Dorință pe credit 3 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

08:28, 12 septembrie 2018 | Cărți | 217 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Creditul fabrică o societate a obedienței. Îndatorarea pregătește sclavia: interdicția de a-ți mai părăsi locul de muncă, de a discuta, mai întâi dă banii înapoi! Ce contează dacă salariul mediu nu a mai crescut în SUA de treizeci de ani, creditul pentru consum alimentează creșterea și furnizează o dobândă non-financiară în plus: el garantează obediența.

Nimic surprinzător în faptul că creditul pentru consum a explodat; el a primit, în SUA, o misiune politică analogă celei a creditelor ”subprime” care permiteau gospodăriilor fără venituri, fără economii și fără locuri de muncă să își cumpere casa pe credit; creșterea prețurilor avea să plătească creditul în locul lor!

Creditul pentru consum permite să se compenseze stagnarea istorică a salariilor și insecuritatea în ascensiune de pe piața muncii. Îndatorați-i pe cei săraci și ei vor fi subcontrol, atât de controlați pe cât erau sclavii incapabili să se răscumpere de la proprietar, atât de controlați ca și muncitorii din secolul XIX, condamnați să se îndatoreze pentru a cumpăra din magazinul de la uzină, la preț de cămătar, produse de primă necesitate care-i îi livrau pe viață către patron!

Creditul este mijlocul, de asemenea, de a fabrica rea credință pe măsură ce se acumulează dobânzile pentru întârzieri și penalități(veniturile unei bănci precum JP Morgan proveneau în 2015 în proporție de 70% din penalități aplicate unor clienți în incapacitate de plată! Unele agenții bancare instalate în cartiere dificile din Franța fac și ele la fel). Cel ce a cedat în fața propriilor dorințe, cel care a clacat pentru o casă prea mare, pentru vacanțe prea luxoase, pentru un mod de viață prea confortabil, nu este oare responsabil pentru tot ce i se întâmplă?{…}

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,