Pasiunea care spune ”noi” 4 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

11:18, 15 noiembrie 2018 | Cărți | 453 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Noul venit după globalizare este dorința politică. Dorință de putere asupra sieși. Dorință de noi, de a ne defini, de a ne alege și de a ne conduce. Această dorință uită de porunca cea mai totalitară a modernității: nu mai există decât indivizi! Această dorință face inventarul vitrinei mondialiste și europene și ne cere să facem o alegere. Această dorință constată că nu, un million de migranți nu înseamnă de un milion de ori un migrant. (A se vedea Olivier Rey în ”Une question de taille”, Le Débat, Gallimard, 2014)! Iar această dorință se proiectează asupra unor bunuri care se consumă și ne consumă, se referă la putere, cea înseamnă mai mult decât orice, și la societate, care este condiția pentru ca noi să putem să ne bucurăm de ele în pace. E revenirea puterii ca atare. E revenirea națiunii ca atare, singur principiu de unitate ce reconciliază tumultul originilor, al credințelor religioase și al comunităților etnice transcendându-le.  Și este revenirea popoarelor ca atare, care pun din nou mâna pe putere așa cum e ea: libertate de a-ți alege destinul. Și există oare vreun alt obiect pentru dorința adevărată a oamenilor adevărați?

Mesagerii nu au adus încă vestea cea bună, heraldul nu a strigat-o încă prin piețe; nu am avut în fața noastră decât indivizi la fel! Dar Celălalt se întoarce! Națiunea, care câștigă prin surprindere globalizarea, îl respectă, îl restaurează, îl recunoaște  pe Celălalt în măsura în care ea însăși se respectă, se restaurează și se recunoaște pe sine separându-se de el. Națiunea eliberează diferențele, națiunea consacră singurul principiu cu adevărat universal, cel al libertății popoarelor de a se conduce, în egala lor libertate, în deriziunea necesară a tuturor pretențiilor de a fi aleși ai divinității sau de a avea un destin manifest despre care cutare sau cutare națiune poate elucubra pentru a scăpa de propriul său adevăr. Iar vestea cea bună este că vom deveni ceea ce suntem, că vom recupera libertatea de a fi, apanaj al celor puternici.

Intensitatea însăși a nefericirii franceze, a neliniștii franceze, a deprimării franceze este o rațiune de a spera. Deoarece dacă sunt atât de numeroși francezii care spun că le e dor de Franța, o fac pentru că așteaptă atât de mult de la ea. Dacă în mod unanim deplâng neputința politică și delăsarea pe care o trăiesc, o fac pentru că sunt gata să ceară cu toții revenirea autorității politice și pentru că vor să pună din nou mâna pe frâiele propriului lor destin. Ei spun că ne e de ajuns să răsturnăm nefericirea franceză, să convertim intensitatea neliniștii pentru Franța în energia de a reface Franța, pentru ca totul să redevină posibil. Dacă amploarea depresiei colective a francezilor se explică prin îngrijorarea lor pentru o Franță chinuită de globalizare, nu mai rămâne decât să reconvertim această neliniște, așteptarea pe care o închide în ea și preferința pe care o manifestă, în dorință de Franța, în dorință de a reface Franța!

Este adevărat că mesagerii vor aduce și alte vești: cei ce nu știu cine sunt, cei ce au uitat parola de trecere și nu mai știu unde este frontiera sunt condamnați și vor dispărea în indiferența pe care o merită renunțarea lor la a mai fi altceva și ceva mai bun decât urmărirea propriilor lor dorințe de a cumpăra (a se vedea Vincent Coussedière, ”Le retour du peuple”, Cerf, 2015). « Libertate sau moarte » este programul cel mai contemporan cu putință. Cei ce vor dori să exercite puterea trebuie să o știe: puterea are un preț de plătit și nu numai în cuvinte frumoase, în bani sau în legi.

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,