Porunca de a dori 1 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

09:18, 4 octombrie 2018 | Cărți | 691 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Dezamăgirea ca regim economic și social… Suntem aici, deja? Un element recent, cu adevărat neobișnuit, ne face să credem că da.  Acest element e constituit de ratele negative ale dobânzii.

Din 2014, și încă și mai mult de la începutul lui 2016, să plasezi banicostă. În martie 2016, Banca centrală europeană a scăzut ratele de remunerare a depozitelor bancare la – 0,6%. Ceea ce înseamnă că deținătorii de capitaluri – bănci, instituții de economisire – sunt gata să-i plătească pe unii din cei ce vor să ia cu împrumut pentru ca aceștia să ia bani de la ei, promițând că îi pot da înapoifără să plătească vreo dobândă care să crească suma, ci fiindu-le scăzută suma cu o anumită dobândă.

Situația nu e anecdotică. Mai întâi pentru că privește deja în 2016 o treime din statele europene – Germania, Franța și altele emit împrumuturi de stat cu rate negative – precum și Japonia, de douăzeci de ani, Elveția, mai mult decât oricare altele. Valorile datoriei emise cu rată de dobândă negativă sporesc, reprezentând zeci de miliarde de euro sau de dolari pe lună. Apoi, pentru că se extinde contagiunea și pentru că ea are consecințe redutabile. Din ce în ce mai numeroase sunt băncile care nu numai că nu remunerează depozitele clienților, ci le cer să plătească o dobândă pentru a le păstra banii în cont. În Japonia, această situație se traduce prin explozia unei piețe a seifurilor și prin constituirea de stocuri de monedă de către particulari. În Europa, perspectiva unei tezaurizări private este insuportabilă pentru cei ce vor să controleze toate mișcările financiare și să suprime libertatea individuală de a plasa economiile; până la punctul în care unii iau în considerare să suprime pur și simplu monedele, cale către o societate a controlului generalizat, și astfel, a spolierii economisirii private de către bănci (asemănarea unor astfel de proiecte cu cele ce au în vedere să se plătească falimentele bancare din depozitele clienților ne lămurește în mod deosebit asupra promisiunilor îndepărtate ale Uniunii Europene în ce privește libertatea și democrația!). Dacă deținătorii de capitaluri acceptă să plătească ca să li se ia cu împrumut capitalurile, aceasta se întâmplă pentru că nu mai știu ce să facă cu banii. Analog cu procesul de răscumpărare a acțiunilor – o firmă ce răscumpără propriile sale acțiuni mărturisește pur și simplu că nu are nici un proiect de finanțat care să îi poată aduce un randament satisfăcător pentru acționari, preferând deci să le dea banii înapoi, demersul acesta fiind astfel o mărturisire: economia creșterii infinite s-a gripat. De aici trebuie oare să concluzionăm că dorința nu o mai poate susține?

Idei pentru a remedia o situație necunoscută în istorie și în analele economiei nu lipsesc. Kenneth Rogoff a emis-o pe cea mai directă: să nu mai plătim salariații decât în bonuri de consum a căror valoare să scadă cu timpul, așa încât să îi obligăm să consume imediat. Adică: să terminăm cu funcția de supraveghere a valorii asumată de monedă. Alții studiază mijloacele de a-i sancționa pe cei ce economisesc, de a confisca economiile sau depozitele bancare; de altfel, dispozițiile adoptate pe ascuns sub acoperirea de a gestiona eventuale falimente bancare fără ca acestea să îi coste (prea mult) pe contribuabili prevăd deja confiscarea depozitelor bancare mai mari de 100 000 euro; testul a fost realizat cu ocazia falimentelor bancare din Cipru, organizate și pilotate de Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, un test ce a ruinat mii de ciprioți și i-a costat scump pe mulți ruși și mai ales care a suscitat la vecinii greci o convingere: mai bine să cheltuiești banii imediat decât să ți-i fure mâine! Am întâlnit în Mozambic tinere cadre din Grecia care aplicau cu rigoare acest principiu; realizau ei oare până la ce punct fac exact jocul acestei noi ordini mondiale a dorinței pentru care economisirea e un rău, deopotrivă pentru că ea înseamnă consum întârziat și pentru că i-a dat cuiva ceva libertate în raport cu sistemul de dorință care cere obediență și supunere?{…}

 

Traducere de Ruxandra Iordache          

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,