Societatea de vânzare 3 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

15:00, 24 septembrie 2018 | Cărți | 285 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Puterea celor ce fac povești, a celor ce povestesc despre lumi mai bune, a iluzioniștilor societății ideale, reduce lumea la spectacolul ei permanent, universal și convulsiv, o prezintă ca pe o colecție nelimitată de obiecte de dorit, de cumpărat și de luat, dezminte fățiș tot ce credeam că am învățat despre rațiune, despre obiectivitate, despre adevăr. E vorba de a spune povești, de a face ca ele să fie crezute. E vorba de a face să trăiască o nouă mitologie. Este vorba de faptul că cuvintele devin realitate, că sunt mai mult decât realitatea. Este vorba despre faptul că ceea ce este spus devine ceea ce este – pentru că spunem că sunt francezi, atunci ei sunt francezi, cine mai discută despre asta?

Transformare majusculă, această mișcare care face realitate din cuvinte lucruri și din aserțiuni! E vorba de a număra, de a măsura. Curbe, date, statistici. Masters și Johnson, atunci când au publicat primul și scandalosul studiu despre comportamentele sexuale ale americanilor, în 1956, au deschis o cale care s-a lărgit continuu și s-a tot transformat. Deoarece ei pretindeau că spun ceea ce e, că măsoară ceea ce se face și că dau o fotografie despre ceea ce niciodată până la ei nu a fost tipărit pe hârtie. Făcând asta, au schimbat regulile: dacă alții o fac, noi de ce nu? Și la ce bun să interzici ceea ce mulți fac și care nu par să se poarte mai rău? Anatomia sexuală a societății asupra căreia s-a aplecat studiul lui Masters și Johnson este prototipul funcționalismului mecanic în care se prăbușește inteligența ființelor și lucrurilor – porunca de a nu întreba niciodată de ce, completare justă a interdicției de a spune vreodată ceea ce e. Și iată cum un studiu a devenit performativ – a preluat puterea. Descendenții lor nu spun ce este, ci ce trebuie să fie. Cei care numesc preiau puterea. Ei nu mai fac fotografii, ci scriu un scenariu, definesc un cod. Ei dictează norme, fixează reguli. Totul în numele acestui Bine superior, unic, care e creșterea. Și, în mod violent, piața intră într-un domeniu care îi era interzis. Nu există dorință care să nu aibă un preț, înțelegeți; e dăunător pentru creștere ca dorința umană să se poată apleca asupra unui obiect neetichetat, necatalogat, și fără să fie în mod corespunzător facturată. Nimic nu e mai rău decât satisfacția gratuită, plăcerea dezinteresată, schimbul de fantezii și de imaginație! Și, încet, în numele acordului între voințe, în numele prevenirii puterii precum și al seducției, banalitatea avansează într-un teritoriu din care era încă exclusă.

Puterea încerca să facă să țină ordinea lucrurilor sub cuvintele ce le desemnau. Puterea pe care o dă producția de dorință inventează lucrurile și le dă o ordine. Și interzice să fie spus ceea ce este. Doar lucruri pozitive, vedeți, doar pozitive, pentru a umfla baloanele roșii și albe ale dorințelor ce vagabondează! Doar ce e pozitiv, atât, pentru ca nimic să nu se prindă, nimic să nu reziste, nimic care să împiedice omenirea să devină nomadă, rătăcind fără sfârșit în căutarea dorințelor sale globalizate! Prin nominalismul care o însoțește, producția de dorință împlinește revoluția capitalistă; doar ceea ce este spus, ceea ce este permis a se spune, există. La sfârșit, doar ceea ce contează, doar ceea ce are un preț, are dreptul de a exista. Ea subordonează totalitatea existenței, mai mult chiar, întreg fenomenul uman, față de randamentul capitalului. Și ajunge să o facă înrolând puterea dorinței umane în slujba unei promisiuni inedite: cea a fericirii. Dacă doriți cu destulă forță, dacă vă puneți toată energia în efortul de a vă satisface dorințele, atunci vă veți asigura accesul la fericire!

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,