Porunca de a dori 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

10:44, 8 octombrie 2018 | Cărți | 461 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Alte idei foarte oportun lansate pentru a conjura dezamăgirea și pana de consum pe care o suscită ea au în vedere cofiscarea unei părți din patrimoniul locuitorilor copleșiți din țările îndatorate, pentru a se putea rambursa datoria publică. Asigurarea de viață este vizată îndeosebi; dar trebuie oare să uităm că ratele negative ale dobânzii operează deja la fel dar în liniște? Propunerea cea mai captivantă este cu totul alta: să se distribuie « helicopter money », cu alte cuvinte să plouă cu bilete de bancă gata de cheltuit. Pentru cei ce n-au înțeles: adevărata funcție a dumneavoastră nu mai e să munciți, ci să consumați! Dispariția muncii este anunțată, cu excepția micii categorii de creatori de semne, de algoritmi și de sacru. Ceilalți au o funcție, cea de a întreține mașinăria fără de care… .ce ?

Obiectul tuturor cercetărilor și, uneori, al acestor delire, este același: dacă nu vor să consume, trebuie constrânși să o facă. Doriți, e un ordin! La ordin, cumpărați! Dacă nu, nu vă va mai rămâne nimic. Și iată cum bucla se închide: fiecare e plătit ca să consume, actul de a consuma a devenit mai important pentru societatea creșterii decât actul de a produce – pentru asta vor fi mereu roboți, și încă din ce în ce mai mulți!  Ceea ce îi este propriu omului, ceea ce rămâne la urma urmei, este dorința, facultatea de a consuma, datoria de a lua fără să stea pe gânduri ceea ce produc alții sau el însuși. Ar spune unii: nu e vorba de o buclă ce se închide, ci de un nod ce se strânge – chestiune de gust, de apreciere. Societatea dorinței produce trupurile a căror dorință se va produce pe ea însăși. Are nevoie de teamă și își dă silința să o producă. Consumați, dacă nu…. Are și va avea curând toate mijloacele pentru o face. E conștientă de asta?

Nu investitorul insațiabil, ci investitorul bulimic este cheia guvernării dorinței. Astfel încât sclavia sau jaful sunt expresii pertinente ale unui model în mod manifest contrare democrației. Așa încât consumatorul trebuie să fie constrâns deoarece producția de dorință nu mai e de ajuns. Cine mai crede că economia este aici ca să satisfacă nevoile sau dorințele oamenilor? Dorințele și nevoile trebuie să fie aici pentru a face ca economia să se miște!

Un « tu poți » a devenit un «  tu trebuie ». Iată sfârșitul eliberărilor noastre și intrare într-o societate a obedienței în care injoncțiunea, porunca și violența de stat vor înlocui dorința – a încerca să reînviem ceea ce ar putea fi o ființă reducând consumatorul la obediență – la gavaj forțat. Cade masca, fabrica de indivizi îi reduce pe fiecare din ei la funcția lor economică, cu ajutorul eliberărilor succesive. Eroarea este de a vedea în toate acestea un subiect economic, de a incrimina reglaje proaste financiare sau bugetare sau lipsa unui impuls, etc. Cine mai poate încă să creadă că economia deține răspunsul la întrebările pe care le pune economia? Economia este problema, nu soluția. Subiectul este politic; este și antropologic; economia este neputincioasă în a trezi dorințele pe care le-a suscitat, din care s-a hrănit și care au adus-o acolo unde nu ar fi trebuit vreodată să meargă – până la distrugere.

Nu lipsesc indiciile, la noi, undeva, peste tot, ale acestei pane de dorință, ci din contra.

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

 

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,