Eliberarea monetară (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

11:05, 13 august 2018 | Cărți | 655 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

La ce folosește moneda? La a face ca dorința să fie fără limite. Să facă din ea un sistem; să creeze un monstru, omul care nu cunoaște limite, frate geamăn cu cel ce vrea să schimbe lumea. Tuturor eliberărilor modernității trebuie să le adăugăm eliberarea, foarte specială, care face din monedă o marfă, un bun ca oricare altul – sau mai degrabă acel bun care le deține pe toate ne controlează pe toți.

Afirmarea individului ce dorește la nesfârșit și care acumulează fără limite, a devenit posibilă prin expresia monetară a fiecărui lucru, a tuturor bunurilor, serviciilor, relațiilor, a vieții; și prin accelerarea circulației însemnelor monetare, la capătul revoluției finanțelor de piață, al epocii digitale și al globalizării. Dorința de dorință îl stăpânește pe individ; i se propun lucruri al căror preț depășește tot ce se poate concepe, iar acest preț încă nu e destul de ridicat! Liberalizarea fluxurilor de capitaluri rupe legătura între valoare și teritoriul, societatea, cultura care o creează. Ea permite economiei financiare să iasă din cadrul politic și să preia controlul asupra societăților umane. Având un preț: cel al libertății politice. Și cu o realizare concretă: cea a înlocuirii prin dorința de bani a tuturor celorlalte dorințe, sexuale, gurmande, de putere sau de confort, pe care realitatea le epuizează mai mult decât epuizează ele realitatea. Monetarizarea ucide societățile tradiției, pune punct autarhiei, închiderii comunității libere, autonome, care este suficientă sieși (a se vedea Luca Gallesi, ”Ilétaitunefois… l’économie”, P. G. de Roux, 2015). Drama care constă în monetarizarea generalizată este decontextualizarea, deteritorializarea și deconstrucția a tot ceea ce făcea ca individul să fie persoană, precum originea, istoria, cultura, singularitatea identitară. În numele eficienței, banii ce nu cunosc teritoriu, origine, miros, culoare, fabrică oameni după propriul chip, desprinși de pământ, fără vreun teritoriu al lor, fără origine, fără miros și fără culoare – clone globalizate. Banii ca rezervă de valoare introduc o ruptură decisivă între o activitate întotdeauna situată, localizată, socializată, și expresia sa financiară abstractă, dezinserată de orice determinare socială sau teritorială. Nu există globalizare fără monedă, precum nu există globalizare în afară de ideea că moneda are o valoare universală, că ea permite schimbul oriunde și a orice și că își va păstra orice ar fi valoarea în timp și spațiu.

Abstracțiunea generalizată vine de la revoluția rațiunii. Nu simțurile, nu existența de zi cu zi, directă, și nici folosința stabilită nu definesc un obiect, o relație, o resursă, ci ceea ce se spune că ar fi acestea, precum și ceea ce se stabilește a fi prețul lor. Deci, dorința care se proiectează asupra lui. Și iată în ce fel monetarizarea generalizată transformă omul ce dorește și fericit că poate fi amantul copleșit, îndrăgostitul în transă, consumatorul sătul, într-un individ niciodată satisfăcut; pentru că în materie de bani, destul nu e niciodată de ajuns.

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,