Științele sociale și umane în slujba neuro-pirateriei

09:55, 28 ianuarie 2019 | Cărți | 825 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise, din cartea ”Neuro-pirații”

Această vastă dez-oedipizare anomică, anti-normativă, criminală și criminogenă, este exact proiectul nutrit de universitari precum Éric Fassin, sociolog, care scrie : ”Este în cauză chiar heterosexualitatea în calitate de normă. Avem nevoie să încercăm să gândim o lume în care heterosexualitatea nu este normală”[1].

Dar și Ruwen Ogien, director de cercetare la CNRS : ”(Nu văd) nici un inconvenient pentru poligamie, nici pentru incest, nici pentru căsătoria cu animale dacă există consimțământ mutual, ceea ce e mai complicat cu animalele… Departe de a se termina azi, politicile minoritare deschid o breșă în care e important să ne cufundăm  pentru a regândi ordinea sexuală și socială.”

[2] Sau precum antropologul francez recunoscut la nivel internațional și medialiat cu aur al CNRS, Maurice Godelier.

[3] În sprijinul confuziei de  gen și al ”căsătoriei homo”, acest fost asistent al lui Claude Lévi-Strauss afirmă în intervențiile sale de mai mulți ani de zile că complexul lui Oedip poate fi încălcat fără daune pentru individ și societate. Godelier atacă deci familia și determinismele sale structurante pentru a le înlocui cu un principiu al alegerii individuale, apropiat de teoriile liberale ale auto-fondării (self-made man, etc.). Astfel, el atacă funcționarea normală a creierului (imitarea ierarhizată a stereotipurilor) precum și principiul de socializare realist al lui Oedip, care derivă din ea (tolerarea frustrării, învățarea satisfacției parțiale, gratificarea diferată, sublimarea, răbdarea, munca) pentru a le înlocui cu dezlănțuirea individualistă a principiului plăcerii imediate și al delirului de atotputernicie cu care merge mână în mână.

Întreaga gamă de patologii borderline și stări limită apare atunci când principiul realității ezită și când principiul plăcerii și fantasmatica sa liberal-libertară invadează psihismul. Atunci când Freud vorbește de principiul realității, opus principiului plăcerii, el desemnează accesul psihismului la noțiunea de limită și de frontieră. Fără interiorizarea unei limite comportamentale, etice, morale, identitare, socializarea și viața în societate sunt imposibile. Obligând copilul să renunțe la totalitate, complexul lui Oedip are ca funcție să stabilească primele sale limite și frontiere identitare: să fii bărbat sau femeie, să fii părinte  sau copil. Mesajul este clar: nu ești ce vrei tu, deci nu faci ce vrei. Interiorizarea acestei organigrame normative constrângătoare cu patru locuri este condiția sine qua non pentru a accede la o reprezentare a realității indexate la real, deci la o reprezentare realistă a lucrurilor, care nu derivă dintr-o rătăcire de plăcere desfrânată cu caracter toxicoman.

 

(va urma)

 Traducere de Ruxandra Iordache

 

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,