Concluzie 6 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , Universitatea Populară 2018)

08:48, 24 ianuarie 2019 | Cărți | 832 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

{…}Aici ne aflăm. Mai mult decât însăși viața, s-a schimbat sensul vieții, el este de acum înainte ascuns celor mulți, așa încât afirmația cea mai banală devine: toate astea nu au sens; așa încât puterea va fi a celui ce va spune: totul are un sens, iată-l, eu vă deschid calea. Totul se întâmplă ca și cum evidența libertății noastre, atât de scump și atât de dur dobândită, ca și cum datoria de a fi liber, această paradoxală poruncă, ne-ar paraliza. Așa încât dorința esențială, vitală, devine dorința de putere asupra sinelui, dorința de a decide împreună asupra unui destin comun. Totul se întâmplă ca și cum, în momentul în care totul este posibil, nimic nu mai e posibil, ca și cum cadrele acțiunii s-ar despuia în fața conștiinței împărtășite că trebuie să acționăm. Puterea va fi a celor care vor inventa cadrele ce permit acțiunea și care vor fi garanți ai duratei.

Am crezut că recunosc în totalitatea mecanismelor care asigură producția, intensificarea, și, în cele din urmă, guvernarea dorinței, trăsătura determinantă a unei modernități care nu se recunoaște ea însăși. Dorința, iată puterea modernă! Producerea de dorință, fabricarea, reînnoirea, decepția dorinței, iată resorturile ascunse ale economiilor noastre, mai mult, ale societăților noastre, ale lumii noastre chiar! Cei care au stabilit-o nu au văzut dezvoltările ei posibile; deoarece dorința politică, dorința de supraviețuire sunt pe cale să transforme tot ce credeam noi că știm despre societatea individului care dorește, clădită pe pasiunea amoroasă și dorința sexuală, transpuse cu pricepere în lucruri care se vând și se cumpără.

Viețile noastre au fost schimbate fără ca noi să știm, să vrem și chiar fără să putem să mai vedem acest lucru. Dorințele noastre ne-au fost sugerate, dictate, impuse. E banal să fim întristați; e mai puțin banal să considerăm că distrugerea sensului, anularea tichetului spre viitor sunt elementele constitutive ale modernității. Modernitate: cea care anulează viitorul? Modernitate: cea care anunță moartea? A fi modern, a fi pentru moarte? Nu vom mai putea prea mult să tăcem la această întrebare. Iată cum puterea dorinței, economia dorinței, guvernarea dorinței schimbă în fiecare din noi ceea ce credeam noi că nu poate fi schimbat, ceea ce face din noi niște enigme, niște porți închise, niște monștri ascunși, asupra cărora nici Freud și nici Marx nu ne luminează, din care bănuiala nu salvează nimic din ceea ce s-a pierdut odată cu magia sau credința, ceea ce ne face, înainte de toate, pe noi înșine, față de noi înșine, europenii, niște necunoscuți, niște dușmani – cel mai rău dintre dușmani: cel ce prețuiește lovitura ce îl va ucide. Iată ce a făcut Uniunea din europeni. Iată cum se pot recupera: dorind să devină ei înșiși, să se recunoască pentru a se prefera, să-și cunoască inamicul pentru a supraviețui.

Nu este o bătălie, nu este un program. Nimeni nu a decis că economia avea să ne guverneze dorințele, niciodată; nimeni nu decide că apelul către ceea ce avem comun și voința de a supraviețui ne guvernează azi dorințele. Și nimeni nu decide că mâine dorința de lucruri care nu au preț, dorința de bunuri care nu se vând și nu se cumpără, dorința pentru unitatea fundamentală a materiei vii care se împacă cu răul, cu moartea chiar, ne vor duce către redescoperirea vieții așa cum e ea, magnifică și sordidă, plăcută și furtunoasă, singura iubire care durează pentru niște oameni liberi, care vom deveni.

Traducere de Ruxandra Iordache            

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,