Dorință pe credit 1   (fragment din cartea lui  Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

09:17, 6 septembrie 2018 | Cărți | 465 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Pentru a permite dorinței să se împlinească, adică să dispună imediat de ceea ce ar fi trebuit să vină mai târziu, pentru a-i asigura individului ce dorește la nesfârșit o perspectivă deschisă asupra unei îmbogățiri nelimitate, era nevoie de un dispozitiv puternic și bine stabilitcare să jongleze cu timpul. Și acesta era creditul. Creditul nu este unul din instrumentele modernității liberale, ci însuși instrumentul acesteia. Creditul face actual tot ceea ce urma să vină. Creditul face din timp o marfă ca oricare alta; pentru cel ce consideră că spațiul timpului, al așteptării, este cheia dorinței, a cumpăra timpul înseamnă să plătești dorința și să i se dea un preț. Creditul suprimă spațiul infernal de așteptare dintre dorință și realizarea ei: creditul permite realizarea imediată a dorinței, și orice comerciant știe cât de mult profită de asta cifra de afaceri! Creditul este carburantul prin care motorul dorinței ia în posesie lumea și o transformă în terenul său de joc. Nimic altceva nu realizează la fel de bine idealul afișat al modernității. Nimic altceva nu are această putere de transformare și această putere de ne-determinare. Fără credit, nimic nu e posibil. Nici supraconsumul de energie, nici nebunia mobilității, nici explozia luxului, direct conectată la explozia sferei financiare – la noua colonizare a lumii.

Și, în același timp, creditul este principiu de ordine. Mai mult decât moneda, mai mult decât patrimoniul, deoarece el controlează viitorul. Creditul este cel ce asigură ordinea în societatea indivizilor, ordine a promisiunilor ținute și de ținut, împotriva dezordinii promisiunilor trădate, ordine a angajamentelor în timp, ordine a supunerii față de număr și față de rate. Faptul e cunoscut: atunci când începe să se îndatoreze, pentru apartamente, mașină sau amenajarea locuinței și încă și mai mult pentru consumul curent, călătorii sau un obiect la modă, un cuplu tânăr este sub controlul exercitat de locul de muncă, de carieră, de prima de la sfârșit de an, de participarea și sporirea sa. Cei ce se îndatorează pe treizeci de ani cel puțin vor încerca să reușească un în viața lor; la șaizeci sau șaptezeci de ani, dacă vor reuși, ei își vor rambursa creditul! Nu e deloc întâmplător faptul că îndatorarea publică a devenit primul instrument al ordinii internaționale și nici faptul că arbitrajul fondurilor de investiții este cel din urmă spațiu suveran – spațiul în care politicile publice sunt decise!

Atunci când un stat se îndatorează în străinătate și atunci când această datorie externă reprezintă o parte importantă din activitatea națională (tratatul de la Maastricht reținuse 60% ca prag suportabil al datoriei publice în raport cu PIB, de ce nu? Franța este la 97% în 2015), acest stat leagă națiunea de interese care îi sunt exterioare, care își urmăresc propria logică și care îi pot fi ostile. El creează o situație în care națiunea este dependentă, suveranitatea sa este limitată, legitimitatea sub controlul anvergurii angajamentelor financiare față de creditori, și prea puțin contează modalitățile financiare de consimțământ față de supunere. Nu e o întâmplare faptul că primele decizii ale generalului de Gaulle, ale lui Vladimir Putin, odată ajunși la putere, au fost să ramburseze datoria externă! Datoria publică și finanțarea ei pe piețele internaționale – în realitate de către câteva instituții și grupuri private ce caută să controleze economia mondială – atunci când sunt consimțite pentru a finanța cheltuielile de funcționare, sunt echivalentul unei trădări a aleșilor care cer de la viitor – de la generațiile viitoare – să se achite de prețul promisiunilor făcute de ei către electorat, cu tot cu dobânzi. Economia dorinței se aplică și statelor, și chiar mai mult poate, într-atâta societatea individului face din politic o piață de promisiuni{…}.

Traducere de Ruxandra Iordache           

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,