Vremea sedentarilor 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței”, Universitatea Populară 2018)

09:02, 4 ianuarie 2019 | Cărți | 741 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Toți, toți, toți, nomazi ! Este cel din urmă refren al dorinței fără limite. Refrenul îi face să surâdă pe cei familiari cu lumile nomade, lumi dure, patriarhale, în care domnește dreptul sângelui, în care rasismul face legea, în care originea comandă rândul, lume mai cu seamă ieșită din lumile naturale, din pământurile și popoarele care nu sunt acolo decât pentru razie, jaf, camătă sau pentru valurile de sclavi și de turme.

Lume a cărei aplicație modernă este destul de vizibilă, de la conturile din Elveția la holdingurile din Panama, de la brevetele asupra materiei vii și genomul uman până la comerțul mondial cu pământuri arabile, cu drepturi asupra apei și la traficul cu sclavi moderni, migranți și refugiați atât de utili pentru a coborî costul muncii și pentru a distruge pretențiile revendicatoare ale salariaților din țările bogate. Un nomad face ca lumea să se plieze pe dorințele și poftele sale, fără a privi vreodată la ceea ce se întâmplă în urma lui, nomadul modern distruge orice mutualizare, jefuiește spațiile și bunurile publice, și mai mult, credința publică, și nu poate să conceapă că există ceva gratuit, comun, deschis, fără să pună ghearele de îndată pe el.

Refrenul nu îi face să surâdă pe cei ce citesc istoria în lumina înfruntării milenare dintre sedentari și nomazi. Suntem o lume de sedentari exploatați de nomazi, cărora globalizarea le-a oferit toate cheile. Universalismul cultural este barbaria modernă pe care trebuie să o înfruntăm. Nu vom supraviețui fără a desăvârși revoluția sedentarizării ca responsabilitate împărtășită asupra unui teritoriu, asupra unui sistem viu, fără a o duce până la cele din urmă consecințe politice și sociale ale sale, care se referă la șederea umană ce își regăsește determinările geografice, climatice, ecologice, sistem complex în interiorul sistemelor vii complexe, sistem a cărui perenitate depinde de stabilirea de relații diversificate, armonioase și cooperative cu totalitatea celorlalte sisteme vii complexe, cu gestionarea schimburilor, deopotrivă prin închidere și deschidere. Iată condiția responsabilității teritoriale, a preocupării integrale pentru viață, al cărei cult al bunăstării individuale nu este decât o dependență supraestimată. Ce altceva spune textul politic al deceniului, enciclica ”Laudato Si” (Libreria Editrice Vaticana, 2015), dacă nu să lanseze apelul la responsabilitate față de viață în unitatea ei, invitația la a redescoperi diversitatea, condiție a supraviețuirii?

 

Traducere de Ruxandra Iordache