiraţia Angliei de a conduce întreaga Europă. Deşi Anglia nu-şi putea permite să renunţe la participarea la Sânta Alianţă, ea continua să tindă să o limiteze în fel şi chip şi chiar să o destrame definitiv.

Dimensiunea ideologică a Sfintei Alianţe este una şi mai valoroasă. Aleksandr Întâiul vedea într-o astfel de unire crearea ultimei redute de apărare în faţa Modernităţii, care îşi declanşase ofensiva împotriva Europei. Europa a resimţit efectele modernizării, ale democraţiei, ale capitalismului şi ale distrugerii valorilor creştine după Revoluţia Franceză şi în mod special în perioada lui Napoleon, care era un purtător al aceloraşi tendinţe, doar că sub acoperirea unei coroane imperiale  de paiaţă. Conservatorii secolului XIX priveau epoca modernă ca pe sosirea veacului antihristului. Însă misiunea unui împărat creştin în accepţia ortodoxă, bizantină consta anume în faptul de a fi katechon, care apără lumea de venirea antihristului.

Fiind influenţat de ideologia bizantină şi aplicând ideea de katechon la zguduirile revoluţionare ale Europei secolului XIX, Aleksandr Întâiul a avansat un proiect de o valoare covârşitoare. Un proiect nu doar al acelui secol, ci şi a tuturor ultimelor veacuri. În faţa antihristului lumii moderne care îşi făcuse apariţia, toate monarhiile Europei urmau să-şi conştientizeze propria menire şi să strângă rândurile împotriva unui duşman comun. Faţa acestui duşman era la vedere: masonii, liberalii, democraţii revoluţionari, socialiştii. Această reţea penetrase societăţile europene, distrugea tradiţia de viaţă creştină, submina temeliile Bisericii, pregătea comploturi politice şi asasinate, învrăjbea popoarele europene. Scopul urmărit era nimicirea civilizaţiei creştine şi a Tradiţiei, şi edificarea pe ruinele acesteia a civilizaţiei antihristului în frunte cu un Guvern Mondial.

Sfânta Alianţă era chemată să consolideze forţele Tradiţiei şi să determine monarhii europeni să revină la îndeplinirea misiunii lor supreme – apărarea creştinătăţii, a originilor culturale greco-romane, a popoarelor şi societăţilor care le-au fost încredinţate spre oblăduire în faţa pericolului morţii şi a duşmanului neamului omenesc.

Şi chiar dacă Sfânta Alianţă n-a avut parte decât de o existenţă scurtă, fiind surpată prin uneltirile englezilor şi ale acelor forţe, împotriva cărora era îndreptată, acest proiect îşi păstrează pe de-a-ntregul valoarea până în zilele noastre. Dacă e să observăm cât de departe a avansat civilizaţia antihristului timp de două secole ce s-au scurs din momentul semnării acestui acord, ţi se ridică părul măciucă. Nu mai există deja nici imperiile europene, nici monarhiile sacre, iar societăţile europene îşi pierd într-un ritm vertiginos ultimele legături cu creştinismul. Instituţiile tradiţionale se prăbuşesc. Cultura, dar şi ştiinţa, care a ajuns în pragul creării unor homunculuşi şi golemi, demonstrează nişte manifestări ale iadului adevărat, care, iată, devine realitate.

P.S.: Monarhiile europene şi-au încetat existenţa, dar Sfânta Alianţă rămâne vie ca idee, ca proiect, ca un orizont al viitorului. Există doar două tabere – tabăra Sfintei Alianţe, adică a Tradiţiei, şi tabăra antihristului, adică a timpurilor noi, a Modernităţii şi a Postmodernităţii.  A treia cale nu există.

26 septembrie 2016

Traducere de Iurie Roşca

Articole relevante

Radu Toma: Despre repere morale în politica externă americană
accesări 2969
Patrick ”Pat” Buchanan, 77 de ani, este un om politic american de origine irlandeză, britanică, scoţiană şi germană, catolic, dintotdeauna conservator...
Uniunea Sovietică nu este Rusia (3)
accesări 948
3. Despre teritoriul național Elementele de bază ale statului sunt: teritoriul, puterea, poporul și loialitatea cetățenilor. Și iată că în toate...
Manifestul Alianţei Revoluţionare Globale (2)
accesări 1905
Program, principii, strategie Partea a II-a. Imaginea unei lumi normale Ni se induce ideea (este vorba de hipnoză și propagandă) precum că alt...
Aleksandr Dughin: Războiul Ideologic al Occidentului
accesări 1030
Suntem cu toții martorii faptului cum relațiile dintre Rusia și Occident devin din ce în ce mai tensionate. Presa occidentală a declanșat o campanie d...
Opinie: SUA transmite România sub „protectoratul” turc
accesări 1113
România este o colonie. Acesta nu este un slogan, este purul adevăr, iar aceasta este realitate de peste 150 de ani. Fie că au fost ”Marile Puteri” , ...
Radu Toma: Despre publicistul Petru Romoșan
accesări 197
Pretutindeni în lume presa și periodicele scrise aproape că au stins lumina. Televiziunile din spațiul euroatlantic sunt mai toate „politicește corect...
Lucien Cerise: 100 de ani de la lovitura de stat bolșevică
accesări 4068
10 întrebări pentru cei care gândesc din partea www.flux.md  Cu prilejul centenarului de la Revoluția din Octombrie 1917 ne-am propus să adresăm  ace...
Bogdan Diaconu: Cei trei Iuda…
accesări 1313
În timp ce tot mai multe națiuni europene își caută soluții naționaliste de a-și proteja identitatea și granițele din cauza unei Uniuni Europene tot m...
Euroscepticismul britanic, o glumă. Urmează cel german. Intrăm în epoc...
accesări 1570
Întrebarea nu e dacă, ci când va întoarce Germania spatele Uniunii Europene. Ar putea fi vorba de câteva luni, câţiva ani sau cel mult încă o legislat...

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Ioan D, 2 octombrie 2016 la 21:32

    Concis, consistent și clar spus.

    Decebalus, 9 iunie 2017 la 9:00

    Revoluția cu Iura Roșca

    Atârna la bolșevici de clanță
    Iura Roșca lipit ca o zdreanță,
    Se zborșea la oameni prin piață
    Iura Roșca îmbrăcat în paiață,
    Când lumea îngheța prin corturi
    Iura Roșca privatiza acareturi,
    Când ai noștri mureau la Tighina
    Iura Roșca își sfințea vizuina,
    Zece ani ne-a ținut tot pe loc
    Iura Roșca încotoșmat în cojoc,
    Atunci striga valiza, gara, Rusia
    Acum scheaună Putin, Dughin, Eurasia,
    Și-a băut demult cu totul plosca
    Și-a trădat revoluția Iura Roșca.