Morfologia anti-normativă a virusului

09:26, 25 ianuarie 2019 | Cărți | 1043 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Luien Cerise, din cartea ”Neuro-pirații”

Funcționarea normală a creierului este normativă: virusul cognitiv mortal trebuie să fie deci anti-normativ. Or, în mod destul de candid, ideologia confuziei de gen își revendică un caracter anti-normativ, deci criminal. Motiv pentru care ar trebui interzisă, deoarece chiar este vorba de un virus ucigaș. Să explicăm acest fapt cate ține de evidență, dar de care trebuie să ne dăm seamă în ciuda a orice.

Faptul că creierul are o origine genetică, dar și o origine epigenetică a fost folosit drept pretext pentru constructivismul confuziei de gen ca să afirme că ne putem sustrage cu totul de originea genetică în construcția epigenetică a identității de gen. Este fraza existențialistă a lui Simone de Beauvoir : ”Nu ne naștem femei, ci devenim”, folosită de Judith Butler în Gender Trouble, și care se poate extinde și la bărbați. Această eroare se bazează pe necunoașterea funcționării creierului. Într-adevăr, domeniul epigenetic, din care face parte identitatea de gen, se construiește în raportul dintre corp și mediul său. Așa cum reamintește Bérénice Levet, femeile și bărbații nu sunt îngeri, spirite pure, ci creaturi încarnate cu corpuri genetic diferite.

[1] Identitatea noastră socioculturală, din care identitatea de gen face efectiv parte, este o reprezentare a corpului, deci un raport față de corp și față de moștenirea noastră genetică. Această identitate de gen, adică reprezentarea sexului, este deci construită prin indexare pe diferența anatomică de origine genetică și elaborată prin intermediul raportului diferit față de mediu și față de celălalt pe care o predispune această diferență anatomică, mai ales din cauza reliefului epidermic, acel Eu-piele al lui Didier Anzieu, și din cauza conformației orificiilor din corp, interefețe și puncte de trecere între interiorul și exteriorul corpului, și puncte de comunicare între individ și mediul său. Identitatea de gen este deci în mod efectiv o reprezentare construită, dar de pe un soclu real, cel al diferenței genetice heterosexuale, care implică hetero-normativitate, fără de care ar produce efecte de de-realizare psihotică. Atunci când un bărbat se crede a fi femeie și invers e vorba despre cel puțin un sindrom psihotic.

Primul sistem de reprezentare a creierului este deci nu numai sexuat, ci și hetero-normat. Hetero-normativitatea este sursa oricărei norme, este norma normelor, meta-norma. Freud și în urma sa Lacan au arătat că accesul către gândire și limbajul articulat se realizează prin interiorizarea unei structuri sociale de diferențiere și de articulare identitară hetero-normativă, faimosul complex al lui Oedip. La polul opus, avem anti-modelul lui anti-Oedip, în sensul lui Deleuze și Gauttari și al antipsihiatriei, adică absența normelor. Absența normelor nu prezintă o problemă atâta vreme cât rămâne minoritară și excepțională, limitată într-o sferă artistică spre exemplu, deoarece ea beneficiază de imersiunea în hetero-normativitatea majoritară ambiantă pentru a se restabiliza. În schimb, absența acestor norme este criminală de îndată ce pretinde să devină normă. Absența normelor, care înseamnă și absență a legii, face imposibilă comunicarea, face deci imposibilă viața în societate. Viața în societate presupune dialectică, adică articularea diferențelor și contradicțiilor într-un limbaj comun, capacitatea de a ține împreună un colectiv diferențiat prin intermediul unei gramatici mentale împărtășite și structurante: adică o lege. Exact această lege fondatoare care este aptitudinea dialectică de a articula diferențele este cea pe care ne-o arată hetero-normativitatea oedipiană din schema familială interiorizată. Piratarea lui Oedip, a hetero-normativității, a legii fondatoare, a normei normelor, înseamnă deci a pirata codul sursă hetero-normat al creierului, care este la originea oricărei forme de structură psihosocială diferențiată, de dialectică, de intersubiectivitate, de competență lingvistică, culturală, civilizațională. Piratarea lui Oedip înseamnă piratarea codului rădăcină al patrimoniului epigenetic al întregii specii umane, înseamnă a pirata realitatea umană.

 

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,