Mașini doritoare 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție) » FLUX on-line | Mașini doritoare 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

Mașini doritoare 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

08:41, 1 august 2018 | Cărți | 525 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Primul produs al industriei, al serviciilor, al comerțului, în societatea liberală contemporană nu este ceva care se consumă, se vinde sau se cumpără, iar mașinile nu înseamnă nimic. Ci dorința. Finanțele se străduiesc în acest sens într-un duo infernal cu media, mai puțin pentru a săpa toate puterile decât pentru a anihila orice limită a dorinței – orice liberal-socialism se ține în aceste suplimente săptămânale și glamour la ziare precum Le Monde,care analizează, comentează și laudă noul ceas elvețian pus pe piață pentru 55 000 euro (pardon, nu mai e vorba de un ceas, ci de un ceas universal)!

Economia clasică produce dorința, care reușește să fasoneze individul formatat, normat, calibrat la preceptele econometriei. Ceea ce produce întreprinderea privată nu e altceva decât dorința. Ceea ce excită politicile publice, este dorința. Ceea ce invocă politicile, ceea ce conjură elementele de limbaj fabricate de consilierii lor este tot dorința. Biete administrații, care continuă să se zbată să asigure servicii pentru cei ce sunt clienții lor! Bieți retardați, care continuă să folosească cuvinte precum cetățean, popor, națiune! Individul model, tipul ideal, este omul ce dorește la nesfârșit. Cel ce e gata să plătească, cât mai mult posibil, și nu doar bani, cel care este gata chiar să stea la coadă în ploaie, pe timp de noapte, ore întregi, chiar noaptea întreagă, mai mult mort decât viu, dar mulțumit, pentru a fi cel dintâi ce cumpără obiectul dorinței sale – ultimul model de Iphone sau vreo nouă consolă de jocuri, orice.

Individul de drept ar fi invenția politică modernă (despre opoziția dintre liberalismul politic și liberalismul individului, a se vedea Benjamin Constant, ”De la liberté des ancienscomparéeà celle des modernes”, Mille et UneNuits, 2015) ? Individul ce dorește la nesfârșit își stabilește domnia. Individul dedat dorinței sale este stâlpul unei ființări împreună care exclude pe drept cuvânt orice discriminare, orice ierarhie, orice judecată asupra naturii acestei dorințe; ei nu ar putea decât să-și slăbească principiul de concurență universală pentru satisfacția normalizată! Inventarea subiectului ce dorește la nesfârșit, sub forma pe care o îmbracă astăzi, este un fapt decisiv al modernității. Principiul său de ordine și regimul său de guvernare, oricât de improbabil, oricât de inedit ar fi. Ea caracterizează fabricarea individului, ieșit din propriul său corp, din materialitatea cărnii sale, a originii sale, a culturii și istoriei, pentru a deveni o ființă de drept, abstractă, deci fără limite, o pagină albă pe care societatea economiei poate scrie ce vrea, apetit pur pe care banii nu-l vor putea niciodată liniști.

Această revoluție modernă, cea a individualismului liberal, dejoacă multă analize, multe așteptări. Deoarece dorința de produs, dorința de bogăție, nu are nevoie să fie mimetică, ci cheamă către paradisul fericirilor solitare. Ea este eliberată de chinurile păcatului originar, de greșeală și de mântuire, este pur deliciu de așteptare, de reprezentare și de satisfacere imaginară, apropiere de tot ce este posibil, ieșire din toate limitele pe care uzanța din lume le oferea spre învățare practicanților prudenți. Deoarece nu seamănă cu nimic cunoscut, pentru că satisfacerea se îndepărtează din ce în ce mai mult de uzanțe și se concentrează în posesia narcisistă a unui obiect al sinelui – cine nu știe că Iphone-ul, care a declanșat mini-răscoale și a mobilizat peste tot forțele de ordine pentru a controla mulțimile adunate atunci când a fost pus pe piață, este un telefon foarte prost și un smartphone destul de mediocru? Cine măsoară dorința care îi împinge pe milioane de tineri (și mai puțin tineri), jucători înrăiți, să petreacă ore, chiar nopți întregi în fața unor jocuri video a căror industrie realiza, în 2015, mai mult decât dublul cifra de afaceri anuală a întregii industrii a filmului de la Hollywood? Și cui îi pasă?

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,