Descoperirea politicului ca atare 1 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

11:21, 5 decembrie 2018 | Cărți | 581 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Francezii cer revenirea suveranității, libertatea de a-și face legile și de a decide ei înșiși în chestiuni care îi privesc. Iată anunțul revenirii politicului ca atare. Dar atenție! Nimic nu este mai dificil, mai solicitant ca exercițiu! Cei ce strigă ”suveranitate, suveranitate” au cântărit oare bine ce spus? Sfârșit al pilotajului automat, al ”e greșeala Bruxelles-ului” sau a Washington-ului! Reluarea suveranității înseamnă o putere politică capabilă să arbitreze între interese private, capabilă să pună punct îndatorării externe, capabilă chiar să prezinte un buget în echilibru și să refuze orice deficit. Puterea sinelui asupra sieși are acest preț. Cine e pregătit să și-l asume sau să-l plătească?

Politicul ca atare înseamnă și conștiință de sine, judecată despre sine și pentru sine. A decide cine e francez, care sunt condițiile de acces în teritoriu, la cetățenie, la solidaritatea națională. A decide deci preferința pentru Franța care unește, care ar trebui să îi unească pe toți francezii. Cine va putea prelua puterea asupra unui astfel de subiect și să o redea francezilor? Întoarcerea lucrurilor în comun este condiția pentru a ne regăsi puterea asupra noastă și pentru a guverna din nou. Ea va decurge din legătura reînnodată cu istoria, cu conștiința națională, cu mândria națională: dacă Franța nu îi preferă pe francezi, atunci cine o va face? Dacă Franța nu se preferă ea însăși, cum să supraviețuiască? Dacă francezii nu apără acel ceva pentru care au murit francezii de dinaintea lor, dacă ei nu apără ceea ce au cucerit părinții și bunicii lor, ceea ce au câștigat și apărat ei, atunci cine o va face?

Și nu o chestiune de facilitate, ci de exigență. Dorința politică are ca primă expresie unitatea națională, puterea sinelui asupra sieși și afirmarea reînnoită a unei excepții franceze. Redescoperire a căminului național. Revenire a ceea ce ne e comun ca experiență a unei singularități împărtășite, ca revendicare a unei moșteniri istorice și sociale, ca exigență de solidaritate în slujba unui proiect{…}.

 

Traducere de Ruxandra Iordache