Inginerie socială negativă

12:41, 11 februarie 2019 | Cărți | 796 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise, din cartea ”Neuro-pirații”

Să începem cu IS –. Guvernarea prin haos – Inginerie socială și mondializare expune marile principii ale ingineriei sociale negative. Într-un cuvânt, e vorba despre o ”demolare controlată”, așa cum se poate face cu clădirile, dar aplicată minții și persoanelor. Faptul că poate exista la anumiți indivizi o voință de distrugere metodică a grupurilor umane pentru multă lume pare de neconceput. Totuși această metodologie rațională a distrugerii, această ”ordine prin haos”, este cea care constituie esența doctrinei secrete ezoterice elaborate, perfecționate și transmise de-a lungul secolelor de către adepții săi și pe care o regăsim până azi în ideea de ”strategie a șocului”, care structurează modelul capitalist (obsolescență programată a mărfurilor industriale, crize financiare provocate, etc.) sau în ideea de revoluție, al cărei ferment morbid mai constă încă în a face ”tabula rasa” și în a provoca o ruptură ireversibilă (de la 1789 la pseudo-primăvara arabă). Guvernarea prin haos recapitulează felul în care aceste inspirații și aspirații politice au fuzionat în secolul XX în creuzetul ciberneticii și al științelor gestionării, ducând înspre conceperea ființei vii ca obiect, susceptibilă de a fi deconstruită și reconstruită după bunul plac printr-o veritabilă inginerie, nu doar genetică, dar și în câmpurile psihic, spiritual, cultural sau comportamental.

La intersecția acestor piste regăsim psihanaliza, mai ales în versiunea pe care a dat-o Jacques Lacan, psihanaliză al cărei interes este de a fi adus la lumina zilei ceea ce am putea numi ADN-ul spiritului, structura și componentele sale elementare. Etica psihanalizei este totuși non-intruzivă, non-intervenționistă, construită de la bun început în opoziție cu hipnoza, și caută să dea pacientului mijloacele propriului său traseu (de unde și lentoarea unor cure). Din nefericire, ca în cazul oricărei alte științe, ea poate ajunge pe mâini rele, care să o folosească într-un mod distrugător, ceea ce explică aplicarea ei cotidiană și cu un succes neliniștitor în management, marketing și propaganda politică, și asta încă din anii douăzeci, atunci când Edward Bernays a început să folosească descoperirile unchiului său Sigmund Freud.

În spiritul deontologiei medicale și al jurământului lui Hipocrate, psihiatria, psihologia și psihanaliza se consacră principiului de a salva vieți restabilind structura, ordinea, legea, autoritatea, ierarhia, echilibrul, normalitatea, într-un cuvânt ”supraeul” în viața psihică. La polul opus, ingineria socială negativă constă în valorizarea haosului ca instrument de transformare psihologică și sociologică și se înrudește cu ”permisul de ucide” sau ”permisul de a-l distruge pe celălalt” erijat în filosofie globală, asemenea unei adevărate religii sau antireligii a morții, a cărei elaborare subterană apare ca un contrapunct la Istoria oficială.

Țesătura narativă a acestei istorii oficiale în Occident se bazează mult pe o condiționare pavloviană de IS – inculcată încă din școală și consistând în repetarea unei mantre hipnotice : ”Era mai rău înainte”. Este vorba de fabricarea consimțământului poporului față de schimbare, instabilitate, agitație (fr.-bougisme), totul fiind descris ca înaintare a Progresului, a emancipării popoarelor și minorităților de sub dominația autoritară a regimurilor obscurantiste ale trecutului. O Istorie revizuită ar descrie inventarea acestei retorici progresiste în secolul XVIII ca pe o tehnică de phishing, un cârlig constituit dintr-o momeală simulată, Progresul, pentru ”a-l face pe celălalt să se miște” în sensul voit de cel ce întinde capcana. În speță, este vorba de a face ca poporul să adere la schimbările violente descriindu-le pe acestea ca pe un proces revoluționar de eliberare în mod obligatoriu benefică, pentru a-l face să înghită mai ușor pilula instaurării unui sistem de dominație decuplat (”dublu standard”, ”dublă etică”), în care o fracțiune minoritară a populației își stabilizează condițiile de viață și de conservare impunând unei părți majoritare să supraviețuiască într-o lume în care criza a devenit regulă. De fapt, revoluțiile nu își îndeplinesc niciodată promisiunile. Introducând și mai multe instabilități, și mai puține libertăți, în cele din urmă ele se dovedesc a fi tot în slujba capitalului. O Istorie revizuită a Occidentului ar fi deci cea a emergenței a două mair principii ale guvernanării prin haos : capitalismul și revoluția.

