Supraviețuire? 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței”, Universitatea Populară 2018)

08:54, 28 decembrie 2018 | Cărți | 1124 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Abstracțiunea monedei, care a atins recent niveluri inegale, nu e un subiect oarecare: e subiectul. Deoarece moneda, expresie a oricărei valorii, cheamă la îmbogățirea infinită. Deoarece abstracțiunea monetară pe care finanțele dereglementate o lasă să galopeze în voie tinde să reducă toate lucrurile, toate relațiile, toate existențele, la un echivalent monetar și subordonează ființa lor dorinței ce le face să intre într-o indeterminare distrugătoare: la capătul lichidării tuturor singularităților concrete are loc calcularea valorii, un calcul fondat pe substituibilitatea generalizată, pe un funcționalism îngust – fiecare lucru există doar prin funcția pe care o îndeplinește – și pe certitudinea că dorința umană este singurul etalon de măsură.

Atunci când moneda fondată pe legea publică și-a văzut gestiunea încredințată unor organisme private, independente de stat și de interesul colectiv, străine de teritorii, de resursele și de populația care o fac să trăiască, și făcând comerț cu credința publică care, doar ea, justifică calitatea fiduciară a monedei, începe catastrofa. Și suntem în plină catastrofă, o catastrofă analogă mecanizării războiului în care Ernst Jünger a văzut foarte bine că toate calitățile umane erau abolite (în « Orages d’Acier », Folio); toate calitățile lumii, gusturile, culorile sunt abolite în ea. Deoarece moneda abstrage dorința din orice materialitate. Ea deschide concret posibilitatea îmbogățirii fără limite, această monedă împotriva căreia tot ce trăiește, înflorește, curge și fierbe pe suprafața pământului sau în adâncimi poate fi lichidat.

Acel ceva ce o ia la fugă în fața abstracțiunilor distrugătoare și în fața tehnicilor uniformizante, acel ceva ce scapă mereu și rezistă tot timpul se numește viață. Și nu va exista altă politică decât politica vieții, pentru că nu va exista altă putere legitimă decât cea care asigura supraviețuirea comunității pe care o reprezintă și pe care o conduce către redescoperirea vieții – cu orice preț, cu orice mijloace; căutarea supraviețuirii alungă modelele mecanice, restaurează primatul sistemelor biologice, care ne învață să restabilim ierarhiile vitale, discriminările salutare, frontierele care ne salvează. La capătul tuturor acestor sisteme, ne regăsim dezbrăcați până la piele.

 

Traducere de Ruxandra Iordache