Mașini doritoare 1 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

10:39, 30 iulie 2018 | Cărți | 805 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Dorința este cel mai frumos produs al firmelor și al pieții. Deoarece ea realizează ordinea nouă a societății individului. Și reușește acest tur magic: să facă din economie și concurență fundamentul puterii. Instituind guvernarea dorinței.

Cine a vorbit de reprimare? Dorința a devenit garantul societăților cărora le asigură principiul de ordine. Freud a îmbătrânit. Nu mai e vorba de a reprima sau de a sublima, e vorba de a trezi, de a excita, de a elibera dorința! Vedeți rezultatul: o societate ce funcționează singură, politici care se derulează fără politică, alegeri care sunt jucate fără dezbatere și fără program! Un ideal al schimbării, pentru tot, pentru toți, pentru toți și pentru nimic, care mătură toate rezistențele, sapă toate construcțiile istoriei și ale timpului și suprimă orice reținere a dorințelor umane! Tehnici care promit că lumea este la dispoziție, și buna conștiință în plus! Magia dorinței ce iluminează fiecare lucru pune societatea pe pilot automat. A face economie de putere, de autoritate, de constrângere, nu ar fi fost niciodată posibil, și nici atât de seducător; gândiți-vă, o societate care funcționează singură! Indivizi care nu-și mai pun întrebări în ce privește funcționarea colectivă! Ce economie de timp, de putere și de energie! Ce eliberare a dorinței ! Nimic nu e prea mult să ajungi aici. Dorința este o valoare care merge bine pe noua piață a capitalului individual; dorința este un capital, chiar singurul. Societatea creșterii va ține tot atât cât va exista dorința; dacă nu… Capitalismul eliberat de realitate de către finanțele de piață nu are un aliat mai bun decât dorința fără sfârșit, și nu are un sclav mai docil decât omul ce dorește la nesfârșit. Eliberarea va fi servit pentru aceasta: a pune dorința umană în slujba ordinii societății individului. A multiplica dorința, iată ce se străduiesc să facă societățile noastre, cu un entuziasm care într-adevăr schimbă lumea, viețile, și bulversează două sau trei lucruri pe care credeam că le știm despre economie, societate și putere.

Era vorba de a reduce, de a limita, de a transfera. A sublima, se spunea. Și a reprima, dintr-o singură mișcare. Marcuse și-a construit teoria despre societatea capitalistă privind reprimarea dorințelor, mijloc de înrolare prin muncă și de creștere a profiturilor, obiect al unei energii represive descătușate. « Faceți dragoste, nu război ! » Am asistat vreme de un an la cursurile pe care le ținea Marcuse la Vincennes, într-un amfiteatru supraîncălzit. Trebuia să ajungi cu mult înainte pentru a găsi un loc, zeci, sute de studenți se așezau pe trepte scărilor, se înghesuiau pe culoare pentru a-l asculta pe maestrul eliberării, al tuturor eliberărilor! Vorbă puternică, ieșită din Freud și Marx, cu acest surplus de convingere tipic americană – și nopțile ce urmau erau prilej de discuții, și iar discuții, și iar discuții, ca și cum ecoul cuvintelor maestrului nu se epuizează … Cine își mai amintește azi de Marcuse? Eliberarea, suntem în sfârșit eliberați! Demonstrăm contrariul. Eliberarea sexuală a mers mână în mână cu liberalismul financiar; fără scrupule, fără remușcări, să profităm atâta cât avem timp, Goldman Sachs nu are nimic de spus! Eliberarea a restabilit cămătarul în prerogativele sale. Banca, finanțele, treceau drept modele ale ordinii burgheze, nu era decât un dispreț trecător; societatea liberalismului financiar consacră o energie egală în celălalt sens, pentru a trezi, a stimula, a prelungi dorința. În serile la modă din băncile de investiții și organizate de acei guru ai telerealității, pudra albă circulă în valuri; este carburantul dorinței. Viagra este simbolul unei societăți pentru care dorința este cel mai frumos activ, și nici vârsta, nici sănătatea, nici sațietatea nu trebuie să schimbe nimic{…}.

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,