Mașina dezamăgirii 1 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

09:20, 22 octombrie 2018 | Cărți | 655 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Dorința face prețul de vânzare, pe care nu-l stabilește satisfacția. Ruptura dintre achiziționarea unui bun sau serviciu și satisfacția pe care le procură ele este una din trăsăturile cele mai remarcabile și cel mai puțin expuse, ale economiei moderne. Alegem să cheltuim bani pentru ceva ce ne procură din ce în ce mai puțină satisfacție și pentru ceva ce nu răspunde prin nimic nevoilor noastre fundamentale – securitate, identitate, stimă de sine. Este chiar remarcabil că o mare parte din bunurile și serviciile care ne sunt recomandate, care sunt ”la modă”, care reclamă preferința noastră, contribuie la distrugerea componentelor esențiale ale satisfacției pe care le-am citat – societatea de consum globalizată anihilează eficient tot ce seamănă cu securitatea, identitatea, stima de sine, pentru a pune în locul lor singurul determinant universal care e banul și promisiunea cea mai dezamăgitoare cu putință – cea conform căreia banii pot cumpăra orice.

Mișcarea care rezultă de aici a căpătat o amploare fără precedent. Pentru a o măsura, trebuie să îl urmărim pe Albert Hirschmann în exercițiul original la care s-a livrat la începutul anilor 1990 (în Albert Hirschmann, “Bonheur privé, action publique”, Pluriel, 1983): exercițiul de a deosebi obiectele sau serviciile nu după promisiunile lor de satisfacție, ci după dezamăgirea pe care o provoacă. Exercițiul este fortifiant și amețitor. Într-un cuvânt, obiectele ce sclipesc în cataloage și care ne fac dorința să sporească nu ne aduc niciodată satisfacție, nu pentru asta sunt făcute. Sunt pietricele aruncate pe un drum ce nu conduce decât la decepție și la moarte. Satisfacția, cea adevărată, cea ce poate conduce la fericire, ne este dată mult mai mult de serviciile colective, de bunurile publice pe care nu ni le putem însuși, pe care nimeni nu ni le flutură în fața ochilor și care nu ne vor goli contul din bancă și nici nu-i va face prosperi pe acționari, dar care, cu adevărat, ne aduc marile satisfacții de care are nevoie viața. Transporturi care funcționează; spații publice liniștite, securizate, deschise; energie abundentă și disponibilă, pentru încălzire, pentru transport; fluxuri digitale în bandă largă, peste tot și întotdeauna disponibile; spații de locuit confortabile, luminoase și bine aerisite, mobilate corect; și tot ce era serviciu public, tot ce ținea de puterile regaliene, tot ce altădată asigura statul, constituie un ansamblu de bunuri invizibile, de servicii ascunse, care scapă sistemului dorinței, dar a căror absență sau imperfecțiuni cauzează dezamăgire fără vreo măsură comună cu cea pe care o poate provoca absența unor bunuri de consum.{…}

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,