Dorință pe credit 4 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

14:45, 14 septembrie 2018 | Cărți | 274 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Cu ajutorul dereglementării bancare și financiare din anii 1980, al separării dintre trezorerie și băncile comerciale, cu ajutorul complexității exuberante a reglementărilor și a controlului operațiunilor, ce le face în mod intenționat ineficiente, marii deținători de credit au favorizat supraîndatorarea statelor, așa încât să pună sub tutelă – sub tutela lor – politicile publice (în această privință, performanța,remarcabilă în termeni absoluți, a Agenției France Trésor, este în realitate o lovitură îngrozitoare dată independenței naționale; mai bine ca datoria publică să se plătească scump și să se exporte mai puțin! Pentru câteva puncte la rata dobânzii, Agenția a vândut suveranitatea bugetară a Franței!) Guvernarea dorinței! Facilitățile cu care piețele financiare au finanțat derapajele succesive a finanțelor publice și a cheltuielilor sociale, comune tuturor țărilor occidentale, nu au alt egal decât interesul lor de a crește prelevările asupra economiei reale – ceea ce David Graeber numește « extracția valorii ». Manevre cu dorința! Iar fragilizarea actuală a sistemelor de protecție socială, a legilor de organizare a muncii și a modelelor de venituri, sub presiunea datoriilor acumulate, concurează înspre același obiect: să se sporească prelevările capitalului asupra oricărei activități umane.

Cercul se închide, dorința devine principiu de ordine și de supunere, nu prin efortul fizic epuizant sau prin căderea morală a celui ce e dat afară de la locul de muncă, ci prin menghina creditului care se strânge în jurul celui ce i-a căzut în capcană. Cercul se închide, individul ce dorește la nesfârșit este prins în capcana pe care s-a complăcut să o vadă cum se închide deasupra lui, iar sistemul e scutit de marile mașinării ideologice, politice, religioase, care pretindeau să îi unească de sus pe membrii unei societăți – credința, teama și autoritatea. Creditul joacă rolul pe care îl juca odinioară paznicul de pe galere. Creditul este mai mult decât un fapt social, este logica puterii ce a ieșit din politică și din democrație. Între dorință și moarte, creditul își întinde plasa. Votul cetățenilor, proiectul național, frontiera și statul, ca toate celelalte fantezii politice, nu au nimic de-a face, creditul ia în râs suveranitatea și sufragiul universal. Creditul este instrumentul puterii fabricanților de semne, și mai întâi de toate, al acestor semne pe care le numim monedă.

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,