Ce vor cu adevărat ” phisher-ii ” și inginerii sociali care provoacă crize și revoluții? Ei încearcă să-și impună noua ordine în locul celei precedente. În termeni de sociologie a organizațiilor și de analiză de organigrame, vedem că societățile umane se supun unui mod de organizare spontan, unei ordini naturale, care le conduce întotdeauna către adoptarea unor forme piramidale. Într-o piramidă, dreapta și stânga nu mai au vreo importanță, pentru că ele sunt relative atunci când faci un tur al lor, iar singurul clivaj absolut este cel între sus și jos. Dar în mod spontan, așa cum vedem în orice societate tradițională, susul și josul sunt solidare. La polul opus, IS – se supune unei duble etici ce constă în a desolidariza părțile și în a acuza diferențele din sistemul piramidal după schema următoare : josul este divizat pentru ca susul să fie unificat ; este mărită entropia josului pentru a spori neguentropia susului. Mai simplu: a-mi face bine înseamnă a face rău. Relația sus/jos este aici după modelul căștigător/perdant. Iată care e structura noului soft.

Spiritul IS – în calitate de piratare a conștiințelor umane s-ar putea rezuma astfel: distrugerea ordinii realului, deoarece acesta e incontrolabil și înlocuirea lui cu o nouă ordine a realului, aflată sub control. Această nouă ordine nu poate fi decât un simulacru. Într-adevăr, singurul mod pentru Putere de a exercita un control total asupra poporului este creșterea artificală a entropiei acestuia din urmă aruncându-l într-o stare de criză perpetuă. Iar deoarece această stare nu are nimic natural și dispare de la sine dacă nu e alimentată, trebuie deci să obligăm poporul să intre într-o simulare, o halucinație colectivă, ai cărei parametri au fost definiți pentru a întreține o situație de criză și de precaritate perpetue. Haosul este aici un instrument în slujba unei ordini mai globale, ordine care nu apare decât de la o scară de observație superioară, pe care unii o denumesc ”transumanism” sau ”post-umanism”, dar care presupune în toate cazurile genocidul speciei noastre.

La această scară de observație superioară, calculul turbulențelor și al haosului social provocate pentru ca cei ce le provoacă să nu fie loviți și să nu sufere șocul de retur se numește shock testing (test de șoc). Acest calcul de shock testing trebuie să permită, ca să folosim cuvintele lui Bertrand Méheust, să rămânem exact dincoace de punctul de fuziune și de catharsis al mâniei poporului, pentru ca acesta din urmă să nu înțeleagă niciodată ce se întâmplă cu adeărat și să nu fie niciodată capabil să se organizeze în masă pentru a redeveni stăpân pe propriul destin. Așa încât să fie bruiată percepția și înțelegerea a ceea ce se întâmplă, demolarea este sectorizată. Prăbușirea sistemului nu va fi deci nici globală, nici brutală, ci progresivă și în doze mici. La drept vorbind, ne aflăm deja aici, chiar în această situație, și putem deci să îi descriem formele din interior și în direct. Ea constă, pe de o parte, în distrugerea statelor-națiune sub pretextul datoriei publice complet fictive, și, pe de altă parte, în distrugerea sectorului privat sub pretextul la fel de fictiv că o întreprindere de producție sau alta nu ar fi rentabile, în timp ce de fapt acestea ele sunt rentabile. Exemplu cu Florange și ArcelorMittal este aici emblematic pentru această manipulare, dat fiind că informațiile scurse dintr-un document intern au dezvăluit că întreprinderea amenințată cu închiderea era în fapt printre cele mai rentabile.

 

   (va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache