Drumul îngust către dorința socializată 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

11:08, 26 noiembrie 2018 | Cărți | 458 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Vestea cea bună ce răsună deja în depărtare, al cărei mesager se aproprie, este că s-a terminat cu călărețul singuratic din Occident. ”The West” este cel care acum se alătură la  ”The Rest” în conștiința singularității sale, în afirmarea diversității legitime a popoarelor, în voința de a-și face istoria pentru sine și pentru ai săi – în libertatea politică care este adevărata expresie a dorinței. Se apropie vremea ”răsturnării lumii”. Descompunerea ordinelor tehnice, cum e Organizația Mondială a Comerțului, FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană, Tribunalul Penal Internațional etc. se accelerează sub toate loviturile dorinței politice și ale realismului național. S-a terminat cu Occidentul ca sfârșit al istoriei, cu sfârșit al politicului, și cu pilotarea automată a democrațiilor fără popor.

S-a terminat. Deci totul începe. Dezamăgirea ce crește, resentimentul care se face auzit, mânia ce murmură, toate vin dintr-o constatare: în joc e supraviețuirea. Iar certitudinea se întinde ca un foc sub bătaia vântului: Franța vrea să trăiască! Aici se miza. Supraviețuirea Franței, a Europei, a civilizației de la acest cap al continentului eurasiatic care s-a crezut a fi lumea, care a și ținut lumea pentru o clipă, dar care moare pentru că nu îi știe limitele, frontierele și împrejmuirile. Ideologia bunăstării o condamnă mai puțin decât eliberarea dorinței infinite, care o reduce la ceva ce nu este: o piață de consum, un bazin de economisit, spații de cucerit.

S-a terminat. Anestezia prin economie, creștere, îmbogățire, nu mai calmează bufele de neliniște și strigătele de alertă. Națiune și libertate nu mai merg împreună; și cum scrie Istvan Bibo, « democrația e amenințată atunci când cauza națiunii se desparte de cauza libertății ». Într-adevăr. Nu vom fi prea mult indivizi liberi dacă Franța nu e liberă. Nu vom avea drepturi defel dacă Franța nu rostește drepturile noastre. Ficțiune politică a drepturilor omului, care presupune infrastructura națională pe care de altfel se înverșunează să o distrugă! Știm că afirmarea individului de drept ne amenință chiar existența și libertatea națională. Descoperim că guvernarea dorinței nu este decât guvernarea intereselor particulare fără limite; costul ei nu ar fi doar libertatea noastră politică, costul ei ar fi chiar viața noastră. Nu ni se va mai raporta despre lovitura ”monedei euro, ci despre creștere și ocuparea deplină a forței de muncă”. Cei ce ne vând intrarea Turciei în Europa ca drum către pace (și către controlul invaziei demografice) vor trebui să plătească pentru trădarea lor. S-a terminat cu ”dormiți liniștiți, radiațiile de la Cernobîl se opresc la linia Vosgilor”. Așa cum s-a terminat cu ”sunniți, șiiți, hinduși, evrei, creștini, un salariu bun și un credit pe treizeci de ani ne fac să fim cu toții la fel” – culmea disprețului, în numele Binelui! Cât despre fanteziile despre ”sfârșitul istoriei”, vom plăti, și nu numai în bani, pentru faptul de a ne fi scăldat în iluzia că istoria se oprește la porțile Europei, atunci când de fapt ea fierbe și se învolbură cu ale ei uriașe valuri!{…}

 

Traducere de Ruxandra Iordache