Societatea de vânzare 1 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

11:20, 17 septembrie 2018 | Cărți | 303 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Producția de dorință pune în dificultate economia clasică, ea descalifică tot ceea ce credem că știm despre democrație și despre putere. Deoarece nu mai e vorba de a face să trăiască împreună și să progreseze totalitatea bărbaților și femeilor așa cum sunt ei și ele, pe un teritoriu, oricare ar fi el, ci e vorba de a fabrica indivizi într-un univers ne-determinat caracterizat doar de numere și funcții.

Un semn spune totul despre asta. Acest semn este interdicția crescândă de a numi și de a desemna, pentru că a numi și a desemna înseamnă a distinge și a singulariza, ceea ce este foarte aproape de a stigmatiza și de a discrimina. Doar eticheta mai contează. Doar dorința, apetitul sau pofta individuală conferă o realitate acelui ceva care, în afara câmpului lor, ființă, natură, persoană, este, de altfel, indiferent. Eric Wilson (în ”Contre le bonheur”, L’Arche, 2009) a descris felul în care, pentru coloniștii americani ca și pentru sentențiosul Benjamin Franklin, pădurea, portul, lacul nu existau decât ca o cantitate de lemn de tăiat, de pește de vândut, de cheiuri de construit – pe scurt, reducându-se la cantități de marfă și la dividende de realizat. Iar indienii nu existau, nici ei, decât ca o vermină ce trebuia eliminată; genocidul va dura un secol, dar va fi total, atât de total încât îi va scuti pe americani de orice remușcare – nu e departe de noi vremea în care rarii indieni ce pretindeau că sărbătoresc grandoarea trecută a popoarelor lorerau acuzați de atingere adusă siguranței Statelor Unite, erau închiși sau lichidați.

Guvernarea dorinței începe cu această putere neașteptată: puterea de a face ca lucruri, ființe, relații să existe, făcându-le să intre în ordinea dorinței și în puterea simetrică de a nega fapte, opinii, situații, de a nega chiar și existența lor, atunci când contrazic mașinăria ce dorește. Nominalismul îi e expresie: ceea ce este spus există. De la statistici despre imigrație până la statistici privind șomajul și delicvența, e interzis să ne uităm la ele! Nu avem de-a face cu familii siriene, șiite sau creștine, kurde sau sunite, care de secole se bat pentru a supraviețui, care au îndurat mandatele francez și britanic, care au trăit războaiele împotriva Israelului, etc., ci avem indivizi de drept care aduc în Europa o capacitate de muncă și o capacitate de consum – iată-i dezbrăcați de tot ceea ce face din ei ființe umane, de istoria și credința lor, în numele, desigur, respectului față de individ! Furtună de subiectivitate împinsă prin centrala nucleară a drepturilor individului…Putere existențială și dispozitiv antropologic a cărei forță operează peste tot, atât de prezentă și atât de universală încât uităm să ne mai dăm seama de ea; lumea este ceea ce fac din ea dorințele noastre, ceea ce numesc ele, ceea ce cheamă ele. Doar dorința are puterea de a face să existe lucruri, ființe și relații, sub expresia cea mai banală a lor care este prețul de piață, sub forma cea mai discriminantă a unei valori economice – sau, ca să fim la modă, erotică sau sexuală. Lumea se reduce la economia noastră. Orice contravine acestei ordini a creșterii nu există – i se neagă dreptul de a exista. Să fim pozitivi, în sfârșit! Lumea nu este altceva decât ceea ce creează dorințele noastre. Copilul este ceea ce satisface dorința de copil. Sexul este ceea ce satisface dorința sexuală. Natura este ceea ce depășește dorința de natură. Nimic altceva decât un principiu de ordine, un principiu existențial și revoluționar: schimbare a condițiilor de existență, transformare a ființei înseși. Doresc, deci exist – fără îndoială, dar ar fi mai just să scriem: o doresc, deci ea există. Blestemată fie lumea în restul ei, blestemate fie lumile ignorante, neobișnuite cu dorința, condamnate prin chiar acest fapt la inexistență sau la dispariție! Nimic nu există dacă nu este în focul dorinței. Planetă a oamenilor, adevărat, care nu există decât prin și pentru dorința umană. Ceea ce este devine existență ca randament posibil, ca zăcământ exploatabil, ca producție anticipată. Ceea ce este apare prin expresia sa monetară, există ca oportunitate de afaceri și ca proiect economic. Ceea ce înseamnă a spune: lumea nu există decât pentru creștere, în afara ei lumea nu există, lumea umană, a se înțelege – în rest, dacă mai rămâne ceva, cui îi pasă?{…}

Traducere de Ruxandra Iordache            

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,