Ieșirea din capitalism: condiția unei înrădăcinări identitate autentice

12:31, 4 aprilie 2019 | Cărți | 1419 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații” 

Capitalismul amenință prin natura sa orice formă de înrădăcinare identitară, care nu se poate realiza decât fiind anticapitalistă. Teza politică liberal-conservatoare, care încearcă să concilieze capitalismul, adică banul-rege, și înrădăcinarea, este incoerentă. Liberalismul economic produce mereu un efect general de dezrădăcinare, fie prin imigrația de masă și abolirea frontierelor reclamate în cor de bănci și de înaltul patronat, prin privatizările care revând patrimoniul național celui care dă cel mai mult, prin delocalizările de întreprinderi pentru a fi mai competitive, prin libertarismul moravurilor indus de publicitate și consumerism, prin capitalismul seducției, prin pornografia ambiantă, etc. O înrădăcinare autentică nu este deci posibilă decât în afara liberalimsului economic.

Din punct de vedere istoric și antropologic, identitățile etnice, culturale, religioase joacă roluri fondatoare în societățile umane, însă doar în societățile precapitaliste, societăți tradiționale. Așa cum arată Garry Leech, capitalismul este un genocid structural, care extermină identitățile tradiționale și recompune clivajele ancestrale pe baze pur socio-economice. Se trece de la identitatea etnico-culturală la identitatea de clasă. În sfera capitalistă nu există nici o solidaritate etnică, confesională, de gen sau națională la nivel infrastructural. Solidaritățile identitare nu subzistă decât la un nivel supra-structural, deci întotdeauna friabil și subordonat imprevizibilului capitalului. În schimb, așa cum știu foarte bine cei bogați, și cum îndură cei săraci, există de fapt o omogenitate de clasă socio-economică, al cărei criteriu rezidă în calitatea condițiilor vieții materiale, bune sau rele, după poziția înaltă sau joasă în piramida veniturilor, precum și în speranța de viață care sporește odată cu capitalul.

 

Într-un sistem în care contul dvs. din bancă (puterea de cumpărare) vă definește destinul, chestiunea identității etnico-culturale ține deci pur și simplu de folclor. Un program politic fondat pe înrădăcinarea identitară etnico-culturală este irealizabil fără a se ieși din capitalism, cu excepția cazului în care se produc forme parodice ale identității, simulări și simulacre, în sensul lui Baudrillard. E ceea ce numim de asemenea postmodernitate, domnia ”triburilor” în sensul lui Michel Maffesoli, convinse că sunt autentice pentru că reciclează semnele exterioare ale identităților tradiționale, dar a căror acțiune duce în fapt la fărâmițarea și mai mare a corpului social prin introducerea în el a unei subculturi trecute prin râșnița Spectacolului și Consumului; unul din exemplele cele mai ciudate fiind sprijinul financiar al Uniunii Europene pentru regiunea Bretania, pentru a ”relansa” folosirea limbii bretone la Rennes, și asta în timp ce nimeni din acest oraș nu a vorbit vreodată bretona, ci gallo…

 

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,