Pasiunea care spune ”noi” 1 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

09:29, 29 octombrie 2018 | Cărți | 540 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

«Pericolul provenea din faptul că fusese dată întreaga putere indivizilor în sfera lor privată, fără să se constituie vreun spațiu în care să li se permită să se comporte ca cetățeni».
Hannah Arendt, On Revolution (opus citat)

Trăim epuizarea individualismului liberal. Contrar oricărei așteptări, guvernarea dorinței sapă mormântul revoluției moderne. Dezamăgirea care îl cuprinde pe individul deposedat, manipulat, formatat și singur restituie puterii, identității, unității, culorile și farmecul lor. Dorința își schimbă obiectul. Se întoarce o pagină: niciodată accesul la bunuri private nu va procura ceea ce asigurau bunurile publice și colective răspândite din belșug de natură, de cultură și de identitatea națională – certitudinea de a fi ceea ce suntem. Libertatea nu este acolo unde i se prescrie individului să o caute. Sau mai degrabă dezamăgirea față de bunurile comerciale, față de traficul de ființe umane și de bani, față de izolarea crescândă, duc dorința către fundamentele societăților umane și ale posibilității înseși a existenței individuale, către caverne, către căldura a ceea ce e comun, către pasiunea pentru ”noi” și către credința împărtășită. Dorința de a trăi, în ciuda a orice aduce cu ea libertatea politică, îi restituie lumii relieful, iar existenței umane diversitatea.

Ce știm noi despre tot ceea ce alcătuiește o viață? Catalogul etnografic este tentant, nostalgic și plin de imagini. El ne prezintă atâtea feluri de a fi om, de a ne petrece viața! Să îi acordăm o clipă.

Popoarele își prețuiau animalele și își sacrificau primul născut pentru a asigura șefului superioritatea care vine din faptul de a fi gata să renunțe la ceva accesoriu pentru a salva esențialul – turma și pășunea – prelungind până pe muchia secolului XXI sacrificiul lui Avraam în numele alianței dintre poporul nomad, pământ și turmă (a se vedea: « Le troupeau des Songes », Alain Le Pichon, Editions Maison des sciences de l’Homme, 1992). Căpetenia dă spre sacrificiu ceea ce are cel mai de preț pentru binele comun: iată o întrebare pentru conducătorii noștri, fără îndoială !

Căpeteniile triburilor indiene din vastele întinderi de câmpie, în America de Nord, erau căpetenii pentru că știau să vorbească frumos – cuvintele ce vorbesc, care ne pun pe gânduri și ne fac să visăm. În « La société contre l’Etat » (Editions de Minuit, 1972), Pierre Clastres a dezvăluit complexitatea acestor societăți care ghiceau statul, care aveau presentimentul a ceea ce poate aduce puterea politică și care se organizau contra ei, astfel încât niciodată să nu vină statul, puterea, ordinea de sus; suntem azi atât de departe de a trăi asemenea aventuri, în momentul în care firmele se proclamă imperii, în care mărcile pretind să le dea o identitate clienților, în care prietenii îi avem pe rețele, prieteni pe care nu i-am văzut niciodată, dar ce contează? Trăim și noi povești frumoase, altele, dar cei ce spun poveștile frumoase sunt tot căpeteniile, ei fac cursul la bursă și bulele pieței {…}.

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,