Vanitatea prețului de piață 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

09:54, 4 septembrie 2018 | Cărți | 446 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Infinitul dorinței, în sfârșit. Banalitățile despre ”dorința infinită de lucruri finite” abundă. Ele nu au sens și anvergură decât pentru cei care acceptă postulatul modernității: nu dorim decât lucrurile care au un preț. Înțelepciune, sfințenie, eroism, despre ce vorbiți? Interzis să mergem să căutăm în altă parte, cămătarul e la pândă! Nici o dorință care să nu-și plătească prețul, care să nu achite taxa către comerciant!

Aceste banalități savant argumentate și împodobite cu bune rațiuni ecologice la modă acceptă presupunerea conform căreia toate societățile care ne precedă, și care merg alături de noi de ceva ani, nu au știut nimic despre dorință și au ignorat motorul vieților umane, ele, al căror model de viață bună ținea dorința în frâu și bunurile care se cumpără și se vând cu preț mic.Ce prezumție, cea care face din bancher și din comerciant ghizii de neatins ai destinului nostru modern! Ce supunere, cea care dă bancherului și comerciantului puterea de a spune adevărul, binele și dreptatea! Ce ignoranță, cea care nu cunoaște decât bunuri substituibile, apropriabile, în vreme ce ceea ce contează, adevărul, frumosul și binele înainte de toate, nu sunt mai substituibile decât felul în care un hectar de stejar nu poate înlocui un hectar de pădure ecuatorială (aplatizarea lumii este în program, munca omului, pământurile și viața însăși trebuie să devină mărfuri ca oricare altele, iar comisioanele vor veni!) Noii mediatori ai dorinței au așezat o ordine bună: pentru a instaura domnia dorinței, este de ajuns să schimbi ceva în echivalentul ei abstract, banii, este de ajuns să faci să fie crezută fabula echivalenței dintre orice lucru și expresia lui monetară, iar mâna este jucată. Dispariția istoriei, negarea națiunilor și suspendarea judecății se străduiesc să lichideze fiecare resursă, fiecare relație, fiecare singularitate, în ponderea ei în monedă – adică în nimic. Rolul micilor maeștri ai ignoranței, ai banalității și ai vidului constă în a produce dorința de acumulare financiară împotriva oricărei tradiții, oricărei obișnuințe, oricărei legături; în a substitui prin dorința de monedă dorința de noi – în a privatiza dorința și posesiunea, în detrimentul satisfacției și al lucrurilor în comun. Și, de acum înainte, în a închide spirala dorinței prin cuplul dintre individul ce dorește și universul infinit al reprezentărilor – al virtualului.

Chestiunea dorinței infinite confruntate cu o lume finită este o chestiune de secol XX. Pe măsură ce deplasarea dorinței către virtual, către reprezentări, către basme și jocuri virtuale se deplasează, chestiunea și ea se deplasează și se epuizează. O alta îi ia locul, mai urgentă, dar și mai brutală: ce este această umanitate ce începe o călătorie în virtual, care o separă un pic mai mult de lume și de ea însăși? Oare se cunoaște ea însăși pe sine?

 

Traducere de Ruxandra Iordache