Dorință pe credit 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

08:45, 10 septembrie 2018 | Cărți | 315 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Mulți vorbesc de economie capitalistă. Ar trebui să vorbească de economia bazată pe credit. Am intrat în regimul datoriei. Și nu mai putem ieși din el, într-atât a devenit datoria o mașinărie socială, o mașinărie de ordine dar și de satisfacție. Variantă neașteptată a democrației atunci când politicul numai știe să arbitreze între forțele sociale – atunci când politicul ignoră cetățenii pentru a nu mai lua în considerare decât indivizi – creditul este un puternic anestezic social, un euforizant pacificator eficient, creditul joacă rolul pe care poliția și jandarmeria le jucau în guvernările monarhice sau republicane.

Să studiați politica băncilor centrale de când cu criza din 2008: prima preocupare a FED ca și ca BCE este de a restabili circuitul creditului, de a distribui băncilor facilitățile monetare pe care ele se angajează să le dea cu împrumut (cu diferențial de dobândă în contul lor) statelor și firmelor (acestea vor fi din nou remunerate pentru a revinde creditele pe piețe, transformându-le în hârtii de valoare…). Iar obligația politică de a face ca mașinăria creditului să se învârtă este atât de hotărâtoare încât aceste bănci centrale au emis chiar ele monedă în cantități uimitoare, mii de miliarde de dolari, pentru ca mașinăria de topit timp, promisiuni și responsabilități să o ia din nou din loc. Nimic surprinzător: este și mașinăria puterii.

Mulți continuă să își pună întrebări despre democrație, națiune, alegeri, pentru a analiza regimurile de putere. Ar trebui să se uite spre bănci, spre piața financiară, și să analizeze sistemul de credit. În producerea de dorință, creditul joacă un rol esențial. Creditul creează monedă, acest instrument universal de împlinire a dorinței. Și nu e o întâmplate faptul că preluarea controlului de către instituțiile financiare ale băncilor și marilor deținători de capitaluri asupra judecătorilor, asupra celor ce reglementează și controlează, angajată în anii 1970, a dus la umflarea celei mai gigantice bule a creditului public și privat pe care a cunoscut-o lumea vreodată: creditul este marele redistribuitor de bogăție și de putere, creditul este mijlocul cel mai eficient cunoscut vreodată pentru a distruge clasele mijlocii – creditul și cămătăria: mai puțin de 45% dintre americani estimează azi că fac parte din clasa mijlocie, mai puțin de o gospodărie din două  (47%) dispune de mai mult de 400 de  dolari, 1 american din 7 e urmărit de o agenție de recuperatori pentru un credit neonorat și doi studenți din zece sunt ruinați chiar înainte de a fi început să lucreze – unii nu-și găsesc niciodată un loc de muncă care să le permită să facă față scadențelor creditului consimțit pentru a-și plăti studiile superioare!

Creditul este instrumentul privilegiat pe care îl folosește dorința pentru a deveni un sistem de putere, creditul care realizează idealul cel mai drag pentru fiecare om în fața morții: să cumpere timpul, să le sfideze pe Parcelele ce îi țin firul destinului{…}.

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,